836 matches
-
compus în general din următoarele elemente principale: Acestea pot fi amplasate în interior sau la exteriorul incintei hiperbare. Sistemul de recuperare este o instalație cu care se reține amestecul gazos pe bază de heliu evacuat de scafandrii din chesoane sau turelă pentru a fi refolosit. Sistemul include următoarele elemente: Amestecul de gaze poate fi folosit imediat sau pentru fabricarea de noi amestecuri. Scufundarea în saturație reală în sistemul turelă-cheson se desfășoară în mai multe etape: Casă submarină sau laborator submers este
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
executat mai multe ieșiri pe mare pentru scufundări reale la mare adâncime cu sistemul ULISS. S-au executat scufundări la 40 m, se intră în imersiune de 4 ori la adâncimea de 70 m (la fiecare scufundare au intrat în turelă câte doi scafandri de mare adâncime), iar apoi scafandrii au atins adâncimea de 100 m. 1978: se lansează în lacul Bicaz experimentul Necton 78 alcătuit din trei laboratoare submerse: "Limnos" aflat la un metru sub apă, "Salmos" la 10 m
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
poate fi utilizată în caz de urgență, scafandrul respirând direct amestecul respirator din același detentor, prin comutare manuală. Date tehnice Aparatul american de respirat sub apă tip MK10 MOD 4 este un aparat autonom care se utilizează în scufundări din turela de scufundare până la adâncimea maximă de 450 m, are o autonomie de circa 4 ore și următoarele funcții principale: Aparatul MK 10 MOD 4 folosește oxigen pur stocat într-o butelie cu o capacitate de 532 l și gaz diluant
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
condiții de lucru a aparatului în vederea efectuării scufundării. Aparatul ASS este o variantă a aparatului de respirat sub apă cu circuit semiînchis ASMA-1, ce utilizează un amestec prefabricat. Poate fi utilizat pentru scufundări autonome de sistem cu ieșirea scafandrilor din turelă, minisubmarin sau laborator submers, fără cablu ombilical, cu o utilizare maximă a amestecului gazos stocat în butelii. Aparatul ASCM este conceput ca un aparat de respirat sub apă cu circuit mixt (circuit închis cu oxigen și circuit semiînchis cu amestec
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Golful Mexic și în Marea Nordului, oferind o serie de avantaje cum ar fi: Dintre dezavantaje pot fi enumerate: Spre deosebire de sudura în mediu uscat, în condiții hiperbare, efectuată într-un cheson, acest procedeu utilizează o instalație de tipul unui clopot sau turelă deschisă la partea inferioară. Clopotul poate fi construit în mai multe modele și mărimi conform configurației structurii metalice submerse la care se va executa sudura. La acest procedeu, scafandrul sudor se află în mediul umed, în apă, dispunând doar de
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
din 1941. Astfel, vehiculul nu era avea un motor suficient de puternic pentru a ține pasul cu tancurile medii T-34. Deși în comparație cu predecesorii săi era mai bun, la începutul anului 1942 era practic inutil în luptele contra tancurilor inamice. Turela tancului a reprezentat un dezavantaj major, fiind proiectată doar pentru o singură persoană: comandantul tancului se ocupa și de armament. T-60 nu a fost dotat cu o unitate de comunicație radio. Comandantul era nevoit să folosească stegulețe de semnalizare
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35: modelul T-100, propus de birourile de proiectare OKMO, și tancul SMK, propus de echipa locotenent colonelului Zh. Kotin. Inițial, înlocuitorul tancului T-35 trebuia să aibă trei turele, însă ambele echipe au protestat, fiind un concept învechit. Stalin s-a dus la o machetă și a smuls o turelă, întrebând de ce trebuie un tanc să fie un magazin universal. Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
și tancul SMK, propus de echipa locotenent colonelului Zh. Kotin. Inițial, înlocuitorul tancului T-35 trebuia să aibă trei turele, însă ambele echipe au protestat, fiind un concept învechit. Stalin s-a dus la o machetă și a smuls o turelă, întrebând de ce trebuie un tanc să fie un magazin universal. Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. T-100 era un tanc greu, de 58 de tone, propus de către echipa inginerului N. Barykov de la birourile OKMO. Prototipul a
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
trei turele, însă ambele echipe au protestat, fiind un concept învechit. Stalin s-a dus la o machetă și a smuls o turelă, întrebând de ce trebuie un tanc să fie un magazin universal. Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. T-100 era un tanc greu, de 58 de tone, propus de către echipa inginerului N. Barykov de la birourile OKMO. Prototipul a fost construit la Fabrica Nr. 185 S.M. Kirov din Leningrad. Tancul SMK (denumit după revoluționarul bolșevic Serghei Kirov
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice. Kotin a cerut și a obținut permisiunea de la Stalin de a proiecta și o variantă a tancului SMK care avea doar o turelă, tancul fiind denumit Kliment Voroșilov, care era prietenul lui Stalin și Comisarul Poporului pentru Apărare. Cele trei prototipuri, T-100, SMK și KV, au fost testate în poligonul de la Kubinka de lângă Moscova în septembrie 1939. Tancul KV s-a dovedit
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
producția a fost relocată, dincolo de Munții Ural, la fabrica din Tancograd, s-a renunțat la modelul KV-2. Acest model nu era potrivit pentru războiul modern, mobil, de pe Frontul de Răsărit. Tancul KV-2 avea o mobilitate redusă. Din cauza înălțimii și greutății turelei, reușea cu greu să se deplaseze pe teren accidentat. Echipajele tancurilor se plângeau din cauza mobilității reduse a vehiculului și fiindcă seria KV avea un tun cu performanțe similare tancului mediu T-34. Producția tancurilor KV a fost foarte aproape de a
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
7 cm PaK 36 care era complet ineficient, fiind poreclit de trupele germane "ciocănitorul de uși". Majoritatea tancurilor KV erau distruse de soldații germani prin avarierea șenilelor folosind tunul antitanc de 3,7 cm, apoi detonarea unei mine magnetice în spatele turelei sau aruncarea unei grenade ofensive pe țeava tunului. La începutul războiului, tancurile din seria Kliment Voroșilov erau dispersate printre alte unități de luptă, iar această eroare tactică a contribuit la succesul blindatelor germane din anul 1941. Au existat și excepții
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
Totuși, vulnerabilitatea acestor vehicule blindate ușor a dus la abandonarea conceptului. Tanchetele au fost proiectate pentru unul sau doi soldați. Unele modele erau atât de joase încât echipajul trebuia să stea înclinat în interiorul vehiculului. Majoritatea nu erau dotate cu o turelă sau aveau una foarte simplă care era manevrată manual. Tanchetele sunt mult mai mici decât tancurile ușoare și nu sunt echipate cu un tun. Armamentul lor constă de obicei în una sau două mitraliere. Câteva modele au fost dotate cu
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
în 339 de exemplare. Vehiculul era folosit pentru recunoștere și exploatarea breșelor. Motorul era amplasat în spate, iar suspensia era independentă pentru fiecare roată. Echipajul era format din 2 persoane: șofer și comandant. Comandantul se ocupa și de mitraliera din turelă; acesta putea fi folosită defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
221 nu a beneficiat de un aparat de radio, însă ulterior, din 1941, a fost echipată cu un radio cu rază scurtă de acțiune. Comunicarea cu alte vehicule se făcea inițial prin semne cu mâna sau prin stegulețe de semnalizare. Turela nu avea plafon, fiind protejată împotriva grenadelor de mână de o plasă de sârmă. SdKfz 221 a fost echipat din anul 1942 cu un tun de 2,8 cm sPzB 41 pentru a prelungi durata de exploatare. Greutatea totală era
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
din anul 1942 cu un tun de 2,8 cm sPzB 41 pentru a prelungi durata de exploatare. Greutatea totală era de 4 tone. Câteva exemplare au fost livrate Chinei. SdKfz. 222 era o versiune modificată a autovehiculului SdKfz. 221. Turela era mai mare, mașina blindată fiind înarmată cu un tun automat de 2 cm KwK 30 L/55. O mitralieră Maschinengewehr 34 era montată coaxial pe un piedestal și putea fi orientată într-o pozitie aproape verticală, pentru a fi
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
4 roți pentru direcție. Greutatea a ajuns la 4,8 tone. În total au fost fabricate 989 de vehicule de acest tip, din 1936 până în iunie 1943. SdKfz. 223 era echipat cu un transmițător radio cu rază lungă de acțiune. Turela era amplasată mai în spate, pentru a face loc aparatului radio. Antena avea formă rectangulară. Vehiculul era echipat doar cu o mitralieră MG 34. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul autovehiculului, care manevra și mitraliera, operatorul radio și șoferul
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
condițiilor necesare pentru ��ndeplinirea tuturor prevederilor planului de acțiune în caz de necesitate. Pentru rezolvarea cazurilor curente dispeceratul județean sau al municipiului București păstrează un număr minim de echipaje de urgență, iar dacă situația o impune, se alertează personalul din turele libere. ... (3) Serviciile de ambulanță județene și al municipiului București împreună cu inspectoratele pentru situații de urgență întocmesc planul de acțiune în situații de urgență pe baza listelor cu mijloacele din dotare, precum și cu personalul acestora transmise de toate instituțiile cu
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind reforma în domeniul sănătăţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272296_a_273625]
-
Elțin s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru a ține piept loviturii de stat. Casa Albă a fost asediată de armată, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce Elțin ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până pe 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost "salvat" din Crimeea și readus în Moscova. Elțin a fost salutat în întreaga lume ca un erou pentru că a salvat Uniunea Sovietică de
Boris Elțin () [Corola-website/Science/297615_a_298944]
-
a avut un impact major asupra dezvoltării tacticilor navale și proiectării vaselor de luptă. Flota italiană, aflată sub comanda amiralului Persano, compusă din 12 vapoare și 17 corăbii. Dintre acestea, doar „Affondatore” era un cuirasat modern, cu tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut o victorie clară, reușind să scufunde 2 vapoare italiene. Ca urmare a înfrângerii din această bătălie, Marina Regală Italiană a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
cu amestec respirator, energie pentru uneltele de lucru subacvatice etc. Compartimentul presurizat are rol de sas pentru echiparea și dezechiparea scafandrilor, efectuării decompresiei, depozitarii uneltelor și dispozitivelor de lucru în apă. Submersibilul lock-in/lock-out este o combinație între un submersibil, turela de scufundare și cheson de decompresie. <br/br>Submersibilul poate fi cuplat la o barocamera hiperbară aflată pe puntea navei suport în care scafandrii pot continua decompresia la un grad sporit de confort și securitate. Submersibilul lock-in/lock-out a fost
Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out () [Corola-website/Science/317103_a_318432]
-
colonii. La sugestia Mirandei aceștia hotărăsc să caute în continuare urme de viață. Mergând înainte aceștia intra în contact cu câteva turele automate pornite și puse în poziție de atac. În acest moment, Miranda face menționarea că la celelalte colonii turelele erau închise, acest indiciu îi face pe cei trei să meargă mai departe să caute mai multe dovezi. La scurt timp aceștia întâmpină niște roboți automați umanoizi ce îi atacă, după distrugerea acestora sunt nevoiți să deschidă o ușă. Deschizând
Mass Effect 2 () [Corola-website/Science/318298_a_319627]
-
până la producția finală s-a revenit la suspensia arc în foi. Autonomia la toate variantele era de 200 km. Tancul avea un echipaj format din 3 soldați. Șoferul stătea în partea din față față, comandantul stătea pe un scaun în turelă, iar servantul/operatorul radio stătea pe podea în tanc. Comandantul se ocupa și de manevrarea armamentului din dotare.
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
O mare parte a timpului alocat proiectării acestui tanc a fost pierdută cu găsirea unei suspensii potrivite. Panzer III se voia a fi principalul tanc de luptă al armatei germane. Acesta era mult superior altor tancuri contemporane, fiindcă avea o turelă proiectată pentru 3 oameni. Acest detaliu a îmbunătățit eficacitatea în luptă considerabil. Cu toate acestea, când Panzer III a întâlnit pe frontul de est tancul mediu T-34 și tancul greu KV-1, tancul german era clar depășit la capitolul blindaj
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
de blindaj în față și în spate. Varianta Ausf. J avea 50 mm de blindaj în față și în spate, iar modelele Ausf. J¹, L și M aveau un blindaj suplimentare de 20 de mm în partea frontală și pentru turelă. Aceste îmbunătățiri au făcut ca Panzer III să fie protejat frontal de majoritatea armelor antitanc, cu excepția proiectilelor trase de la distanță mică. În lateral, tancul era vulnerabil la focul tunurilor antitanc, iar de la distanță mică putea fi atacat cu succes chiar
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]