2,079 matches
-
culoare și argintiu la tâmple. Fața lui le era bizar de familiară. —Harry! zbieră Marlena. Splendoarea dureroasă, spunea Harry pe un ton visător. Privea În depărtare, unde i se Înfățișa o panoramă de mai mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei splendori stoice - și se Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește de curajoșii mei prieteni. După ce vor fi găsiți, și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm Împreună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Și apoi, această luptă putea fi de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atât. De fapt, n-ar fi avut deloc nevoie de copac. Stătu în echilibru pe țepușele gardului și privi în jurul său. Gardul se întindea cam un sfert de milă în ambele direcții. În depărtare, peste o luncă împădurită, putea vedea turlele celor trei biserici din Alcina. Câteva avioane dădeau ocol orașului, ca și cum căutau ceva. Copacii ascundeau casa din spatele lui, iar poarta principală din stânga abia se vedea în spatele unui pâlc foșnitor de frasini. Era singur deocamdată, stăpân pe sine. Putea pleca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
am să te pândesc din brațele altcuiva cu focul într-un bulgăre de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai fi bolnavă și tot am să te adun așa cum Dumnezeu toarce turla unei biserici probabil ai să plutești ca un nor deasupra unei secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în bătaia soarelui de vară. Tropotul se deslușea clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins cu un brâu roșu ce-i strângea pantalonii ițari și cămașa de in pe trupul prea gros pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Câte ar mai putea să fie! Iată, mai conjug încă, spusele mele la viitor; va veni un timp când nu va mai exista viitor. Mă scol, trec în camera din față. Mi-aduc aminte de Lung, de casa învățătorului, de turla bisericii strălucind în zare. Parcă n-au fost. Afară vântul bate subțire. Noiembrie. S-aude o căruță mergând pe bulevardul dinaintea porții. Mă uit pe fereastră: e o căruță cu lemne. 9. „Te iubesc, acesta e adevărul! La început nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
murit...“ Nu i-am răspuns. Nu voiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunseserăm în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: „Are o meliță coana de nu mai dai p-acasă“. O lăsam pe Ester să-și desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noi cu tot, aiurea, în gol de hău. Așteptam doar prin stații, știind că până la urmă tot va veni o mașină, un troleibuz sau un tramvai să mă ducă acasă. Discutam, în așteptare, cu câte o statuie, un plop, o turlă de biserică sau cu orice altceva aflat în preajmă și care credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a cere iertarea ultimă cui? Lunii, ninsorii, liniștii, urmelor mele împleticite, cui să-i fi cerut iertare? Cine să te ierte când tu însuți nu știi pentru ce-ai vrea să fii iertat! Ocoleam biserica aceea dus parcă de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
abis dubitativ, din care greu puteai ieși. Acum În memorie Îi venea o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele se retrăsese undeva dincolo de blocuri. Umbrele turlelor bisericii Sfântul Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a spus că mâine voiu pleca. Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată toată cu caractere magice pe care cavalerul le-a dezlegat după indicațiile din cartea sa și imediat ce a terminat, castelul cu zidurile și turlele sale au dispărut într-un nor de fum. Cavalerii și doamnele puse în libertate erau: Rogero, Bradamanta, Roland, Gradasso, Florismart și mulți alții. La sunetul cornului ei fugiseră abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată toată cu caractere magice pe care cavalerul le-a dezlegat după indicațiile din cartea sa și imediat ce a terminat, castelul cu zidurile și turlele sale au dispărut într-un nor de fum. Cavalerii și doamnele puse în libertate erau: Rogero, Bradamanta, Roland, Gradasso, Florismart și mulți alții. La sunetul cornului ei fugiseră abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cinci sute de pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se va afla Alexandru. Ceilalți veți găsi zonele voastre destul de aproape, căci aici e concentrată Întreaga putere a imperiului. Unii veți locui În cartierul grecesc Galata, nu departe de pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe nume Tacchini, care și-a compensat lipsa de calificare printr-un entuziasm fără margini, chiar extravagant. Folosind cel de al doilea set de planuri ca bază, Tacchini a încorporat și unele elemente din primul set, incluzând contraforturi și o turlă, o copie la scară redusă a unuia dintre turnurile catedralei Chartres. Apoi, cu ajutorul unui manual numit Elemente ale stilurilor arhitecturale, s-a apucat să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu le văzusem niciodată. Ele fuseseră, totuși, acolo de când mă știam. Acuma se zăreau mici, neînsemnate și prăfuite. Peste drum de Bufet, biserica nu părea deloc așa Înfricoșător de Înaltă cum era În urmă cu un deceniu și jumătate. Atunci turlele acoperite cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții avionului care stropea culturile n-ar mai fi putut să le ocolească și s-ar fi izbit de ele. Mai ales că piloții erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înjură că nu le dau rețete pe care, legal, nici nu au dreptul să le elibereze, deoarece ei nu sunt medici - acest fapt reflectându-se și În cuantumul scăzut al bacșișurilor pe care le pretind pentru serviciile prestate; tabla de pe turla cea mare a bisericii, precum și crucea din vârf, au fost avariate de căderea unui obiect necunoscut, care nu a fost găsit și despre care mulți șopocăiesc pe sub palmele duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic, rătăcit și năuc ce a Încurcat, În zborul său, susul cu josul - așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că ar fi fost de pescăruș, În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor cum Satul cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]