23,715 matches
-
Clarei celei mici, a fost rîndul regimului de democrație al clasei muncitoare din Republica Populară Română să confiște magazinul evreului, permi țîndu-i Însă acestuia, după cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină un debit de tutun și de băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe Zoli, aici admiram luciul hîrtiei și coloritul pozelor din cărțile tatălui său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de strigă călcase Floare după cea de a doua Întoarcere a ei din America. Își amintea și ne povestea cum se pornise singură, atunci, Într-o noapte de vară din primii ani ai României Mari, cu o straiță burdușită cu tutun. Era monopol de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți să o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strigă de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri, Într-o urmă blăstămată de strîgă, i-a spus gazda după ce a ascultat istorisirea călătoarei. — Zău, nănucă dragă, doară n-am fost pățîtă una ca asta! — Ba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat să facă mare lucru pentru că și cățeaua, cu o singură plăcintă În gură, toc mai sărea gardul și se pierdea În pădure. PÎnă s-au zvîntat foile tutunului, gazda a mai apucat să-și mai amintească de ziua În care venea de la tîrg cu două coșuri tare grele, pline cu pui de găină. A ajuns-o din urmă o femeie Înaltă care i-a cerut Îngăduința s-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-o Împlîntat bine furcoiu’ că altminteri nu mai apuca ea să-ți ducă dumitale coșercile cu pui. — Socot și io că numa’ În aiest fel o lăsat Dumnezău să hie, Încuviință gazda, cerîndu-i totodată musafirei să-i vîndă ei tutunul ca să nu fie musai să mai iasă cu straița la vedere prin sat. Cei ce-l porunciseră vor gîndi că n-a putut purcede la drum. — De bună samă, se Învoi fosta locuitoare a statului Illinois. Jos de pe Pămînt Se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prizonierilor. Gheorghe fusese ultimul dintre prinșii ajunși acasă. Cu dolarii aduși de la Chicago, femeia lui refăcuse mare parte din averea prădată a doua oară de tribunal. Așteptau acum reforma agrară făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese, mirosise că se poate lega o afa cere cu iarba asta. Drept care, de una singură, În cea dintîi primăvară, s-a apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că munca era și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese, mirosise că se poate lega o afa cere cu iarba asta. Drept care, de una singură, În cea dintîi primăvară, s-a apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că munca era și ea pe măsură: trebuia să te apleci pînă la pămînt, zile de vară la rînd, ca să-i rupi de mai multe ori poala, frunzulițele din josul tulpinei adică, să-l sortezi pe calități, să-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea de percepea toate taxele. Cultivatorul de tutun nu avea dreptul să păstreze foi decît pentru pipa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea de percepea toate taxele. Cultivatorul de tutun nu avea dreptul să păstreze foi decît pentru pipa lui. Dar codrenii, cu satele 2lor pierdute În pădurile Silvaniei, ori moroșenii de prin munți unde să meargă ei să-și cumpere tabac și cu ce? Se iveau prin satele de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile cu pricina. Negru de mînie și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se că iar Își va pierde agoniseala, Gheorghe a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Trușcă a zbierat cît l-au ținut plămînii. Pomean a azvîrlit unealta cît colo și s-a luat cu mîinile de cap. La proces, a avut atîta minte Încît să declare că, văzînd ce neghiobie făcuse ascunzînd o mînă de tutun, a vrut să-și dea lui Însuși În cap. Agentul susținea contrariul și se Întreba mereu cum de el, un țăran român, a putut să ridice toporul asupra autorității României Întregite. Din fericire, judecătorul, bărbat venit tot de peste munți și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tulbur puțin praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei imagini deja arhetipale, care străbate, ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau permite o baie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
această așa zisa legătură cu acest drăguț obez leneș și vin cu tine. Știi vorba: „Ce-am avut, am pierdut, dar nu-i nimic altceva mai bun am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai rezistă. Și tu, nu cumva ești ca el? A... nu, dar totuși azi ai băut ceva și nu-mi dau seama ce anume. Eram moleșit și pentru a-mi scoate Imunitatea la plimbare am tras pe gât un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a început să plângă ca un copil. Și ce i-a venit în gând să facă atunci, a fost cât se poate de rău. A început să scotocească în haina fratelui lui și a găsit un briceag, un pachet de tutun și o cutie cu chibrituri, pe care a scos-o din buzunar, a adunat o mână de paie și le-a dat foc. În arșița soarelui stogurile cu paie din depozit au luat foc, care încetul cu încetul s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu avioanele, contra cărora au luptat, ca fiind născociri diavolești. Iisus, Își recrea trupul în rugăciune și sub măslinii de la Ghetsimani, aspirând aerul dătător de viață. Clericii noștri din contră, își recreează trupul făcând politica diverselor partide și aspirând fumul tutunului, contra căruia odinioară au luptat pe viață și pe moarte. Iisus mergea din loc în loc să predice tuturor noua Sa împărăției spirituală. Clericii noștri se mulțumesc astăzi să stea comod în jilțurile lor și să scrie enciclice pastorale prin // reviste și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de metal. Hainele îmi erau spălate și călcate la intervale regulate. Și uneori, dimineața, observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi, făceam tot drumul până jos, în localitate. Acolo mi-am cumpărat o pipă și tutun. Pipa avea aceeași formă încovoiată și aceeași culoare brună ca a bunicului, iar tutunul era de marca pe care o folosea el, Riksshag. Banii pe care mama îi pusese în micul portmoneu din piele de vițel mai erau valabili. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi, făceam tot drumul până jos, în localitate. Acolo mi-am cumpărat o pipă și tutun. Pipa avea aceeași formă încovoiată și aceeași culoare brună ca a bunicului, iar tutunul era de marca pe care o folosea el, Riksshag. Banii pe care mama îi pusese în micul portmoneu din piele de vițel mai erau valabili. Și am căpătat obiceiul de a fuma pipă de două ori pe zi, obicei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca Iisus Hristos să-l trezească din morți. E într-adevăr ciudat, am spus, că el a fost cel care a trebuit să moară. în răceala camerei se simțea bine-cunoscutul miros de ulei de pipă și, foarte puernic, mirosul de tutun, adunat de multă vreme. Tot așa mirosea și în casa mea de lângă Râu. Pipa avea să-mi revină mie. De atunci am două pipe identice. Dar cea a bunicului e mai dulce la gust. în general el arăta ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
director la casa de needucabili. Acest lucru se datorase pur și simplu lui Dumnezeu. Studiile lui fuseseră exemplare. Trecuse examenele de la universitate la timpul stabilit și cu rezultate excelente. Nu băuse prea mult alcool. în schimb începuse să fumeze pipă. Tutunul lui se numea Amestecul Contelui Gilbert Hamilton. în primul rând studiase teologia, dar pe parcurs luase și examenele la istorie și filosofie practică, rezultatele fiindu-i înscrise în carnetul de note. Tatăl lui, care, la fel ca tatăl lui Blaise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la șosea și mă așezam pe o piatră. Și de cele mai multe ori venea până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni, baterii pentru aparatul meu de radio, câteva pâini de secară, tutun de pipă, chibrituri și o foarfecă pentru barba și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De fapt nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în scoarța cerebrală. îmi amintesc, de exemplu, culoarea verde a ciorapilor de lână ai tatei, pe care îi purta în cizmele de piele. Și mirosul respirației arendașului Pettersson din Hugnaden. Ca să nu mai vorbesc de suprafața netedă a pungii de tutun pe care o avea bunicul. Mi le amintesc pe toate, chiar eu sunt acolo. Nu e deloc așa, spunea ea. Până și existența trecutului e îndoielnică. Noi existăm doar în ochii celorlalți, în clipa în care ei ne privesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a înțeles niciodată că lumea nu poate fi descrisă, ci numai transpusă în imagini. Este o mare bucurie pentru mine ca în curând să vă pot arăta fructele strădaniei și neobișnuitului meu talent. Mă întreb adesea cum făcea bunicul cu tutunul de pipă. Folosea miere? Sau vreuna din florile de pe panta muntelui Ava? Eu nu reușesc niciodată să obțin mirosul acela dulce, aroma de griș cu fructe și marțipan. Dar e de la sine înțeles că voi fi pus în fața unor greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]