64,968 matches
-
lucrat de zor la zestrea ei, gata să se mărite. Pe jos, în mijlocul odăii, văzu mirat foaia lor de cort, galbenă, întinsă, iar în centrul ei un pietroi alb, mare... De dimineață, când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
SETE Taie luna mantia noptii-n două, Cu lumina ei patrunde-n casă, Si pe ochii tăi migdale coapte Un sărut de-ndragostita lasă. Trec prin poartă ta, căci numai dorul Mi-a făcut prin poartă ta cărare. E deschisă ușa și fereastră, Ninge-ngândul meu o Întrebare. Sete mi-e și poate ai În casa Apă pentru-n trecător ca mine; Beau din cană ta cu flori alese Setea-mi trece, când mă uit la tine. Mâna ți-o sărut și
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
de ce sînt neobișnuit de tulburat. M-am întîlnit la Moore se pare cu ceea ce întîlnești în artă la intervale mari de timp, cu marea frumusețe, devastatoare, dureroasă,înfricoșătoare... De la deschiderea acestei expoziții intru la Dalles cu impresia că pășesc pe ușa grea a unei catedrale. Ieri mi-a revenit în minte privind Luptătorul cu scut, printr-o asociație ciudată, peisajul din Catechismul Anei Magdalena Bach în care povestește cum moartea îl urmărește pe Johann Sebastian al ei și, furișată într-o
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
Gina Sebastian Alcalay Rar mi s-a întîmplat ca o carte să-mi provoace o asemenea reacție de empatie și recunoaștere în gîndirea și sentimentele autorului ei ca Ușa interzisă a lui Gabriel Liiceanu. (îmi amintesc în sumară retrospectivă doar de alte două-trei titluri, între care Jurnalul lui Julien Green). însuși Liiceanu se referă la acel tip de lectură care se lipește într-un fel deosebit de tine, se contopește
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
reprezinți e mai puternică, cu atît reiese că lectura respectivă a depășit pragul unui simplu demers cultural, procesul recunoașterii propriilor trăiri în cele ale altuia însumînd una din marile bucurii ale spiritului. Autorul Jurnalului de la Păltiniș, Declarației de dragoste și Ușii interzise merge însă mai departe, el transcende acest prag ajungînd din aproape în aproape la "gîndul simplu" (pe care unii îl vor fi socotit poate narcisiac sau lipsit de imaginație) că "trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate înțelege, așa cum am văzut, "refuzul orgolios al coabitării în suferință". Bazîndu-mă pe discuțiile avute cu unii interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă, înclin să cred că dacă evreii consideră în general inacceptabilă analogia
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ci în Basarabia, aș fi fost poate deportată în Transnistria, aș fi suferit de foame, de frig, chiar de tifos exantematic. Ca tînără și adultă am trăit însă efectiv (nu la modul ipotetic) sub semnul comunismului, și toate percepțiile autorului Ușii interzise au fost și ale mele (atîta doar că el le înfățișează în cuvinte mai pregnante și mai inedite decît aș putea eu s-o fac, magnetismul acestei cărți sincere și atașante fiind nu numai ideatic, ci și al unui
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Marius Chivu Era întuneric, dar simțeam că ușa e mai aproape decât apreciam în acel moment. Am întins brațul și am pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
spuneam - un studiu; al doilea Domn Proust este - aproape - un roman... Căci Céleste a fost nu doar "menajeră lui Proust", ci și umbră lui "utilitara", filtrul domestic, cerberul casei și confidenta lui. A fost cea care-l aștepta în pragul ușii că o soție, dar care nu îndrăznea să-i calce pragul camerei fără consemn. Amintirile sale - pline de forfota vătuita a vietii din "la maison Marcel Proust" - sînt dictate din perspectiva celei care, trăind zece ani (din 1913 în 1922
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
un elefant într-o vitrină cu bibelouri pe care le sparg din neatenție. Bibelourile sînt false! Și eu le sparg chiar dacă sînt considerat un elefant nebun! Și dacă fiecare dintre noi - cu puterile lui - ar fi făcut puțin curat în fața ușii, nu cumva acum nu ne-am fi găsit cu toată această mizerie în casă, pe stradă și în viața publică? Ne plîngem și ne văităm mereu! Așteptăm pe alții să ne facă treburile noastre și dăm vina pe...capra vecinilor
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
cealaltă față a lunii, dl Raicu ne revelă un E. Lovinescu în destule privințe neașteptat. Nu altul decît cel îndeobște cunoscut, deși, în rama acestei imagini habituale, plin de surprize, ca și cum într-un perete aparent compact s-ar deschide o ușă secretă, fără a-i schimba configurația. Iese astfel la iveală un E. Lovinescu mai complex, mai umanizat, ergo mai profund. Nu e vorba de-o "dezlegare", cum s-a afirmat în sensul platitudinii senzaționalului, a "enigmei" sale, ci, dimpotrivă, de-
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Tîrgul de Crăciun de la etajul I, de la Dalles. O mulțime de magazinașe, oferte de cadouri, mulți copii mici, jucării, hăinuțe, calendare, globuri. Nu mică ne-a fost uimirea cînd, între magazinele de cadouri era plasat și un sex shop. Fără ușă și fără perdea, la fel ca toate celelalte magazine, ca să admiri exponatele de departe. Cronicarul nu e pudibond, dar s-a gîndit la prietenii săi și la alții ca ei: bine că își lăsaseră copilul acasă, că altfel te pomenești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
Piața Universității. Moment care a emoționat-o atât de profund, încât a mai sorbit de două ori din paharul cu vin în care se afla pălincă"de 70", oferit cu parșivenie de Haralampy și a plecat spre casă ieșind pe ușa de la balconul nostru fără balustradă... Am vrut să-i atrag atenția, însă prietenul a strigat: -Mă, bade, e fericită și-i bunul meu - nu te băga!... ...Domnul președinte continua să urle "în direct" spre mulțime asemenea unui viteaz căpitan de
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
cuvântul. Să fie vorba de Lola Pușcă?, de Cutreierătorul-de-mări? Luminează-mă, călătorule. "- Tataie, cum de te-ai strecurat aici în mijlocul nostru. Cine te-aduse? Ia vezi ce mai e pe acolo, jos!" Și-mi dădu un scurt brânci profesional, prin ușa care se deschise, aruncând înăuntru proaspeți fulgi de nea, zmulgând din mâinile pasagerilor paharele cu iahnie, tăvițele cu clătite. }inându-mi cu o mână tichia albastră, în curenții ce parcă mă purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
strada Mîntuleasa și așteptam tramvaiul să ne ducă, să ne ducă, să ne rătăcim, să ne pierdem, la țigănci sau aiurea. Așa am pățit de curînd, într-o după-amiază de duminică. M-am trezit că mă îmbrac și ies pe ușă cu pași grăbiți, temîndu-mă să nu pierd tramvaiul. Tramvaiul Popescu, despre Popescu, cu Popescu...Am ajuns în Piața Sf. Gheorghe, m-am învîrtit, nu-mi aminteam ce repere îmi fixase regizorul Gavril Pinte, eram zăpăcită. Știam doar că trebuie să
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
l-au făcut mulți, fie înainte de 1990, fie după aceea". Desigur. Infatuarea și agresivitatea aveau drept corolar dorința de-a face școală, "deși (scriitorul) nu tolera în jurul său decît soitari, mediocri și servili". O școală care nu și-a închis ușile nici azi, continuînd pe liniatura imundă a modelului și uneori cu oamenii ce l-au servit pe "patron" și care s-au străduit a-l copia. Barbu nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Little John. Printre altele, cea a fostului violonist, în apartamentul său de la Saint-Régis, în momentul în care, venind din adîncul acelui apartament, din încăperea mobilată sărăcăcios, amenajată ca un fel de refugiu, îl privise pentru prima dată pe comisar prin ușa întredeschisă. Era frică sau un fel de acceptare a fatalității? Apoi, același Little John mergînd spre fereastră, în momentele dificile, dînd la o parte perdelele cu o mînă nervoasă și privind afară, în timp ce Mac Gill prelua în mod automat conducerea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
în majoritatea barurilor și restaurantelor, de fapt, acolo ajungeau. În orice caz, acolo se revărsau din mașini sutele de mii de monede de cinci cenți, transformîndu-se în cont în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura Urmau alte uși cu geam, numerotate, purtînd numele unui întreg stat-major, apoi o încăpere imensă cu birouri metalice, cu lămpi albăstrui, unde lucrau vreo o sută de angajați și angajate. Cineva îl întrebă
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
orice caz, acolo se revărsau din mașini sutele de mii de monede de cinci cenți, transformîndu-se în cont în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura Urmau alte uși cu geam, numerotate, purtînd numele unui întreg stat-major, apoi o încăpere imensă cu birouri metalice, cu lămpi albăstrui, unde lucrau vreo o sută de angajați și angajate. Cineva îl întrebă ce dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pună o întrebare, una singură. Și ea locuia tot în Greenwich Village, iar comisarul fu destul de surprins să vadă o casă frumoasă, o casă burgheză cu patru etaje, cu o scară curată, acoperită de un covor, și cu ștergătoare în fața ușilor. Doamna Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
fu destul de surprins să vadă o casă frumoasă, o casă burgheză cu patru etaje, cu o scară curată, acoperită de un covor, și cu ștergătoare în fața ușilor. Doamna Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze! Nu v-am recunoscut. Nu aveam nici o întîlnire fixată la ora asta și mă întrebam cine ar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu pune la îndoială însăși identitatea estetică a lui Ioanide, statutul său
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
nici o putere în fața acestui pater familias pătruns de importanță. (...) De dimineața pînă seara, micul Anton trăia cu groaza că va fi pedepsit. Aplecat asupra gramaticii latine, se ruga ca ziua să se sfîrșească fără nici o izbucnire. Dar iată că la ușă se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza pe o ladă cu săpun de Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]