999 matches
-
icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lecții cu nepoata lui Beethoven. Ajungînd la ușă vru să bată În retragere, dar bătrînelul părea hotărît să Înfrunte orice piedici. Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă gheață pentru un gin and tonic. „Ușurel, ușurel, spuse; asta se poate aranja ușor; tu ce crezi, draga mea?“ Susan era gata sa ridice mîna ca să răspundă, de ce-i era frică oare? O luaseră prin surprindere, se gîndea că băieții n-aveau gusturi prea rafinate, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă gheață pentru un gin and tonic. „Ușurel, ușurel, spuse; asta se poate aranja ușor; tu ce crezi, draga mea?“ Susan era gata sa ridice mîna ca să răspundă, de ce-i era frică oare? O luaseră prin surprindere, se gîndea că băieții n-aveau gusturi prea rafinate, trebuia să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile astea sînt niște copilării. — Și cum ți s-au părut doamna și domnul ambasador? „Dar ce impresie o să le faci tu lor?“, se gîndi Lastarria. GÎndul ăsta Îi dădu putere să apuce mîna În care Susana ținea scrisoarea, Înlăturînd-o ușurel din drumul lui, În timp ce se ridica În picioare. — Trebuie să plec, Îi spuse, dîndu-i la o parte și mai mult mîna și ciocnindu-se ușor de ea. — Trebuie să semnezi. Nu trebuie să semnez nimic! Și știi foarte bine de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oprească aici, mai bine să se grăbească să-l conducă pînă la ieșire, ca nu cumva Susana să se lanseze Într-o perorație Îngrozitoare despre gripă și cît e de periculos să iasă din casă astă seară. Lastarria Îl Împinse ușurel din spate pe arhitectul la modă, cînd auzi În urma lor ceva În genul nu mai ești așa tînăr... — Noapte bună, Juan, spuse arhitectul, pe un ton care putea fi ironic. Și-au strîns mîinile zîmbind. În fond, amîndoi erau mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester și Santiago abia dacă se atingeau de țigări, Bobby trăgea fum după fum. Băuse tot paharul de whisky și acum, cînd se uită cu atenție, văzu că ceilalți aveau paharele pline și numai din cînd În cînd le ridicau ușurel, dar mai mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă la plajă cu ele, sau mai știu cu ce. Și ceva În genul ăsta s-ar fi Întîmplat, desigur, dacă nu se grăbeau, fiindcă fata lui Lester, Încă adormita și cu zîmbetul pe buze, tocmai se Întinsese leneș gemînd ușurel, ceea ce a fost de ajuns pentru ca străinul să se mulțumească și cu un simplu spălat pe ochi la chiuvetă cu apă călduță. Dar și așa Întrecuseră măsura, era de ajuns cheful de azi-noapte, care se prelungise pînă În zori, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl primea cu rîsete și sărutări. O lună Întreagă rămînea la Lima cîrna, fata cu nasul În vînt alături de care Începea o viață nouă, Vlăjganul pusese dinante ochii pe ea, „asta-i pentru mine“, Își spusese. Trebuia s-o Îmblînzească ușurel, pe coarda sentimentală. O luă Într-un colț, băgîndu-se aproape-n ea, față În față, cu spatele la ceilalți; „și tu cum ai ajuns aici?“, o Întrebă, turnîndu-i din nou whisky În pahar și explicîndu-i că dorea din tot sufletul să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
punea în discuție o fugă pe ascuns la Vegas - nu, o vor face ca la carte. Mama ei va fi încântată. Și vor aduce revista Hello! să se ocupe de fotografiiă Ca și cum i-ar fi auzit gândurile, Oliver exclamă agitat: —Ușurel, bestie! Epilogtc "Epilog" Jack și Ashling se plimbau pe doc. Era o seară de mai și era încă lumină. Înaintau ținându-se de braț. —Toffo? întrebă Ashling. —Și eu care credeam că nu se poate mai bine, spuse Jack. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În sus, urmîndu-mi umbra deformată de pe ziduri. CÎnd am ajuns pe palierul de la primul etaj, am constatat că mai erau două lumînări, pe coridor. Cea de-a treia pîlpîia În fața fostei camere a Penélopei. M-am apropiat și am bătut ușurel În ușă. — Julián? a venit vocea tremurătoare. Am apucat clanța și m-am pregătit să intru, fără să știu cine mă aștepta de partea cealaltă. Am deschis Încet. Bea se uita la mine dintr-un colț, Învelită Într-un pled
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul interzis” este tot pe atât de clară În acuzarea hibelor: ,,Juisori de toată mâna la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar și tu l-ai tratat așa pe împărat... Cezarul o bate ușurel cu palma peste genunchi. — În tinerețe, Livia, în tinerețe... Suspină nostalgic. Regimul pe care i l-a prescris Antonius Musa atunci, cu băi și multe lichide reci, l-a vindecat de o boală inexplicabilă și l-a readus înapoi la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească: — Pe piatra mea funerară te rog să pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu mai vorbi prostii, îl repede înciudată Livia. Îi împinge ușurel capul pe spate ca să-i așeze pe frunte un șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla existență a unui even tual succesor a constituit dintotdeauna un catalizator pentru in trigă. Se adună și roiesc în jurul lui precum muștele în jurul unui rahat. Toată viața a fost nevoit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
disprețuiești gândul că, femeie fiind, îndrăznesc să te avertizez, atunci când cei mai buni prieteni ai tăi, deși la curent cu ceea ce se întâmplă, nu cutează a-ți vorbi deschis... Își cuibărește din nou fața în faldurile togii. Augustus o îndepărtează ușurel și o privește în ochi: — Ce se întâmplă, iubită soție? — Mă tem pentru viața ta, pentru viața noastră, rostește ea ștergându-și lacrimile cu grijă, ca nu cumva să întindă cenușa cu care își accentuează sprâncenele chelbe. Șoptește cu vocea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Poate, dar reorganizarea armatei s-a făcut nu numai pe considerente politice, ci și financiare. Trebuie știut dinainte cât costă întreținerea unei asemenea forțe uriașe. Împăratul îl vede că tace. Ridică tonul: — Probabil că în mintea ta minusculă... Se lovește ușurel cu degetul în tâmplă și reia ironic: — ...te-oi întreba ce nevoie am de legiuni cu numere duble, sau triple chiar... Se oprește, așteptând un răspuns. Secretarul se abține de la orice comentariu. Mutismul lui are darul să-l enerveze și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3 000 de denari. Nu-mi spui o noutate, că doar eu am mărit-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
exista cel mult sub formă de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus pune jos cupa și bate ușurel cu talpa piciorului în podea. — Asigură Casei Imperiale proviziile de vin, ulei și băuturi care se obține din alac, se grăbește Ianuarius să adauge. — Bine, și ce-i cu asta? suspină nefericit principele. — Printre terenurile sale se află și niște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu departe, se zărește Muntele Vezuviu. Reminiscențele persistă. — Am fost și eu de câteva ori pe acolo, să fac cure la izvoa rele calde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scormonitoare a bătrânilor ochi de viezure. Înclină ușor fruntea. — Soarta a făcut ca la Herculanaeum să se găsească atunci și Annaeus Seneca... — Retorul din Cordoba? — Da, încuviințează celălalt, venise să-și trateze reumatismul la izvoarele termale de acolo. Principele hâcâie ușurel. — Ți-am spus că și mie mi-au ajutat. Se încruntă brusc. — Nu văd ce legătură are Seneca cu fiu-tău și cu fata lui Plautius Silvanus. — Nepotul tău, preabunule, l-a găzduit pe Narcissus în casa lui de vacanță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și mototolească, nervos, poala udă a tunicii. Deci Strabo nu e un dușman necruțător, ci un aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească. Augustus își proptește palmele pe genunchi și se apleacă ușurel înainte. — Plautius Silvanus e prost ca un bivol, dar maică-sa, Urgalania, e o femeie deșteaptă. Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre liberții lui Augustus. Gurile rele spun că ar fi chiar bastardul său. Oricum, de când l-a eliberat îl ține pe lângă el ca dispensator, subalternul direct al lui Ianuarius. O slujbă profitabilă și bănoasă, cu posibilități uriașe de câștig. Suspină ușurel. Păcat că nu s-a născut și ea bărbat. Poate ar fi ajuns la rândul ei să țină socoteala cheltuielilor ordonate de împărat și să administreze fluxul constant de daruri care vin către el. Ea și Caledus se cunosc bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ob țină funcții în stat? Pentru că nu aveau în spatele lor o familie patriciană al cărei renume să garanteze pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la minte. Zgomotele din jurul altarului îi atrag din nou atenția. Cu cât bănet o fi cumpărat parvenitul privilegiul ca fiică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deprinde încetul cu încetul cu decența și cu smerenia. Domitia se simte încurajată și declară: — Preotesele statului îndeplinesc toate treburile pe care le fac femeile în casa lor. Înalță ochii către Occia. Nu? Bătrâna îi simte privirea întrebătoare și aprobă ușurel din cap. E dezghețată puștoaica și prinde repede. Bine că nu vrea să afle pe care femei le reprezintă de fapt vestalele, că ar pune-o în încurcătură. Se întoarce către celelalte ușor îngrijorată: — N-ați uitat de apa sfântă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]