971 matches
-
despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță aveaîn casă două vietăți, care-i umpleau viața interioară: o pisică siameză și un papagal vorbitor. În momentul în care fugi pe ușă,întrucât se scăpa pe el, pisica o luă ușurel, printre picioarele sale, și ieși. El se duse unde-l împingea nevoia cea mare a momentului. Și începu să se screamă. Și se scremea, se tot scremea, dar, zadarnic! Fără nici un efect pozitiv. Dimpotrivă. De la un timp,începu să-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe buze și Îi punea Întotdeauna aceleași Întrebări; o Întreba, bunăoară: „Tu de unde ești?“ și o asculta cu atenție cînd ea Îi povestea de Puquio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse că el avea s-o Însoțească sîmbăta după-amiază, dar jucătorul de golf Îi tăie avîntul trimițîndu-l să se spele și să se culce, mucosul ăsta care stîrnea atîtea buclucuri. Pe urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă să se Îmbrace elegant și o duse să danseze pînă la patru dimineața. Au dansat sorbindu-se din ochi toată noaptea. Și au stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna lui Juan Lucas, care cu siguranță că În fond nu era un om atît de rău cum părea. „Veniți cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ți-a spus, schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci, spunînd că era pentru tine și a apropiat chifla Încet-Încet de tine cu mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara cu chifla unsă cu unt și tu ai văzut deodată unghia neagră vineție uriașă, un punct alb, hai, mănîncă, domnișorule și tu ai văzut mănușile albe cu care Celso și Daniel serveau la palat, dar nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama, alții În stilul lui Lastarria, care se vedea de departe că abia aștepta momentul potrivit, deși erau și cîțiva care nu se apropiau, se pare că premierul nu era peste tot simpatizat. Și el probabil că știa, fiindcă tremura ușurel tot timpul, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi murit de frică; În acel patio fermecat, stil secolul XX nu erau de fapt colțuri, dar el parcă le căuta, aproape s-ar fi putut spune că le crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine. Și se simți mult mai bine cînd văzu că primul grup de invitați se apropiau să-și ia rămas-bun: „Vă Însoțesc, domnilor, vă Însoțesc“, le spunea de Altamira și atingea cu degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse dintr-o privire. Șeful de sală se Îndepărtă patinînd, cu spatele, după ce mai Întîi făcu să fiarbă șampania În cupe. Juan Lucas se uită la ceasul de la mînă. — Ei, Julius, noroc! spuse, văzînd că Începea să se facă tîrziu. — Ușurel, darling, nu te grăbi, adăugă Susan, avem timp destul. — Noroc, repetă Juan Lucas, țintuindu-i pe rînd cu privirea, mai Întîi pe Susan, apoi pe Julius. Julius Își duse cupa la gură și bău o Înghițitură destul de mică, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la golf, la sport, unde-o să fie la un loc cu băieți mai veseli... de aici și pînă la momentul cînd o să renunțe la copilăriile astea nu e decît un pas. Susan era din nou de acord, dar mai ușurel, nu atît de brusc, darling și Începea să-i explice totul din nou, dar mai ușurel, nu atît de brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici și pînă la momentul cînd o să renunțe la copilăriile astea nu e decît un pas. Susan era din nou de acord, dar mai ușurel, nu atît de brusc, darling și Începea să-i explice totul din nou, dar mai ușurel, nu atît de brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lecții cu nepoata lui Beethoven. Ajungînd la ușă vru să bată În retragere, dar bătrînelul părea hotărît să Înfrunte orice piedici. Îl prinse chiar de mînă ca să-i dea curaj sau ca să nu-l scape. „Uită-te“, Îi spuse, Împingînd ușurel ușa. Julius putu vedea cele patru bănci dintotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric, numai pianele puternic luminate și la pian cînta, bineînțeles mult mai bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă gheață pentru un gin and tonic. „Ușurel, ușurel, spuse; asta se poate aranja ușor; tu ce crezi, draga mea?“ Susan era gata sa ridice mîna ca să răspundă, de ce-i era frică oare? O luaseră prin surprindere, se gîndea că băieții n-aveau gusturi prea rafinate, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i mai neplăcut pentru o femeie săracă, dar cinstită, nu din plăcere, ci fiindcă cinstea m-a Învățat să mă apăr astfel.“ Juan Lucas oftă ușurat și porunci să i se aducă gheață pentru un gin and tonic. „Ușurel, ușurel, spuse; asta se poate aranja ușor; tu ce crezi, draga mea?“ Susan era gata sa ridice mîna ca să răspundă, de ce-i era frică oare? O luaseră prin surprindere, se gîndea că băieții n-aveau gusturi prea rafinate, trebuia să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile astea sînt niște copilării. — Și cum ți s-au părut doamna și domnul ambasador? „Dar ce impresie o să le faci tu lor?“, se gîndi Lastarria. GÎndul ăsta Îi dădu putere să apuce mîna În care Susana ținea scrisoarea, Înlăturînd-o ușurel din drumul lui, În timp ce se ridica În picioare. — Trebuie să plec, Îi spuse, dîndu-i la o parte și mai mult mîna și ciocnindu-se ușor de ea. — Trebuie să semnezi. Nu trebuie să semnez nimic! Și știi foarte bine de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oprească aici, mai bine să se grăbească să-l conducă pînă la ieșire, ca nu cumva Susana să se lanseze Într-o perorație Îngrozitoare despre gripă și cît e de periculos să iasă din casă astă seară. Lastarria Îl Împinse ușurel din spate pe arhitectul la modă, cînd auzi În urma lor ceva În genul nu mai ești așa tînăr... — Noapte bună, Juan, spuse arhitectul, pe un ton care putea fi ironic. Și-au strîns mîinile zîmbind. În fond, amîndoi erau mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester și Santiago abia dacă se atingeau de țigări, Bobby trăgea fum după fum. Băuse tot paharul de whisky și acum, cînd se uită cu atenție, văzu că ceilalți aveau paharele pline și numai din cînd În cînd le ridicau ușurel, dar mai mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă la plajă cu ele, sau mai știu cu ce. Și ceva În genul ăsta s-ar fi Întîmplat, desigur, dacă nu se grăbeau, fiindcă fata lui Lester, Încă adormita și cu zîmbetul pe buze, tocmai se Întinsese leneș gemînd ușurel, ceea ce a fost de ajuns pentru ca străinul să se mulțumească și cu un simplu spălat pe ochi la chiuvetă cu apă călduță. Dar și așa Întrecuseră măsura, era de ajuns cheful de azi-noapte, care se prelungise pînă În zori, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl primea cu rîsete și sărutări. O lună Întreagă rămînea la Lima cîrna, fata cu nasul În vînt alături de care Începea o viață nouă, Vlăjganul pusese dinante ochii pe ea, „asta-i pentru mine“, Își spusese. Trebuia s-o Îmblînzească ușurel, pe coarda sentimentală. O luă Într-un colț, băgîndu-se aproape-n ea, față În față, cu spatele la ceilalți; „și tu cum ai ajuns aici?“, o Întrebă, turnîndu-i din nou whisky În pahar și explicîndu-i că dorea din tot sufletul să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să fac... A ezitat inițial, apoi a răspuns aprobator: -Desigur. Mulțumesc! -În regulă! Ai și vreo prietenă cu care vrei să vii? Auzind că vor mai veni și alții, Codrin coborâ imediat scările. Ușa era deschisă, așa că a intrat ușurel, ținând într-o mână sticla cu șampanie roșie, gata să le-o ofere. Muzica era dată la maxim, se vorbea tare și erau adunați acolo oameni din diverse colțuri ale lumii. Nu părea nicidecum genul de petrecere cu care era
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu serotonina? Karin își opri mâinile, care țâșniseră în sus. Încuviință din cap în silă. Se prinse de coate, ca să-și țină echilibrul și ieși din cameră. Înainte să iasă pe ușă, auzi târșâitul scaunelor și pe Tommy Rupp spunând: —Ușurel, frate-miu. Calm. Ce vrei să spui? Bate o dată pentru da, de două ori pentru nu... Dacă știa cineva ce se întâmplase în noaptea aceea, apoi ăștia doi știau. Dar refuza să-i întrebe de față cu Mark. Ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
declară Rupp. Și el e un tip foarte deștept. Dacă Rupp n-o poate descurca, e nedescurcabilă. Poate că ai încurcat întrebarea, sugerează Duane-o. Există un fenomen care se numește deformare. E ca la jocul ăla cu telefonul fără fir... Ușurel, cap sec, îl spulberă Ruppie. Ai înghițit prea mult mercur. Ești într-o ceață de ton. Telefonul fără fir! Doamne. Am Collapse pe mobil, zice Mark. Înainte era mișto. Da’ mi-a futut cineva setările. Ascultă, zice Rupp. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia imediat, de cum ajungem acasă. Să-mi aduci aminte. Bine, bine. Da’ luați și voi o pauză. Ascultați. E posibil ca guvernul să aibă cu totul alte planuri pentru noi. Asta îi face atenți. Dar Mark trebuie s-o ia ușurel. Tabloul complet e cam greu de priceput și nu vrea să-i supraîncarce. Începe cu chestiile care le sună deja cunoscut. Înlocuirile - soră, câine, casă. Apoi biletul, pe care l-a primit, asta-i concluzia la care a ajuns, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]