1,207 matches
-
Tocurile pantofilor i se odihneau pe mâneca jachetei surorii mele. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap își vârâse o pernă. — Pune gheață în băuturi, dacă ai, a adăugat închizându-și ochii. I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu foarte mult tact, am degajat jacheta lui Boo Boo de sub picioarele ei. Am dat să ies din încăpere ca să-mi îndeplinesc îndatoririle de gazdă, când locotenentul mi s-a adresat de lângă birou: — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ci și tot misterul creației și tot adâncul Cosmosului. Dar oare această Înțelegere te face mai fericit, mai bun, mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te sugrumă. Totul e deșertăciune. O singură hemoragie, un singur vas spart - și s-a dus pe apa sâmbetei toată Înțelepciunea umană. Deșertăciune și nebunie, iată ce este Înțelegerea omenească. Oricât de Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei valoare, inutilitatea unor anumite ramuri ale medicinei!! XII IGNORANȚĂ TOTALĂ A treia erupție a maladiei sale radioactive, Tony Pavone o suportă din greu, fiind la un pas de a nu mai coborî niciodată din pat! De data aceasta fazele ucigașe Îl surprinse În apartamentul său, cu o dezarmantă exactitate. A patra duminecă În jurul orei două după amiaza. Dezlănțuirea fazelor atomice, undele radioactive de șoc, Îl obligă să zacă pierdut Într’o periculoasă letargie, În timp ce vedeniile apocaliptice se repetau numai În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să nu te mai prind pe aici...!” Sărmanul bolnav, era la un pas de-a izbugni Însă În final lăsă totul baltă. Desigur doctora primise indicații În acest sens. Renunță să mai Întreprindă ceva pînă la următoarea repetare a simptomelor ucigașe. De data aceasta speriat de-a binelea, se prezentă la poliție cerând ofițerului de gardă să vorbească cu comandantul. „Pe cine să anunț...?” „Procurorul Vicenzatos.” „Așteptați o clipă...” Schimbă câteva cuvinte la intercom, după care făcu o plecăciune. „Comandantul vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau omorâți În bătaie ori flămânzire fără a fi judecați...! După socotelile mele, exact la patru luni de zile nu am mai fost chemat la transportul cadavrelor, nici prima, nici a doua și nici a treia săptămână...! Ce se Întâmplase...? Ucigașii comuniști, se plictisise omorând toată elita intelectuală a Capitalei și a țării. În prezent se relaxau...? Din nou, flămând și speriat. Eram mai mult decât sigur:de data aceasta nu voi scăpa dela moarte. Dece eram atât de sigur...? În timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gros - și cât de Îngrozitoare erau acele bucăți de metal aspre și spinoase! Iar Eisen? Trecea drept o victimă a războiului, chiar dacă era posibil să fi fost oricum nebun. Dar locul lui era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și Shula, Își zise Sammler. Numai puțin. Ar fi continuat să se joace de-a casinoul În Haifa, țicniții aștia doi, În cușca lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci eu plâng după jucăria stricată din buzunarul tot mai ros de moliile ucigașe iar tu plângi după mica mea lume ciudată cu ieri prin care treceau călăreți în goană azi umbra unui cântec de leagăn tu mă ții de mână eu te țin de mână și-n inimă-mi sună puful galben de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata Domnului. Dar o piatră îl ajunse, apoi alta. Din urmă veneau mânioși și cuconul Gheorghieș Horga, și grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui. — Iubito, știu că ești necăjită. Dar ne vine nouă o idee. O să găsim o casă. —Știu. Găseam o stranie alinare în gândul că eu și Aidan eram la fel, că aveam aceleași valori. —Nici unul din noi nu are instinctul ucigaș. A fost ca și cum l-aș fi lovit. S-a dat înapoi. Îmi pare rău, iubito, a zis. Nu, am zis. Nu, detest toate chestiile de genul „Nu există locul doi“. Și oamenii cu instincte ucigașe sunt de obicei puțin bizari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din noi nu are instinctul ucigaș. A fost ca și cum l-aș fi lovit. S-a dat înapoi. Îmi pare rău, iubito, a zis. Nu, am zis. Nu, detest toate chestiile de genul „Nu există locul doi“. Și oamenii cu instincte ucigașe sunt de obicei puțin bizari. Sunt nervoși, nu știu să se relaxeze. Mda, ai observat că mănâncă prea repede? Se căsătoresc doar când „au o fereastră“ între meciurile de tenis. Și au un tic nervos care constă în a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care a făcut o criză cardiacă în față la Macy’s. Mda, a dat din cap, pe gânduri, asta o să-i spun. O să-l facem să se simtă vinovat și să ne dea apartamentul. Sper că nu îți descoperi instinctul ucigaș, am zis, alarmată. Doar de data asta. Să vedem dacă funcționează. Și, curios, a funcționat. Deși nu chiar așa cum speraserăm. Tipul de la agenție i-a zis lui Aidan: — Știu că ați trișat. Știu că minți. Dar îmi place că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna. Avea să țină zece ani și să se încheie în modul cel mai degradant. Pe deasupra, avea să fie foarte repede dublat de un război civil ucigaș și demoralizant, care pecetluiește de obicei soarta regatelor pe cale de dispariție. Într-adevăr, după exact două sute de zile de la succesul de la Zahara, Abu-l-Hassan a fost îndepărtat de la putere. Revolta a avut loc în ziua de 27 a lunii jumada-ula, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru mine unul dintre cele mai primejdioase din cele prin care aveam să trec. Nu doar prin amenințările care planau asupra orașului și alor mei, ci și pentru că primul an este pentru orice fiu al lui Adam acela al bolilor ucigașe, acela în care mulți bărbați dispar fără să lase urmă de ce ar fi putut să fie sau să facă. Oare câți regi însemnați, poeți inspirați, călători curajoși nu și-au putut în veci împlini destinul căruia îi păreau meniți, neputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
leproșii, însă foarte curând numărul lor a ajuns atât de mare, că oamenii s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni. S-a salvat, dar n-a reușit să se ferească întru totul. Nici o rană nu-i mortală. Bărbatul acesta cunoaște arta luptei și știe să se ferească de loviturile ucigașe. Celălalt nu răspunse. — Dar e în afara primejdiei? Erau primele cuvinte pe care le rostea fata. — E în afara primejdiei? repetă - apoi adăugă, în șoaptă: Nu-l lăsa să moară. Valerius ridică deodată capul și se uită la ea pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator, atacatorul trebuie pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercă să se apere cu scutul. Adversarul se apropie și începu să-i înțepe cu tridentul gleznele și brațele; după câteva clipe, începătorul sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea în gol și cădea, iar celălalt îl înțepa cu tridentul. Începătorul se ridică de opt ori, dar nu reuși să-l atingă pe rețiar. Nu reuși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce au ei chef. Trebuie să fie o senzație îngrozitoare să știi că jumătate din populația planetei, absolut toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
odaia goală, și lampa afumată... De iarnă În ecouri bocitoare Vine iarna, vine-acuși - Plâng copile pe la uși Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la oraș Au trimis țăranii, - corbii. Prin orașele avute Histerii de muritori, Pe sub corbii bocitori Trec femeile pierdute. Iată, ninge, peste fire, Hai la vatră, la povești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Unei fecioare Duduia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria crimei și a urii împotriva lui Dumnezeu și a celui nevinovat; prin urmare, vizibilul nu poate primi în el întipărirea invizibilului decât în modul propriei sale uri ucigașe față de invizibilul însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui Hristos exprimă frumusețea lăuntrică. „Dacă El nu și-ar fi dorit să devină diform, nicicând tu nu
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
toți în jurul meu. Eu nu voi cădea. Eu voi duce povara. Dar nu și vina. Vina să cadă asupra cui trebuie, asupra locatarilor rămași în viață în casa morții, asupra ei, mormânt zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvinte pe sub pielea gălbejită. Miquel a văzut limpede care fusese jocul lui Fumero. El fusese cel care Îl Învățase să joace șah, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, la colegiul San Gabriel. Fumero avea strategia unei insecte ucigașe și o răbdare de fier. Miquel i-a trimis un bilet lui Julián, ca să-l prevină. CÎnd Fumero a considerat că era oportun, l-a luat deoparte pe Aldaya, i-a otrăvit inima de resentimente și i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]