1,233 matches
-
imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui Lagradora, Zahei se scaldă în lacul morii, păstrîndu-și curățenia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
instituțiilor statului român și a angajaților din aceste teritorii s-a făcut în mare grabă și incomplet datorită răstimpului scurt acordat de Stalin. Oricum, o parte dintre funcționari, preoți, învățători, jandarmi, polițiști și oameni simpli au apucat (uneori, cu răsuflarea ucigașă a armatei sovietice în spate) să se refugieze în dreapta Prutului. Potrivit documentelor cercetate de noi în arhive, unii au rămas chiar în Huși. Dar, până a ajunge la dezastrele din vara și toamna anului 1940, merită să vedem ce se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
unei teme de influență exterioară, însă masturbarea intensivă este aici mai adesea un simptom decât o cauză primară. Obsesiile se pot transforma în stereotipii adevărate, cum sunt ticurile și mișcările stereotipe cu valoare simbolică, sau pot ajunge până la adevarate impulsiuni ucigașe. Lipsa atitudinii critice și de opoziție față de aceste stări, ca și desfăsurarea lor stereotipă, fără participare afectivă sunt elemente de diagnistic diferențial cu psihastenia. Pacientul schizofren poate fi un anxios, însă mai puțin decît un nevrotic; anxietatea sa este rău
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
bolnav psihic cunoscut sau presupus ca atare, iar omul de pe stradă este convins că "nebunii" sunt mai totdeauna periculoși, sau susceptibili de a deveni ca atare. Cu toate că există câteodată ceva adevărat în aceste idei larg împătășite, mitul bolnavului psihic potențial ucigaș este cel mai adesea (din fericire!) redus ca fundament real. Dacă este adevărat că bolnavii psihici comit acte antisociale, nu este mai puțin adevărat că delincvența patologică nu reprezintă decât un procentaj scăzut din criminalitatea generală. Dealtminteri, așa cum remarca Gunn
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sau halucinațiilor crește odată cu durata bolii, dar este maxim în primul an de boală (Humphreys et al, 1992). Violența personală deliberată, a fost manifestarea cea mai comună și natura relației cu victima a fost similară cu aceea găsită la schizofrenii ucigași (Hafner & Boker, 1973). în câteva cazuri a existat un istoric îndelungat de violență aparent nelegat de boală, dar în cele mai multe cazuri a existat o legătură evidentă și directă între comportamentul amenințător și simptome. într-un studiu privind pacienții psihotici infractori
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
serveau drept model pentru supraviețuitori, de acum aceștia din urmă sunt o referință pentru nativi. Biruitorii de ieri simt că au devenit victimele de astăzi, în timp ce victimele de ieri au devenit biruitorii de astăzi 8. Trecutul diasporei și experiența sa ucigașă dau sens prezentului și viitorului Israelului. Genocidul nu este doar o componentă esențială a identității israeliene, ci și un factor de unificare în societatea israeliană. El umple golul creat de slăbirea identității israeliene și dovedește relativa ei întoarcere la o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Legile piraților, nescrise, prevedeau uciderea tuturor, în bloc, ca să nu rămînă nici un martor. Briza mării însă, acolo, pe acel fotoliu, mă mîngîia delicat și îmi susura la ureche poveștile acelor locuri și ale acelor timpuri, povești ale unor oameni teribili, ucigași sau uciși, cu morala animalică "ucide sau vei fi ucis". Mă puneam în rolul unui judecător imparțial, obligat să dea o sentință după o dispută între ucigași. Pentru că și Europa trimitea nave militare cu scopul de a ucide toată suflarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Este arhiplină. Fiecare are un teanc imens de dosare în față. Nu încep imediat lucrul. Mă uit la fiecare atent. Unii zîmbesc, alții se foiesc, alții sînt impasibili. Îi privesc din nou pe cei care se foiesc. Am o privire ucigașă. O doamnă se foiește mai tare, pare puțin speriată. Încep să semnez. Verific ca niciodată fiecare dosar. Durează mult. Unii se uită la ceas. Alții privesc pe geam. Sînt absenți. Enervant de încet, ajung la doamna bănuită. Eram convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dumnezeu este mare... Ce vrei să spui, Bădie? Vreau să spun că... un accident sau o boleșniță în cei din față... Cînd vrea Dumnezeu totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl înjură. Unul lansează chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lua de bună asigurarea ta și dacă... pățesc ceva, o să dai socoteală urmașilor mei. Sînt alte pericole pe la noi. Știi că o scîndurică, sau un alt obiect, împins de un uragan cu 400 km/h se transformă într-un proiectil ucigaș. Poate trece prin tabla groasă, sau chiar prin zid, dacă este mai grea. Bănuiesc că fiecare locuință are un loc ferit de astfel de surprize. Are și nu are. Dar uraganul este cel mai abil generator de neprevăzut. Este imposibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu nădușesc într-o căldură umedă aici în Cuba, cu tot aerul condiționat care nu este o găselniță salvatoare, ca să nu o apuc pe arătură. Îmi imaginez o corabie spaniolă în mijlocul oceanului, fără un strop de vînt, sub un soare ucigaș și cu o apă de băut pusă în niște butoaie cu un an în urmă. O staționare exasperantă de una sau două săptămîni în așteptarea vîntului. Sigur, te mai arunci în apă, chiar dacă sînt rechini, dar pînă ieși din mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a menține liberă intrarea și ieșirea din casă. "Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc..." (Apocalipsa: 39) Vai, ce iubire înflăcărată, Doamne! Dar n-ai putea să-ți manifești această dragoste mai puțin brutal, fără conotații ucigașe??? Mircea și Lică au luat căldarea și s-au dus la fântână în speranța că vor putea aduce apă. Acolo, la capătul grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa cu privirea din ce în ce mai tulbure, plină de intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram pretențioși sau mofturoși. Nu ceream mai mult; prin urmare, de ce ne-am fi așteptat la o schimbare? Cu toate acestea, ea s-a produs brusc, dureros, pe nedrept, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcute". Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee și se simt minunat. O singură idee este ucigașă. Fumează cu patimă. În spital fumatul este interzis. Dar aici este "un fel de spital"; dacă i-aș aminti de această restricție, ar pleca; ar trebui să plec și eu, sa mă cărăbănesc din zonele speciale prin care am pretenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
filmului, realizat în 1947, vine să întărească acest caracter), evoluează câteva destine umane bine individualizate. De personajele sale, Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută, cum elocvent ne arată fostul soldat hitlerist, ucigașul profesionist al bandei), cu multă înțelegere, încercând să surprindă orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scos-o la iveală. La 20 de secole de la dispersiunea lor, după ce a atins, odată cu Revoluția franceză, acea egalitate prestigioasă care i-a învoit să ajungă în prima linie, în ierarhia societății, poporul israelit a fost obiectul unei persecuții nemiloase, ucigașe, care intenționa să-l elimine ca rasă din neamul omenesc. Biserica, oricât a fost de conștientă de responsabilitățile autentice ale celor mai mari exponenți evrei, în domeniul activității anticatolice, nu a ezitat să ia, în numele carității creștine, apărarea celor persecutați
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia ce mă invadează brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Între Îndrăgostiți. Cea dintâi poartă În sine germenii dezastrului casnic, cri mele calculate și reci, otrava strecurată În cafeaua zilnică, buru ienile antiafrodiziace puse sub perna ta și, mai rea decât toate astea de care poți muri și scăpa, cicăleala, ucigașă pe Înde lete, picu rată În urechile omului de dimineață până seara - pe când cea de-a doua este o diversiune, un condiment, un excitant, cu con cluzia mult așteptată a unor Îmbrăți șări mai cu foc și cu necaz. „Iubește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor înflorite se ridică havuzuri de marmură și... Intră Alexandru celălalt Alexandru Mușatin. Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl cheamă cu glas de clopoțel Voichița. Ce vrea mucosul acesta?! se stropșește Alexandru. Nu vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în oraș, se temea de mâna lungă a lui Laiotă, a lui Mahomed de care se răcise. Și ... și chiar a lui Ștefan, spune el cu glas mai scăzut. Începuse să bea mult. A murit în mizerie, străpuns de pumnalul ucigaș plătit de Laiotă, care-și temea "Scaunul" pentru ziua când nestatornicia Înaltei Porți ar fi socotit că i s-au sfârșit zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus doar! răspunde Ștefan, iritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]