3,448 matches
-
acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Citește mai mult Cînd va duhni și sila ca varza în butoaieși-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,va izbucni ca floarea speranța din gunoaie,vor chefui fantome domnești în orice birt.Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă,să calci de dimineață și cu noroc pe el,ca Nea Matei frizerul
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor.- Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară!Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de mult, o ilustrată din Alpi. Încerci să restrângi cercul bănuielilor; paradoxal, se lărgește. Cuprinde, acum, și vecinii: câțiva au avut cheile, udau florile când bătrânii plecau la munte; unul dintre locatari ți-e ostil, îl simți. A vrut, sub pretextul unor probleme administrative, să te viziteze. În mai multe rânduri. În vreme ce te întreba nu știu ce, privea peste umărul tău în încăpere. Vecini, vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se adresa, cu un braț ridicat. Erau probabil spasmele morții, Însă lui Îi păru gestul politicos al cuiva care Își ia rămas-bun. I se păru că zărește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rugară o zi întreagă și, pe înserat, sacrificară ultimul miel. Au mâncat până n-au mai putut, au dansat, au cântat și au stropit totul cu apă din puțul Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea o casă. Casa lor erau nesfârșite întindere a deșertului, un masiv stâncos, trei palmieri și un puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ritual, prețioasele semințe pe care Laila le păstrase într-un săculeț de piele. Gacel mergea la vânătoare și, din când în când, se întorcea cu un căprior, o capră de munte sau o gazelă. Femeile scoteau apă din puț ca să ude cu o cantitate infimă, aproape picătură cu picătură, micile plante care începuseră să încolțească. Trecu o zi, o săptămână, o lună, un an? Trecură și mulți ani. Puțul Ajamuk era într-adevăr zgârcit. Niciodată, de-a lungul atâtor ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din jur și întrebă pe un ton evident preocupat: — S-a întâmplat ceva? — Aici nu prea avem apă răspunse Gacel fără să pară supărat. O folosim doar pentru băut și pentru udat plantele. Dar am fost asigurați că puțul ăsta are un debit foarte mare tot timpul anului, zise celălalt, destul de jenat. — Cine ar fi putut să spună așa ceva? Din câte știu eu, nimeni în afară de noi nu știe de existența lui. — Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a dispărut, pământul a murit, a fugit vânatul, au plecat locuitorii, iar ca amintire a frumoaselor vremuri au rămas doar peștera, picturile și resturi de oase și coarne de animale. Fiind ascunsă în spatele a două stânci, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de servici, mi-a lăsat găleata să i-o umplu și mi-am Închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură. — O, doamna Oprișan, credeam că e femeia de servici, mi-a lăsat găleata să i-o umplu și mi-am Închipuit că a venit după ea. Poftim Înăuntru. — Aoleu, da ce făcuși, soro, udași toată casa. — Nu-i nimic, șterg imediat. — Of, ce m-a mai inervat locatarii ăștia ai noștri că tare e calici. Auzi dumneata să nu dea ei un ban să ne facem și noi scara mai civilizată că ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
roman, ca să i se spună În cele din urmă că nu poate intra În discuție decît un manuscris neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi acel paradis le cunoștea foarte bine. De ce pe noi nu ne vede nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce se încălzea la soare. — Dați-i sfântul botez, dar îndurați-vă de noi, că ne grăbim. Nu avem timp de pierdut. — Bine, hai cu mine - a spus părintele zâmbind și a luat-o înainte, către altar. Acum o să-ți ud un pic părul, dar afară o să ți se usuce cât ai zice pește. Nu ne-am mai oprit până la institut, dar sora îmi tot vorbea despre pace, de parcă ar fi vrut să sădească o sămânță în mine. Îmi arăta orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lutul se întărea de parcă ar fi fost ciment și toată lumea știa că nu poate ieși de acolo nici un fel de sămânță. Tanti Mae a încercat și ea să facă o grădină în spatele casei, dar când nu avea timp s-o ude, noroiul se întărea și începea să crape, așa cum făcea peste tot pe dealuri. A cheltuit tot salariul pe o săptămână, și nu era mult, ca să cumpere niște semințe și un mic plug pe care putea să-l folosească de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint de străzi înguste dintre Piccadilly și Bond Street, unde se pot găsi cele mai scumpe galerii de artă. Interiorul era alb și aproape gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui sclipeau verde aprins. I-am atins fața. Era de asemenea udă, dar pielea îi ardea. — Ești fleașcă, am spus. Trebuie să fi stat afară cu anii. —Ore, ți-am spus. Nu mai contează acum. Mi-a luat mâna în mâna lui. Degetele erau atât de lungi și ciudat articulate încât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână. Eliminase și ultima picătură de energie care ar fi putut-o ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre trunchiuri nu era nici un urs. Atât cât putea distinge prin lăstărișul des, nu era nimic. Îi era frig, hainele se udaseră de tot, ploaia pătrunzându-l până la piele. Mergea tot mai repede iar la un moment dat chiar începu să alerge. Nu știa dacă fugea ca să se încălzească ori din cauza fricii care îl cuprinsese. Alergatul la deal îl storsese de puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul vorbea cu glas coborât. Priviți! îl îndemnă Vasilică Pohoață. Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii late unde suprafața drumului părea zgâriată. Vedeți? întrebă mândru Pohoață. Îhî! aprobă Cristi, aplecându-se sub camion. A frânat brusc. Ceva i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl prinsese de braț conducându-l prin beznă. Te-ai udat bine, constată Calistrat simțindu-i pielea rece și brobonită de frig. Toma se uită la el. Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că nimic nu se schimbase. Avea senzația că moșneagul urma să apară de după colțul casei. Urcaseră treptele pridvorului și își dădu seama că totuși ceva nu era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca-n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să-l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei Husaren“, evident că n-a rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într-o viață de om n-ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]