5,770 matches
-
lui Tudor Arghezi că-i trimite tabletele din viitorul volum de proze printr-un „redactor care vă iubește”. Și a rostit numele meu. Nu mai știu cum am ajuns în Mărțișor. În memorie mi-au rămas hodorogeala unui tramvai, o uliță de mahala cu case modeste, uliță pe care am bătut-o cu piciorul până la portița de intrare în gospodăria poetului, tăbăcind într-o mare servietă cu burduf paginile dactilografiate ale viitoarei colecții - apărute în 1955 - intitulate de scriitor Pagini din
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
tabletele din viitorul volum de proze printr-un „redactor care vă iubește”. Și a rostit numele meu. Nu mai știu cum am ajuns în Mărțișor. În memorie mi-au rămas hodorogeala unui tramvai, o uliță de mahala cu case modeste, uliță pe care am bătut-o cu piciorul până la portița de intrare în gospodăria poetului, tăbăcind într-o mare servietă cu burduf paginile dactilografiate ale viitoarei colecții - apărute în 1955 - intitulate de scriitor Pagini din trecut. Portița era descuiată, semn că
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Constantin Țoiu Vorbește Rânzei în august 2004 despre Bucureș tiul vechi, spre a situa locul întâmplării, copiind însă de fapt fraza lui N. Filimon, din romanul său clasic: Înaintea focului de la 1847... mergând drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre Hanul Filaret, iar a treia pre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
2004 despre Bucureș tiul vechi, spre a situa locul întâmplării, copiind însă de fapt fraza lui N. Filimon, din romanul său clasic: Înaintea focului de la 1847... mergând drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre Hanul Filaret, iar a treia pre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste sulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
pentru a fi mai aproape de bunicii mei care locuiau într-un sat din Dolj. Cam la două zile, după ce sfârșea consultațiile, mătușa mea îmi punea în mână un pui de găină și un cuțit cu care trebuia să ies în uliță și să opresc primul bărbat care îmi iese în cale, spunându-i: "M-a trimis domnișoara doctor ca să-mi tai puiul ăsta!". Într-una din zile am ieșit ca de obicei pe uliță și am văzut apropiindu-se un om
Românul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Ce spune un mare scriitor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34633_a_35958]
-
cuțit cu care trebuia să ies în uliță și să opresc primul bărbat care îmi iese în cale, spunându-i: "M-a trimis domnișoara doctor ca să-mi tai puiul ăsta!". Într-una din zile am ieșit ca de obicei pe uliță și am văzut apropiindu-se un om ca la 50 de ani, îmbrăcat la fel ca și ceilalți țărani: în pantaloni groși de dimie, surtuc și încălțat cu opinci; un bărbat blajin care s-a oprit imediat ce m-am postat
Românul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Ce spune un mare scriitor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34633_a_35958]
-
o tăietură serioasă în obraz de la geamul spart cu putere, al ușii”- notează memorialistul academician. Curajosul asistent - însoțit de studenți cu vederi democrate - s-a angajat și în alte confruntări politice violente, în localurile Universității, la căminele studențești și pe ulițe din zona Copoului. Atitudinea dârză a asistentului Ivașcu s-a bucurat de aprecierea profesorilor democrați, care l-au propus, în a doua parte a anului 1936, să plece la Școala română din Paris, dar reprezentanții partidelor de dreapta și extremă
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
mult trâmbițata străpungere din A1 spre Ciurel. Apoi, șoseaua națională (ce e considerată drum european!) se târăște prin tot felul de târguri, comune și cătune, fără ocolirile firești pe la marginea acestor localități, drumul european se transformă așadar în stradă, în uliță, pe unde viteza scade până la viteza unui melc. De pildă, la Slatina, s-au format cozi de kilometri și kilometri și întârzieri de ore fiindcă, după ploaie, strada (adică, drumul european!), fără canalizare funcțională, s-a preschimbat într-un lac
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind „plină de mișcare și culoare, deopotrivă veselă și dramatică”, glisând pe o scală a reprezentărilor metaforice „de la realismul cinetic breughelian din Iarna pe uliță până la studiul minuțios al gesturilor domestice dintr-o gospodărie rurală din Dragoste învrăjbită. Sunt unghiuri de înțelegere, de abordare a universului coșbucian, pe care exegeții de până acum nu le-au intuit sau nu le-au valorificat. Volumul Ziarul unui
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
permanenți ai revistei, Gabriel Dimisianu și Gheorghe Grigurcu publică pagini interesante din Jurnalele lor. Iată ce notează la un moment dat faimosul locuitor al „amarului târg” despre un alt târg de care este legat biografic: „În preumblările mele solitare pe ulițele Tîrgu-Cărbuneștilor (încă o zonă cu preponderență rurală, țărănimea reprezentînd cel puțin trei sferturi din mentalitatea, graiul, manierele localnicilor), prind inevitabil frînturi de conversație. Am constatat că cele mai multe se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
străină și umilită, tot timpul trebăluia în primul rând pentru ceilalți din casă, trebuia să răspundă mereu „ordinelor” primite (făcea curat, călca, spăla vasele, scotea apă din fântână etc.). Iată însă că într-o bună zi, pe când se întorcea pe uliță cărând găleata de apă, se declanșează în sufletul ei un resort al nesupunerii, apt s-o facă să refuze, să nu-i mai fie frică nici de câini și nici de oameni: „O altă Liliană crescuse, într-o clipă, sub
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
văd întâi cum o mare tăcere poate fi măsurată de răsunetul goarnei în noapte, fără a-i da de margini. Timp de un ceas. Apoi oamenii, oarecum dezmeticiți, au aprins lămpi inutile și găzoae; au început să se adune prin uliți și să iasă "pe linie", șopăcăind, întrebând, temându-se și încurajându-se. Voi uita vreodată acea noapte? Aveam mai înainte de a citi în cărți, imaginea fioroasă a unei bolgii dantești, în care o suferință comună convocase biete umbre din satul
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
și o antologie a poeziilor lui Emil Botta 6, pe care personal îl apreciez ca pe cel mai mare poet al nostru după Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, Vinea, Pillat, Voiculescu, Fundoianu. Doamna Lily7 mi-a comunicat că este iminentă apariția Uliței copilăriei, cu o prefață de Demostene Botez... (A făcut în sfârșit și contractul pentru poeziile 8 lui Ionel, care vor apare într-o ediție îngrijită de Philippide). La Institut, nimic deosebit, în afara faptului că suntem îngrijorați de cazul bietului Ciobanu
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
Ivașcu. București, Editura pentru Literatură, 1966, LXXIX+535 pagini. 6 Emil Botta - Poezii. Prefață de Petru Comarnescu. București, Editura pentru Literatură, 1966, XL + 274 pagini. 7 Ștefana Velisar Teodoreanu (n. 1897 - m. 1995), prozatoare și memorialistă, soția lui Ion Teodoreanu. Ulița copilăriei. Prefață de Demostene Botez. [Copertă și ilustrații de Dan Hatmanu]. București, Editura Tineretului, [1966], 136 pagini + 1 foaie cu portretul autorului. 8 Ionel Teodoreanu - La porțile nopții. Poeme. [Prefață de Al. Philippide]. București, Editura Minerva, 1970, XVII +197 + 1
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
mulți soldați tineri ; toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
altădată, și un meniu al lor, din care nu lipseau specialitățile turcești, baclavaua și sarailia (cinstite chiar și pe masa de Crăciun), braga, salepul. Aveau petreceri. De Crăciun se mergea cu colindatul la rege, apoi la mitropolit. Abia pe urmă, ulițele Bucureștiului se umpleau de colinde. La praznice era, spune Costescu, o adevărată știință a asortării vinurilor cu mâncărurile, demnă de cele mai sclifosite saloane. Se mânca, chiar și în post, pilaf de caracatiță, de pildă, ceea ce dovedește o îndestulare și
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
rezonabil căci incompetenții au plecat din Guvern!". Președintele CJ Vrancea a conchis: "Din păcate, fenomenele meteorologice periculoase vor continua și vor produce, în continuare, efecte nedorite. Vă asigur că nimeni nu va pleca acasă până nu vom deszăpezi și ultima uliță!".
Oprișan: "Acest personaj de tristă amintire îndrăznește să vorbească" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32795_a_34120]
-
atâtea ori, pe micul ecran, în calitate de prim-ministru. Chiar și doamna Ingemar, după ce s-a complăcut să bârfească o viață întreagă, s-a stins în cel mai deplin anonimat. Pe cetățeanul tuns și ras - care acum se plimbă seara pe ulițele străjuite de salcâmi - nu-l mai recunoaște nimeni. Ar fi și o impietate la adresa celui mai celebru fiu al târgului.
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
noi ne-a uitat, de ne zbuciumăm cu fânețe și pruni, simpli țuicari, mă rog, nu proprietari de băi, unde am fi tras și o linie de drum de fier... Intraseră de mult în sat, răscolind cu copitele cailor praful uliței și hămăitul amorțit al câinilor osteniți, moleșiți de căldura namiezei. Ajunseră în fața casei popei - clădire mare, gospodărească, într-un fund de grădină plină de flori, cu sticle colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
dat și păcură. Nu-i ieșea popei din cap pucioasa de la Sărățeni... Coana Hisafta aduse șerbetul de trandafir și Matache veni cu cana de apă scoasă atunci din fântâna adâncă, săpată chiar în gardul casei, așa că jumătate era afară, spre uliță, de se opreau țăranii, în șiruri lungi de căruțe, ca să bea din �fântâna popei", cum i se spunea până hăt departe, în satele dimprejur... Băură pe nerăsuflate un pahar, însetați cum se aflau... Părintele Grigore strâmbă puțin din nas. - Ce
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Sărățeni... Rumânii se opreau la fântână, încercau să bea, dar apa le părea coclită, scuipau și plecau. - Le pute, proștii, nici nu bănuiesc ce berechet a dat peste dânșii, își spunea popa Grigore în barba-i rară, roșcată. Cum pe uliță era și multă cărăușie, țăranii din alte sate se opreau la fântâna popei, beau și-și adăpau boii și caii. Părintele Grigore se uita pieziș... �îmi beau apele", își zicea el înciudat. Fântâna nu mai avea apă, ci �ape"... Nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
2002, la Chișinău. E un punct de vedere personal pe care mi l-am format din însăși derularea unor întâmplări. Să le numim întâmplări. Din nou în sat, după 50 de ani Nu pot să intru cu Dacia mea pe ulița lui Nichifor Paniș - unchiul meu, întrucât e "glod". (Paranteză: ca să le fac plăcere lui Snegur și Voronin voi spune că "glod" e pur și simplu un cuvânt neaoș "moldovenesc". Așa-i: dar tot eu susțin că-n județul Iași există
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
în care era angajată permanent o servitoare. Mergea, deci, aici, vinerea sau sâmbăta și stătea până lunea. Lua cu el și invitați pe care îi găzduia acolo. îmi povestea chiar el, cu haz, ce ziceau vecinii, când apărea însoțit pe ulițele Brașovului: Iar a venit Vinea cu "Kindergarten-ul" lui". Era vorba de niște june copile, cu vesela lor societate, care-l însoțeau uneori. în jurul ziarului Facla și al directorului său a circulat o anecdotică bogată, dar îmi amintesc și de întâmplări
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Emil Brumaru Rodul săptămînii Cade-n palma mîinii Și mi-l iau, răi, crinii Și mi-l duc departe, Roua mi-o desparte De cîntec și carte, Lumina mi-o plimbă Pe-o uliță strîmbă, Flaut schimbă-n drîmbă Țipînd a rușine, Și-mi rupe din mine Aripile fine...
Crini răi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15999_a_17324]
-
din România. Lindenfeld, al cărui înțeles în limba română ar fi acela de ,cîmpul cu tei", este azi vestigiul părăginit al unei lumi odinioară prospere. Ioan T. Morar, impresionat de ruina în care a ajuns astăzi satul, cu vegetația inundînd ulițele și cu casele încuiate cu lacătul și lăsate în voia nimănui, a scris un roman căruia i-a pus drept titlu chiar numele satului părăsit. ,Primul meu roman nu este povestea vieții mele! Lindenfeld e un pariu (desigur cu mine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]