27,233 matches
-
ajung să se manifeste în toată splendoarea lor. Soția este atinsă tot mai des de atacuri de panică, devine cvasi-handicapată, nu mai poate ieși pe stradă, trebuie să fie însoțită chiar și în cabina de w.c. Doctorii ridică neputincioși din umeri, frustrările devin maxime, personajul trăiește disperarea unei permanente stări de alienare. Firește, referințele sale culturale sunt cu totul altele, coșmarul cotidian își găsește explicații în Freud și Jung, dar aceasta nu duce și la rezolvarea problemei. În final, după un
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
ale mele/ sunt uneltele și podoabele regăsite zilnic sunt idolii/ personali la care mă-nchin/ inerțiile mele câinii mei loiali sterilizați deshumații mei/ trecutul meu neclintit stană de piatră/ la care tot adaug/ și pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
decît accidental acest nivel. Într-un autoportret postat pe site-ul Ministerului Culturii, dl Iorgulescu folosește căznit, stilul înalt, într-un fel de parodie involuntară care te înveselește cînd autorul vrea să fie grav și te face să ridici din umeri cînd încearcă să fie spiritual. Din acest autoportret se vede că dl Iorgulescu are ceva cu intelectualii despre care scrie așa: Teoretic, intelectualii, trăiesc cel mai intens indispoziția ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
cărți în aceeași perioadă, iar în 1975 i s-a dat pașaport pentru o specializare în Italia, unde presupun că nu i s-a dat voie să plece în calitate de disident. Dl Iorgulescu n-a compus însă nimic pentru a pune umărul la glorificarea muzicală a Partidului Comunist sau a lui Ceaușescu. Și presupun că s-au făcut presiuni asupra lui, "să-și dea concursul", cu atît mai mult cu cît nu era un fitecine. Iar pînă la presiuni, compozitorul a rezistat
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
primul rînd, un pom încărcat cu muguri, cu boboci, dar mai ales cu flori deschise și mature. Simbolismul pomului e transparent. Cu mult mai complex, mai dificil de descifrat este grupul doamnei cu licornul. Doamna are capul aplecat ușor înspre umărul stîng și se uită nu drept înainte, nu în ochii privitorului, ci undeva, în zare. Poziția capului poate sugera cedare sau rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală. Asertiv și cu dorința
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
noului sediu al Secret-Clubului, într-un bloc din sticlă neagră, sfidând verticala, lat cât o întreagă stradă, dotat cu o uriașă poartă metalică la care se ajunge urcând zeci de marmoreene abrupte trepte. Părând minuscul în cadrul ei, un lat în umeri portar, cu chipiu de amiral, epoleți și eghileți de dictator african, dă de-a berbeleacul pe toți impostorii care ar încerca să pătrundă în Club fără patalamaua CNSAS-ului - de informator, adeverit de tribunal. Iar din câte un nou-nouț Lexus
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
salva aerul îmbâcsit de atomii grei, sterili ai unor sonorități seci, confuze care, culmea, sunt dominate sever de formă și de rațiune. O modă a dominației autoritare ce, dacă nu va fi ocultată rapid și cu măsură, va pune neîndoios umărul la naufragiul iremediabil al muzicii savante. Mi-aș fi dorit măcar un damf de aggiornamento, dacă nu strădania de a scoate discursul sonor din starea de platitudine lingvistică, de monotonie și locuri comune. N-a fost să fie. Păcat de
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
mai fentează!... Eh, fratre dragă, dacă-i p-așă - vorba frate-mi-o din Harghita - îți spun eu: încă o victorie ca asta și ne dăm pe mâna lu' tătucu' Pirus... - Ești funebru, îi zic... Nu mă aude. Punând mâna pe umărul soacră-si, continuă imitând vocea lui Cristian Tudor Popescu pe vremea când vorbea la emisiunea "Cap și Pajură" (Realitatea Tv, d.h.) despre domnul Traian Băsescu: - Mami dragă, îm pare cu nespus regret, da' am empresia că ai cam feșetelit-o... Eu
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cochilii se-adună împinse de val. Îndrăgostit de dresoare, delfinul ar vrea s-o atragă-n străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O iau și o aduc la mine. Am un aragaz de voiaj. Cu asta ne făceam în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit acasă sau oriunde. prin pădurea vieții poate-i viu. taină lui prin taine și-o ascunde, totuși: a plecat prea timpuriu. noua ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor vechi, de amănunte, observații, stil. Iată, de pildă, în tot minimalismul ei fără cusur, o caracterizare de personaj: "îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-ajuns. Suficient pentru o lume care trage de ea, și pe care femeile, îmbătrînind, o descîntă. Nu, însă, o lume cocoloșită, ci una porționată
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
care avea nevoie pentru a compune. Reîntâlnit după ani de absență, un prieten din tinerețe îl întrebă uimit: "Cum?! n-ai mașină!? Adică tu nu conduci? Păi e una din marile plăceri ale vieții!". La care tatăl meu ridică din umeri, de parcă noțiunea de plăcere a vieții i-ar fi fost cu totul străină. Deși nu era un ascet, nu avea ce face cu ideea de "plăceri ale vieții", fiind prea absorbit de muzica pe care vroia s-o pună pe
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
bieții ascultători care cunosc sensul cuvîntului circumcizie? Că Traian Băsescu vrea să treacă la iudaism? Știm că nu e ușor să faci traducere simultană, știm că traduttore, traditore, dar de la traducerea lui shoulder to shoulder prin "șold la șold" în loc de "umăr la umăr", cu prilejul vizitei Președintelui SUA la București, n-am auzit o gafă mai freudiană. A propos, la Spitalul cu pricina, aflăm din Evenimentul Zilei (10 mai), a lucrat "părintele psihanalizei, Sigmund Freud". Și imediat apoi, iar o gafă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
care cunosc sensul cuvîntului circumcizie? Că Traian Băsescu vrea să treacă la iudaism? Știm că nu e ușor să faci traducere simultană, știm că traduttore, traditore, dar de la traducerea lui shoulder to shoulder prin "șold la șold" în loc de "umăr la umăr", cu prilejul vizitei Președintelui SUA la București, n-am auzit o gafă mai freudiană. A propos, la Spitalul cu pricina, aflăm din Evenimentul Zilei (10 mai), a lucrat "părintele psihanalizei, Sigmund Freud". Și imediat apoi, iar o gafă, sau măcar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
flote comerciale, a unor vapoare pline de mărfuri, de comori și de marinari însetați de petreceri, creșteau, prindeau din nou viață în mintea fostului cambuzier. Se târâ până în fotoliul cu sculpturi baroce și căzu descurajat, încercuit de ghirlandele aduse pe umeri de amorași. Căută să-și adune gândurile. Lumina plumburie a furtunii ce trecea ca o aripă peste nenorocirile Tomisului îl făcu și ea să clipească rar, ostenit de moarte" (p. 196) Somptuos în pitorescul său pestriț, romanul Blocada fascinează încă
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ, care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple". Dacă obștii românești în curs de închegare modernă îi lipsea "clasa de mijloc", oare nu simțim și noi fenomenul insolent-dureros al substituirii acesteia
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
angajați ar citi cartea, aș fi fericită. Pentru că atunci cînd o scriam, mă adresam în gînd tuturor celor pe care i-am intersectat în viața bucureșteană. Cartea mea rezultă dintr-un dialog cu ei. Exigențele lor, indignările lor, ridicările de umeri, colțurile buzelor lăsate în jos a "la ce bun?" le-am avut în minte pe tot parcursul scrierii cărții și lor am încercat să le înțeleg rostul. Nimic nu e înscris în piatra sau în genele noastre Felul nostru de-
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
pe firele sure. * Faulkner a scris Pe când trăgeam să mor, pe o mască de sudură, în vacarmul unei uzine - zgomotul și furia... * Hemingway scria tot în picioare, la un pupitru înalt, în poziția unui vânător de lei, aruncând foile peste umăr, și care cădeau pe podea cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc, dilatând spațiul cu presiunea demiurgică a fanteziei. Pe fereastră, în curtea strâmtă și ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cochilii se-adună împinse de val. Îndrăgostit de dresoare, delfinul ar vrea s-o atragă-n străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat-o. O clatin. Mai are ceva încărcătură. O iau și o aduc la mine. Am un aragaz de voiaj. Cu asta ne făceam în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit acasă sau oriunde. prin pădurea vieții poate-i viu. taină lui prin taine și-o ascunde, totuși: a plecat prea timpuriu. noua ne-au rămas o frunte lata, umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
muncă. Pentru munca făcută cu lopata timp de 6 ani mi s-a acordat o pensie socială de 250 lei lunar. Mîhnit că deși în ultimii ani în presa noastră literară se subliniază meritul acelora care au pus în trecut umărul la ridicarea culturală a poporului nostru, editura mea nu a fost pomenită decît într-o singură notiță apărută în Tribuna (Nr. 42/957) și, în față cu perspectiva zilelor negre ale bătrîneții, vă rog, Tovarășe Președinte, să apreciați sacrificiile pe
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]