4,112 matches
-
ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui Sanford de la Mark și totul a fost... a fost absolut groaznic, groaznic. Lauren Îi povestise lui Sanford, un pic umflându-se În pene, despre escapada la Moscova pentru a face rost de butoni, dar el Îi Întrerupsese relatarea entuziastă despre Monterey la meciul de polo. —A fost atât de aiurea... de ciudat... de parcă era gelos sau ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta pudră. Nu mi-a luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care cumpăraseră casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa de pe umeri, și săculețul de mărgele îi atârnă între sfârcuri, pe pieptul umflat de ambele părți. Are pielea bronzată, fără pic de păr, până la buric. Săculețul e acoperit în întregime de mărgele albastre, cu excepția unei cruci din mărgele roșii, în mijloc. Bronzul lui pare portocaliu în lumina galbenă. Părul îi pare de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la fel ca toți cei care se cred deștepți. Îi spun să încerce cu „parola“. Capitolul 25 Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rapidă de cinci. Sărut mîinile! Soția lui Lazăr... se explică el închizînd telefonul. Ai băgat un ochi în sală? Ce zici? Mihai strînge din umeri. Se leagă, începe să prindă contur. Băieții muncesc. Zău! rîde secretarul literar nu mai fi umflat că au căzut niște scene; este tăiat pînă și Shakespeare. Da, dar nu-i în viață, să-i pară rău. Ei, hai... Nu cred că intenția mea a fost să scriu o comedie. Și-apoi, poimîine, sîmbătă, e premiera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine. Te rog, fără comentarii. Și-apoi, rîde el încet după petrecere, ce naiba!, poate te duci însoțit... Multe madame vor veni singure, ori însoțite de prietene; soți ocupați, soți în delegație, plecați pe șantierele țării... ce-ți trebuie complicație? Se umflă vreuna? Pa! Ai soț, spune-i! Noroc! Poftim?! tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se spunea direct să se dezbrace. O parșivă evoluată între timp, care, acum, de cînd reluaseră legătura, îl umilea, în pat, de fiecare dată, pervertindu-l: "degeaba ai atîtea diplome, că tot prost ești! O, ești tîmpit; vrei să mă umflu?! Așa făcea bunica, la țară..." Se jura mereu că n-o mai cheamă la el, dar avea nevoie; trebuia s-o întîlnească, să iasă împreună, căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță Mihai discuția. Atunci, face un gest de confirmare Maria te vei opri la una ca șefa autoservirii, căreia, dacă se umflă, are cine-i purta de grijă. Nu te văd eu pe tine aruncînd cinci mii pentru diversitate rîde ea. Dar să revenim la ale noastre schimbă tonul prompt, devenind gravă. Cînd ai sfîrșit discuția, i-ai strigat Doinei: "pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În anumite momente, chiar simțea cum se umflă; când era cu grupul și îi asculta pe ceilalți povestind sau când se afla în bibliotecă și își lovea perineul de băncile lăcuite simțea cum umflătura se scula din lăcașul ei și își cerea drepturile. Și să nu uităm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până la glezne, iar Carol rămase cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba de ce face lumea atâta caz de el. Dar apoi începuse să se inflameze, să se umfle, să crească. Ce priveliște minunată! Nu se scula pur și simplu, creșterea asta subită nu avea în ea nimic mecanic, nimic artificial. Mai degrabă eclozase, ca o floare care se deschide într-un documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de des Alan sau Helen Meyer, asistenta medicală pentru ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
penetrându-l cu realizarea morbidă că ființa sa sexuală e una plicticoasă, lipsită de viață, o marionetă produsă în masă, cu vopseaua ciobită și cu sfori fragile. Desigur că era la fel cum fusese dintotdeauna. Testiculele i se întăriseră, se umflaseră și se umpluseră cu lichid. Imediat după punctul culminant, Alan simțise că Bull îi era supus o dată, de două, chiar de trei ori. Alan avea acum o aventură cu un tip care avea o pizdă în dosul genunchiului. Mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a se evita ridicolul la scară planetară. După ce americanii vor fi pus bocancul în Bagdad - și asta se va întâmpla repede -, urmează la rând ONU, NATO și UE. Aceste organizații nu mai corespund complexului de superioritate care i se umflă Americii de la o zi la alta. Dacă dl Donald Rumsfeld a putut să spună că SUA pot câștiga războiul și fără Marea Britanie, aliatul lor de sânge, atunci la ce să se mai aștepte ceilalți? ONU, NATO și chiar UE vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oamenilor în beneficiul propriu. Ei pot fi găsiți printre activiști, ziariști, milițieni, militari, judecători, procurori ș.a.m.d. Din punctul de vedere al CNSAS, ei sunt curați lacrimă și pot să-și ocupe funcțiile în continuare, ceea ce mulți și fac, umflându-și gușa prin Parlament, magistratură, administrație... Securitatea a fost o parte a unui agregat. Un organism malefic, important, puternic, dar de execuție, nu de conducere. O unealtă a sistemului comunist. De la bun început, ființarea CNSAS este moralmente ilogică: sancționăm măciuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Și chiar dacă s-ar demonstra că C.V. Tudor a fost informator al Securității, în actuala stare de lucruri, asta nu-i va diminua capitalul politic, dimpotrivă. Oricum, C.V. Tudor și Adrian Păunescu fac o echilibristică morală uluitoare pentru a-și umfla capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
totuși o diferență: de încasat, deocamdată o încasează doar jurnaliștii. Când oi vedea și primul politician cu ochiul cât sarmaua, nasul spart și măcar o coastă ruptă... Pornind din vârful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernanților față de presă se umflă cu fiecare zi. Ultimul răcnet, dl Iliescu a găsit vinovatul pentru starea sumbră a Justiției, care e, de lungă vreme, acuza principală adusă guvernului de către Bruxelles: presa! „Boșii” presei corup Justiția, nu politicienii, zice președintele. Dl Adrian Năstase, după ce declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
debiteze propoziții juste până la deces. Crapul Gonflabil, scriitorul așa-zis „abisal”, așa-zis „disident”, în fapt un pește rotund de apă caldă și nămoloasă, mereu cu gura deschisă, capabil, după caz, să se aplatizeze ca un calcan sau să se umfle ca un guvid, să zboare sau să se târască pe uscat. Indiferent de regimul politic, regimul Crapului Gonflabil este neschimbat: caviar, cultură și căcat, stropite cu champagne. Ca să și-l asigure, Crapul Gonflabil i-a peștit pe toți, dintotdeauna, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
împlini opera se datorează tovarășului Nicolae Ceaușescu”. Cred că s-a întâmplat cu Nichita Stănescu ce s-a întâmplat cu Nicolae Ceaușescu. Dacă Ceaușescu ar fi condus România doar 8 ani, și nu 25, astăzi avea statuie. El a fost umflat, până când a ajuns un monstru puhav, de cei din jurul lui - din cultul personalității s-au hrănit cu mult mai mulți decât cei doi Ceaușești. Să ne înțelegem: nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]