4,931 matches
-
le-aș vrea răul! Nu m-ar mira să mă și urască, deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine e...complex al lui Oedip! O colegă de facultate Îi spune unui doctorand: „Ești un dostoievskian, domnule! Amesteci umilința, cu trufia!” Are dreptate. În plus, acum o conștientizează și el... O să vă povestesc cîte ceva despre unii din studenții mei. Mai precis, despre ticurile lor verbale: D.A. : tiribombă (merge la orice: facem o tiribombă? Sau i-am băgat tiribomba
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase : sunt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (19711989), se fac referiri la odioasa de cenzură, la inerentele umilințe cotidiene ale cetățenilor României ...epocii de aur. E greu de sintetizat un volum atît de ...greu (la propriu și nu numai); cum să-ncepi să scrii despre el? De unde s-o pornești? De la portrete actorilor Teatrului de Comedie? Posibil : primul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dabija, de Marietta Sadova, de regizorul Crin Teodorescu, de Mitică Popescu, de Radu Cornea, de Ștefan Radof...și bineînțeles, de Șeptilici” (șincă autorul nu-i numește pe toți!). Acele vremuri, Însă, erau tot În regimul acesta. Altă secvență elocventă, pentru umilințele pe care trebuia să le suporți, În epocă : ducîndu-se În vizită la un unchi, la spital, află că ruda sa nu mai vrea să trăiască. „...Mi-am dat seama că nu mai am nici un rost pe lume, decît să stau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mama cu atâta detașare subliniază faptul că autocenzura sa În reprimarea acestui gen de impulsuri este una puternic diminuată, acest comportament fiind unul „exersat”. Aplicarea unei „corecții educative” sub forma bătăii provoacă nu doar durere fizică, ci și durere psihică, umilință, neputință. Aceste traume sunt cu atât mai nocive, ca și consecințe asupra dezvoltării psiho sociale a copilului, cu cât intensitatea lor este mai mare, punându-și amprenta Într-o manieră definitorie pe Întreaga sa evoluție ulterioară, fie ea profesională sau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mine În seara asta pentru 2 ore»... și Îi refuzam...”. Pentru aceste persoane sumele În cauză nu Însemnau nici un sacrificiu, În schimbul lor ele pretinzând timpul și trupul fetelor - ambele sacre pentru orice ființă umană liberă. În numele supraviețuirii, multe tinere acceptă umilințe dezumanizante din partea celor care le „cumpără”, după cum povestește și Ariana: „.. .eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi-a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dimineața Înaintea mea să-mi faci cafeaua, să-mi faci mâncare, să faci curat, să speli... etc”. Eu deja eram cu moralul la pământ, pentru că nu știam să fac mâncare, nu știam să fac nimic, și lucrul ăsta era o umilință pentru mine, și mi-ași fi dorit să mă Întorc acasă... ei și m-a dat afară din casă. A spus că dacă nu Îmi convine să Îmi iau bagajele și să plec. Atunci mi-am tăiat venele, de fapt
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor, iar noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când mi-a venit rândul, n-am reușit să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam jumate de sticlă până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam jumate de sticlă până să îmi iasă pasența, până să înghit. Porția a 7-8 colegi de-ai mei. Sigur că toți hăhăiau, ce, ți-era frică să nu te îneci? Așa umilință mai rar. Vă spun drept! Și atunci, o fată, căreia bineînțeles că îi port veșnică recunoștință, a dres impecabil busuiocul. Las’ că știu io, bă, panaramă, că tu doar ai făcut pe nebunul! Le-ai zis lor că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și în preajma primului război mondial, vom avea soarta fetei celei frumoase și bogate, pețită de toți - și-a exprimat Costăchel gândurile. Până acum, Germania este cea mai agitată. Probabil - gândește Hitler - a venit momentul ca ea să și ia revanșa umilinței suferite în primul război. Din păcate, însă, o face pe seama unor țări care nu au nici o vină, afară de faptul că sunt mici și neprotejate de nimeni - a precizat agronomul. Voi, dragii mei, mai aveți nădejdea că veți apuca să vedeți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
părea tot mai anevoios. La sarcină se mai adăuga toamna care intra cu pași grăbiți în drepturile ei. Nici trecerea pe lângă grupul de deținuți nu putea constitui o plăcere, mai ales că gesturile lor obscene îi sporeau și mai mult umilința. La finele lunii noiembrie, nemaisuportând aceste condiții, își luă concediu prenatal. Lunile de iarnă, decembrie și ianuarie, până la data înscrisă în calendarul ei intim, când însemna venirea pe lume a celui mult așteptat, Simona le petrecu mai mult în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima slujbă, prohodul cum se spune, înainte de a o porni pe mama sa pe drumul fără întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică să nu fie supusă umilinței de către tatăl său, care era sigură că n-o iertase de vreme ce nu dăduse nici un semn de viață atâta timp. Își amintea și acum de strașnica lui poruncă: ,, Nici la moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde și de Înălțătoare, iubire pe care erau geloși, poate și zeii?! N-a mai rămas decât o durere insuportabilă, renunțare și umilință, până la desființare. Doamne, iartă-mă că te-am urât! Dar de ce?! Unde să găsesc un răspuns... Întoarcerea... Odată ajunsă la I.A.S., am fost repartizată la „casa specialistului”, o viluță cu un etaj și mai multe apartamente, construcție terminată cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier, în piele, nu este clipă să nu-l vezi, să nu-l auzi, ești bolnavă de dorul lui și el te tratează ca pe o cârpă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
schimbă niciodată, ea nu este decât o țigancă reșapată și folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să ne facă ei nouă, adică numai bine, cu bunăvoință, răbdare, educație aleasă și credință în Dumnezeu. Aceste virtuți au fost o dovadă de slăbiciune în perioada postbelică, atunci când comunismul îndolia sufletele cu o ucigătoare teroare sistematică de supunere și umilință, fără drept de apărare sau protest, caz în care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea supremă cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile blonde, ce aduc întotdeauna belele, faptele bune, filantropice, ți se întorc împotrivă, din cauza gândirii contondente, ignoranței și în special invidiei. Felul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede, dar durerea sufletească și umilința nu se pot uita niciodată. Acel sistem de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să mă ierte, așa cum l-am iertat și eu de mult. * Perioada amintirilor din casa bunicii, dar în mod special aceea a anilor în care am crescut fără tată, este cea mai adânc întipărită în mentalul meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un paria, un răzvrătit, beneficiarul unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am avut stăpân, hălăduiam fără griji, nu am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și neadaptării în cadrul structurilor sociale politizate și îndoctrinate. Totuși, cea mai mare umilință la care am fost supus în acea perioadă, a constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii cu primul val din clasa noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am ordonat, bazat fiind pe discreția subalternilor mei, dublarea cantității de trotil și azotat de amoniu, efectul acestora devenind devastator asupra vilei prezidențiale, care a rămas fără acoperiș și fără geamuri. Consecințele, catastrofale la prima vedere, erau o defulare a umilințelor adunate în conștiința mea, în procesul de formare a „omului nou” prin educația de tip comunist. Mare păcat, că acest drum strategic și pitoresc care face legătura între Tara Făgărașului și Tara Sibiului, este închis, mai bine de jumătate de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și, cu toate riscurile și umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt se derulase evenimentul. Avea să-i mărturisească și care fusese cauza acestei răzbunări, recunoscându-i Inei că nu-i putuse ierta faptul că i-l răpise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vânzătorul de țară! Jos, tiranul Băsescu! Dezbinătorule și vrăjbitorule Băsescu, ieși afară! Cu toți zbirii tăi,ieși din țară! Tovarășe Ceaușescu. - Ia-l la tine, pe Băsescu! Băile de mulțime, de altădată, sau topit, în imensa bae a rușinii, a umilinței și urii de acum. Cu chelia plecată, cu pași repezi și umbriți de hulă și teamă, a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]