1,586 matches
-
revoluționare, ca să o alunge și nu și-a petrecut nopțile în beții studențești, la Tefugal și Estrada das Torres, ca să se simtă mai bărbat, mai liber, mai puternic. Salazar a fost unul din foarte rarii studenți care n-au socotit umilitor pentru tinerețea lor să-și petreacă nopțile acasă. Coimbra era într-adevăr, și pentru el, un loc ales de Dumnezeu ca să desfete ochii, mintea și sufletul omului. Iubea mai ales liniștea bibliotecilor și solemnitatea Cetății Universitare. Iubea plimbările singuratice, prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o hotărâre grea pentru Canzianus, căci până în momentul acela toți cei care nu reușiseră să ducă viața în mănăstire se retrăseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-mi spuneți: am de-a face cu o doamnă sau doar cu o domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă. „Trebue să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară... Ști-ți...Deocamdată...” Înțelegând greșit, țiganca, articulă cu o dezinvoltură dezarmantă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
probeze densitatea salivei...! O fracțiune de secundă Tony Pavone Închise ochii. Prostia țigăncii Întrecea orice măsură, având amețeală Întrucât sursa de emanare a mirosului Îi provoca o stare de vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați În poziție de drepți În timp ce unul din gardieni Începu să-i numere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
duminica, zeul brokerilor putea răsufla cu ușurință oarece vreme În orașul rebel. În gândul lui, domnul Sammler avea nervi pe America albă protestantă pentru că nu menținea ordine mai bine. Predare lașă. Nu o clasă conducătoare puternică. Nerăbdătoare Într-un mod umilitor, tainic să coboare și să se se amestece cu toate mulțimile minoritare și să țipe Împotriva ei Înseși. Și clerul? Făceau din săbii pluguri? Nu, mai degrabă făceau din zgarde de câini bikini. Dar lucrurile nu erau nici albe, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e responsabil de magazin și le dă câte ouă vor”, „M-a lăsat șefu’ la tăierea porcului, da’ las’ că și el se alege cu cârnați și țuică”. Doamne, îmi spuneam, da’ oamenii ăștia chiar nu înțeleg deloc ce viață umilitoare ducem? Alta decât să graviteze în jurul mațului gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de familie, a trebuit să vândă pâine în stradă ca să își cumpere rechizite. Tatăl ei a fost singurul care câștiga bani. Erau 19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și surori. Pentru fetițe era umilitor să vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din punctul de vedere al omenirii, din vremea când Marile Puteri își împărțeau, fără jenă, globul pământesc ca pe un ciolan. Luând lucrurile, însă, mai în serios, ne întrebăm dacă acceptarea unor asemenea situații anacronice un gest special de dominație umilitoare în timpurile noastre, de genul capitulațiilor într-o formă adaptată, practicată împotriva intereselor vitale naționale (să conferi ori să accepți rolul de jandarm al unei puteri străine, dacă nu chiar de stăpân, peste ceea ce, în mod legitim, ție îți aparține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot tărăgăna; asta aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai fi fost paralizată de groază în asemenea hal vreodată în viață. Iat-o, arătând ca o măturătoare, cu proteza bunicii expusă în public, mai întâi pe vârful unui cornet de înghețată furat de o maimuță și apoi bălăngănindu-se umilitor de capătul unui băț. În ce hal se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lingușitor. Richard Fine i-a aruncat o privire care nu era deloc prietenoasă. David Stronge se menținea în bancă deoarece era pregătit să îndeplinească o serie de sarcini administrative pe care orice alt director administrativ le-ar fi considerat prea umilitoare, dar asta nu însemna că nu putea fi ușor înlocuit. După cum susțineau atât Sebastian, cât și Simon Grenville, aproape orice le era permis angajaților care făceau bani serioși pentru bancă. Mă îndoiam că același lucru se aplica și în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează dintr-odată ascultarea acestor poezii scrise în temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru, cu pantaloni scurți și aflat, În mod limpede, În acord cu rafinata sensibilitate a doñei Yvonne, Îi venea grotesc și umilitor. Presat de maică-sa, Francisco Javier acceptă și Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceva din expresia ei, devenită visătoare și ușor absentă, sugera altceva. —Elisa, ce vrei să spui? —O, Bette, ce naiba! Doar vorbim despre Philip Weston. Și asta ar trebui să Însemne ceva pentru mine? —Vai de mine, Bette, e atât de umilitor pentru tine! Glumești? Habar n-ai cine e? Începu să numere pe degete. Absolvent de Eton și Oxford, cu licență În drept la Yale? Cel mai tânăr avocat care a ajuns vreodată partener la Simpson Thacher? Bunicul e duce; tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În mod oficial: era perfect. Am respirat. —Excelentă idee. E cel mai bun local din lume. Și ție-ți place la fel de mult ca mie? Și mai mult. În liceu mă duceam singur acolo, dacă-ți vine să crezi ce chestie umilitoare. Stăteam pur și simplu acolo cu o carte sau o revistă și o ceașcă de cafea. Mi s-a frânt inima când prima doamnă cu neg a plecat. Starlight fusese epicentrul vieții noastre sociale de liceu, locul unde-mi petrecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deschid vreodată propriul meu local, nu pot să refuz un salariu cu șase cifre, În schimbul câtorva ore pe săptămână cu o femeie drăguță. —Șase cifre? Glumești? —Câtuși de puțin. Altfel de ce crezi că aș face asta? E mai mult decât umilitor, dar eu mă gândesc la câștig. Care, Întâmplător, ar putea veni mai repede decât credeam. Își vârî În gură o prăjitură și Începu să mestece. —Cum adică? —Ei, nu e nimic sigur, dar câțiva tipi de la CIA au venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dat seama că Îmi petrecusem aproape fiecare clipă, zi și noapte, cu unii dintre cei mai groaznici oameni pe care-i cunoscusem vreodată și nu mă alesesem din asta decât cu o cutie de pantofi plină cu tăieturi din ziare, umilitoare nu numai pentru mine, ci și pentru toți cei pe care-i iubeam. În timp ce stăteam acolo și mă uitam cum un fotograf poza schimonoselile lui Philip și ascultam cum din cască bubuie și mai multe probleme, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
avut senzația clară că Îmi scăpa ceva. E cadoul meu pentru tine, Bette. Pentru Împlinirea a douăzeci și opt de ani. Ce tot spui? Nu Înțeleg ce se Întâmplă. Ai vreo legătură cu asta? am Întrebat cu atâta speranță Încât era aproape umilitor. Se poate spune și așa, spuse ea, timid. —Pen! Spune-mi ce s-a Întâmplat chiar În clipa asta! S-ar putea să fie cea mai frumoasă zi din viața mea. Explică! —Bine, calmează-te. Totul a fost foarte nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
veștile proaste. Indiferent de câte simboluri de noroc și victorie purtăm, la masa tratativelor pierdem în fața barbarilor. Ministrul Chi Ying și Marele Secretar Kuei Liang, socrul prințului Kung, sunt trimiși să reprezinte China. Ei se întorc cu un alt tratat umilitor: treisprezece națiuni, incluzând Anglia, Franța, Japonia și Rusia, au format o alianță împotriva Chinei: ele cer insistent ca noi să deschidem și mai multe porturi pentru opiu și comerț. Am trimis un mesager prin care îl invit pe prințul Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de opere de artă. Aceste lucruri îi fură arătate lui Mitsuhide după ce trupele lui ocupaseră castelul, dar nu se simți cu nimic mai bogat. Într-un fel, avea chiar o senzație de sărăcie. „Nu asta căutam,“ își spuse, „și e umilitor dacă oamenii cred așa ceva.“ Puse ca tot aurul și argintul din tezaur să fie împărțite ca recompense oamenilor. Soldații de rând primiră șapte sute de galbeni, în timp ce generalii cei mai înalți în grad primiră între trei și cinci mii. „Ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celelalte puncte. Singura condiție a lui Hideyoshi era ca Nagahama să i se dea lui Katsutoyo, fiul adoptiv al lui Katsuie. În noaptea dinainte, vasalii clanului Shibata îl înconjuraseră pe Katsuie, cerându-i să protesteze contra unei împărțiri atât de umilitoare. Îl încurajaseră chiar și să respingă condițiile și să plece, iar Katsuie fusese de aceeași părere până în momentul sosirii sale, a doua zi, la consfătuire. Când însă îi văzu pe oamenii așezați în sală, fu limpede că tendința generală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzise despre nenorocirea aliaților săi din Castelul Kaganoi, nu trimisese întăriri. — Ce se întâmplă? se ridicau voci indignate dintre subordonații lui Nobuo. Nobuo, însă, trecuse deja peste sfatul lui Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se întorsese, în cele din urmă, în tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul slab al armatei aliate. Mai mult decât atât, principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte mari... Doamne, ce ușurare și degajare...”. În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățător, începându-și „ucenicia”, ca suplinitor, în satul natal...În 1940 era sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940, retragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic, salvarea drapelului regimentului, 30 august 1940 cu cedarea unei părți a Transilvaniei, pe când era la Cârțișoara Făgărașului, abdicarea regelui Carol al II-lea, logodna cu Maria, cutremurul din noiembrie 1940. Apoi 1941... căsătoria... războiul... eliberarea Basarabiei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]