1,474 matches
-
Epstein-Barr (VEB) Mononucleoza infecțioasă Limfomul Burkitt Carcinomul nazo-faringian Limfomul cerebral asociat SIDA γ (gama) HHV-8: herpes virus asociat S. Kaposi Sarcomul Kaposi Boala Castleman (anumite tipuri) Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anticapsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, anti nucleari și neutralizanți. Anticorpii serici circulă liberi sau legați în INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 90 complexe imune, care se pot depune la nivelul articulațiilor
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Burkitt Carcinomul nazo-faringian Limfomul cerebral asociat SIDA γ (gama) HHV-8: herpes virus asociat S. Kaposi Sarcomul Kaposi Boala Castleman (anumite tipuri) Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anticapsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, anti nucleari și neutralizanți. Anticorpii serici circulă liberi sau legați în INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 90 complexe imune, care se pot depune la nivelul articulațiilor, rinichiului sau tegumentului, explicând o
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
acută, cronică sau portaj. Multiplicarea VHB are loc în nucleul și în citoplasma hepatocitelor dar și în alte celule pe care le infectează (limfocite, monocite). Efectul citopatic direct este redus. Eliminarea hepatocitelor infectate este realizată prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta patru scenarii (Tabel 7.3). Peste 2 miliarde de persoane sunt infectate cu virusul hepatitic B (VHB), în întreaga lume. Anual au loc 10-30 milioane de noi infecții
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
În cursul infecției cu VHC se produc anticorpi neutralizanți cu durată scurtă de viață, incapabili pentru asigurarea imunității. Replicarea înaltă, însoțită de o rată crescută a mutațiilor, constituie un mecanism de adaptare a virusului care eludează apărarea imună celulară și umorală a gazdei și explică persistența și cronicizarea frecventă a infecției. Incubația variază între 15 și 90 de zile. Infecția acută este asimptomatică sau oligosimptomatică anicterică în 90% dintre cazuri. Forma fulminantă este foarte rar întâlnită. Majoritatea infecțiilor acute evoluează subclinic
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
mja.com.au) Ineficiența răspunsului imun este explicată de variabilitatea genetică crescută, latența virusului prin integrare în nucleul celulelor cu receptori CD4, distrugerea LT CD4, disfuncția limfocitară cu secreție aberantă de cytokine, disfuncția LB cu hiperγglobulinemie și deficit al răspunsului umoral. Anumite grupe genetice populaționale pot avea răspunsuri particulare față de infecția cu HIV. Deleții ale genei CCR5 (deletii 32 bp) se asociază cu rezistența la anumite tipuri de tulpini HIV, întâlnite la <1% din populație, fără să garanteze rezistența absolută față de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ci reprezintă o stare cu răsunet sistemic, cu simptome generalizate, ceea ce le deosebește de reacțiile de hipersensibilitate imediată; * în reacțiile de hipersensibilitate întârziată nu se produce liză celulară, cu excepția cazurilor grave; * reacțiile de hipersensibilitate întârziată nu sunt dependente de factorii umorali (anticorpi) și de aceea nu se transferă prin intermediul serului; * sunt dependente de limfocitele T sensibilizate și se transferă prin suspensia celulară din exsudatul inflamator (exsudat peritoneal), bogat în limfocite și macrofage; * nefiind dependente de molecule proteice circulante, reacțiile de hipersensibilitate
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
7.4). Limfocitele T se pare, de asemenea, că sunt importante în declanșarea răspunsului inflamator. Aceste celule sunt prezente în număr mare în căile aeriene ale astmaticilor și produc citokine care 63 stimulează imunitatea mediată celular, ca și răspunsul imun umoral (IgE). În plus, subtipurile de limfocite TH1 și, TH2 au funcții care pot influența răspunsul astmatic. Citokinele elaborate de TH1 interleukina (IL)2 și interferonul (IFN) pot să promoveze creșterea si diferențierea celulelor B si respectiv, activarea macrofagelor. Citokinele elaborate
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
un răspuns imun de mică intensitate. Antigenele asociate celulelor tumorale sunt recunoscute ca nonself de sistemul imunitar al gazdei, dar tumorile secretă antigene solubile, care tind să producă fenomenul de inundare antigenică și „paralizie” imunitară. Răspunsul imun antitumoral este deopotrivă umoral și celular. De cele mai multe ori, anticorpii specifici nu au eficiență antitumorală. Cel mai adesea, celulele tumorale supraviețuiesc acțiunii factorilor umorali și se multiplică. Ineficiența acțiunii acestora s-a demonstrat în experiențe cu celule maligne închise în camere poroase, permeabile numai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorile secretă antigene solubile, care tind să producă fenomenul de inundare antigenică și „paralizie” imunitară. Răspunsul imun antitumoral este deopotrivă umoral și celular. De cele mai multe ori, anticorpii specifici nu au eficiență antitumorală. Cel mai adesea, celulele tumorale supraviețuiesc acțiunii factorilor umorali și se multiplică. Ineficiența acțiunii acestora s-a demonstrat în experiențe cu celule maligne închise în camere poroase, permeabile numai pentru molecule, amplasate în cavitatea abdominală a unor organisme imunizate cu mojarat de țesut tumoral. Anticorpii sunt efectori eficienți față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
astfel: - anticorpii ar putea induce un efect imunosupresor, deoarece prin feed-back ei inhibă sinteza anticorpilor potențial citolitici; - anticorpii de amplificare imunitară sunt citofili, adică se leagă specific pe suprafața celulelor tumorale, formându-se complexe Ag-Ac, care blochează fizic atașarea efectorilor umorali sau celulari ai răspunsului imun. Într-o oarecare măsură, evoluția tumorii este condiționată de tipul anticorpilor care se sintetizează. Toleranța imunitară este un mecanism eficient de scăpare a celulelor tumorale de acțiunea efectorilor sistemului imunitar. Toleranța se datorează lipsei de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a șoarecelui cu ADN plasmidial înalt purificat, în care au fost incluse genele codificatoare ale proteinei virale influenza A. După trei inoculări, în decurs de șase săptămâni, utilizând doze a 100µg de ADN plasmidial, s-a indus un răspuns imun umoral specific, precum și un răspuns imun celular, care au conferit protecția antivirală. Harriet Robinson și colaboratorii săi, de la Universitatea Masachussetts, au utilizat « pistolul » genetic pentru a introduce plasmide cu gene virale în celule, in vivo. Doze de ADN de ordinul nanogramelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
colaboratorii săi, de la Universitatea Masachussetts, au utilizat « pistolul » genetic pentru a introduce plasmide cu gene virale în celule, in vivo. Doze de ADN de ordinul nanogramelor, depuse pe particule de aur, cu care se împușcă tegumentul animalului, induc răspunsul imun umoral și celular, protector față de infecția virală a șoarecelui. Weiner (1998) a raportat că injectarea directă de plasmide care conțin genele codificatoare ale proteinelor regiunii centrale, gena rev și gena învelișului HIV-1, a indus răspunsul imun umoral și celular specific anti-HIV
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
animalului, induc răspunsul imun umoral și celular, protector față de infecția virală a șoarecelui. Weiner (1998) a raportat că injectarea directă de plasmide care conțin genele codificatoare ale proteinelor regiunii centrale, gena rev și gena învelișului HIV-1, a indus răspunsul imun umoral și celular specific anti-HIV. Prin utilizarea unor metode variate de introducere a ADN și realizarea constructelor de expresie corespunzătoare, s-a obținut imunizarea pe bază de ADN, la diferite animale de laborator. Astfel, s-a stimulat imunitatea față de virusul herpes
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN cu cADN care codifică întreaga catenă a CEA. Acest plasmid a fost pus sub controlul unui promotor/amplificator timpuriu de citomegalovirus (CMV)(Conry și colab., 1994). Injectarea intramusculară a vaccinului ADN la șoarecii C57/BL/6 a indus imunitatea umorală și/sau celulară pentru CEA uman, la toate animalele supuse experimentului. Pentru că CEA este produs într-o mare diversitate de neoplazii umane, noul model de vaccin genetic reprezintă un instrument util pentru dezvoltarea strategiilor de vaccinare pentru protecția anti-neoplazică. Odată cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
iar altele au folosit vaccinuri cu un amestec de antigene tumorale. Natura și design-ul vaccinurilor joacă un rol semnificativ în determinarea capacității lor de a induce imunitatea protectoare antitumorală. Proiectarea acestor vaccinuri a urmărit fie să stimuleze răspunsul imun umoral (sinteza anticorpilor), fie un răspuns imun mediat de celule T, ambele fiind potențial implicate în respingerea tumorilor. Vaccinarea genetică apare ca un domeniu nou al medicinii moderne, din care cauză sunt puține încercările clinice de inoculare directă a vaccinurilor ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de secvența promotor/intron A a CMV, iar secvențele terminale sunt provenite din gena hormonului de creștere bovin. Imunizarea cu vaccinuri ADN față de virusul hepatitei B (VHB) a fost studiată pe model animal. Infecția naturală cu VHB induce stimularea imunității umorale și celulare. Prezența anticorpilor serici este suficientă pentru a conferi protecție față de infecție sau reinfecție. HBV are un genom cu patru gene: S, C, P și X. Gena C codifică pentru proteina nucleocapsidei sau proteina regiunii centrale (HBc - « core »), iar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
endogen HBV, situat în cadrul domeniului pre-S1 (pHBV - S2S) (Davis, 1998). După infecția naturală pot fi detectați atât anticorpi anti-HBs, cât și anticorpi anti-HBc. Anticorpii anti-HBs oferă imunitate protectoare și toate vaccinurile utilizate până în prezent au fost proiectate să stimuleze imunitatea umorală. Un nivel de 10 UI/ml de anti-HBs este suficient pentru conferirea protecției. Rolul HBc în conferirea imunității protectoare este mai puțin clar. HBc este foarte imunogen, dar efectul protector al anticorpilor anti-HBc este discutabil, deoarece purtătorii cronici pot avea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vector utilizează promotorul HBV din domeniul pre-S1, pentru a controla expresia promotorilor S+M (pHBV - S2S) (vezi fig. 32.1). Injectarea intramusculară a șoarecilor cu astfel de vectori, reprezentând vaccinuri ADN antiHBV, a indus răspuns imun intens și susținut, atât umoral, cât și celular. Rezultatele obținute de către Davis și colaboratorii (1998) au semnificație clinică importantă pentru imunoterapia purtătorilor cronici de HBV. Rezultatele arată că vaccinurile ADN pot fi utilizate pentru imunizarea profilactică și terapeutică față de HBV. Este de dorit să se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorale, ale căror gene sunt inserate în constructul plasmidic, exprimare care este realizată în contextul ambelor clase de antigene CMH I și II. Injectarea parenterală a unui vector de expresie desemnat HIV-1-gp 160, în prezența bupivocainei, a indus răspunsul imun umoral și celular față de proteina antigenă gp 160, la rozătoarele și primatele vaccinate. Glicoproteina D (gD) este prezentă atât în învelișul HSV, cât și la suprafața celulelor infectate cu HSV și reprezintă o țintă pentru răspunsul imun, umoral și celular. Vaccinarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
indus răspunsul imun umoral și celular față de proteina antigenă gp 160, la rozătoarele și primatele vaccinate. Glicoproteina D (gD) este prezentă atât în învelișul HSV, cât și la suprafața celulelor infectate cu HSV și reprezintă o țintă pentru răspunsul imun, umoral și celular. Vaccinarea cu vaccin ADN care include și gena pentru gD este protectoare față de infecția virală în multe sisteme animale, declanșând răspuns imun de lungă durată, la primate. Vaccinul ADN, cu gena pentru glicoproteina D recombinantă sau cu o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
componente celulare. O abordare mai puțin tradițională care poate fi considerată ca o combinație între imunoterapie și terapia genică este vaccinarea cu constructe de acizi nucleici (vaccinuri ADN). Teoretic, imunizarea genetică directă mimează aspectele vaccinurilor atenuate, deoarece stimulează deopotrivă compartimentul umoral și pe cel celular al răspunsului imun, evitându-se însă riscurile infecției cu virusul atenuat. Obstacolele majore în realizarea unui vaccin anti HIV-1 sunt următoarele: diversitatea antigenică, inclusiv a tulpinilor din arii geografice diferite; infecția pe căile mucoaselor; prevalența infecției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
model animal satisfăcător pentru infecție și boală. Problemele majore nerezolvate, în realizarea unui vaccin HIV-1 sunt următoarele: • nu se cunosc epitopii majori cu reacție încrucișată între diferitele tulpini și subgrupe de virusuri, care ar reprezenta ținte adecvate pentru răspunsul imun umoral sau celular; • prevenirea infecției situsurilor inaccesibile efectorilor imunitari (din sistemul nervos central); • necunoașterea componentelor critice ale răspunsului imun care blochează infecția la nivelul mucoasei, în special când virusul este asociat celulei. Există date care susțin existența unei imunități eficiente a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aplicabilă la om. Studii privind vaccinarea ADN anti-HIV-1, precum și studii de imunoterapie cu imunogeni plasmidici ADN au fost efectuate și la cimpanzeu. Inocularea unui construct ADN de tip HIV-1MN, incluzând gena proteinei de înveliș, a stimulat răspunsul imun celular și umoral, protector față de doza înaltă de virus heterolog HIV-1 SF2. Animalele de control au dezvoltat infecția după inocularea aceleiași doze de virus. Acesta este primul exemplu de protecție conferită de un vaccin ADN, la cimpanzeu (Boyer și colab., 1997). Rămâne de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cu virus a rămas nemodificată. Vaccinul nu a influențat valorile numerice ale populațiilor de limfocite CD4+ sau CD8+. Singura concluzie a experimentului clinic a fost acea că injectarea vaccinului genetic (ADN) este capabilă să inducă creșterea intensității răspunsului imun, atât umoral, cât și celular, la om. Efectele vaccinului genetic sunt evaluate la persoane voluntare seronegative pentru HIV-1. Au început probele clinice pentru un alt construct vaccin al ADN gag/pol. Studiile au evidențiat răspunsul imun de novo, ca rezultat al inoculării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
minimă a glicoproteinei de înveliș. S-a demonstrat capacitatea vaccinului ADN ce conține gena pentru glicoproteina de înveliș, de a proteja maimuțele față de infecția cu HTLV-1. Datele experimentate sugerează că protecția față de HTLV-1 poate fi asigurată doar de răspunsul imun umoral, dar și cel celular poate juca un rol important în protecție. Un vaccin ADN plasmidial, ce exprimă glicoproteina învelișului HTLV-1 este util pentru stimularea răspunsului imun protector. S-au construit numeroase plasmide recombinante, utilizate ca vaccinuri genetice față de acest virus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]