617 matches
-
P. Dulfu, gândind se vede să înfăptuiască epopeea națională visată de Coșbuc, ne dădea un Păcală și Legenda țiganilor, bune scrieri pentru popor, pe drept citite și azi. DIMITRIE TELEOR Până azi reputația lui D. Teleor (1858-1920) este a unui umorist de reviste vesele, ceea ce e nedrept. Este adevărat că a fost un mare risipitor de "mofturi" și de poezii în vârful peniței. În fond el e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din câteva imagini: "mugurii", "mlaștina", "spinul", "călătorul", "scorbura", "frunza", "malul", cifruri cu corespondent în universal. UMORIȘTII Caragiale, Teleor, Bacalbașa creară o tradiție a umorului, ce îngădui lui D. Anghel și lui St. O. Iosif să se dedice genului vesel. Viața românească primi cronicile lui G. Ranetti (1875-1928) fără a socoti că se coboară. G. Ranetti, om
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!" Indignat, grecul protestează: "- Eu, regalist?... Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!" Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în brațele românului. F. ADERCA F. Aderca e un umorist impenetrabil, plin de sarcasm. Punctul săude vedere e umanitar, internaționalist. Emoția e înlocuită cu senzația. Astfel în Grădinării (Femeia cu carnea albă) se propun câteva experiențe sexuale. Iubirile, în care femeia ia totdeauna inițiativa, se înfăptuiesc în medii și condiții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată scenic în 1987), fiind remarcat de la început ca un talentat umorist. A înființat și conduce Editura Vasiliu, la care și-a publicat toate cărțile, începând cu Pe scurt - Bref (1992). Volumul de proză pentru copii Cartea numai ochi și urechi (1982) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. V. a început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
a revistei, însoțite de reflecții, cugetări, anecdote și „sfaturi”. La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă acidă și persiflantă, Alceu Urechia, care își semna textele cu pseudonimul Iodoform. Este probabilă și participarea altor umoriști ai vremii, dar e greu de pătruns în hățișul de pseudonime și inițiale întrebuințate. Situația va fi, din acest punct de vedere, mai limpede în cazul seriei din anul 1901, la care, desigur, Caragiale este principalul autor, dar alături de el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
În departamentul dumneavoastră. Crearea bunei dispoziții nu trebuie să aibă loc o dată sau de două ori pe an. Ea trebuie să fie o componentă nelipsită a mediului de lucru. 2. Folosiți-vă umorul În situațiile provocatoare de stres. John Cleese, umorist și actor, spune că o problemă care amenință să ne copleșească poate fi deseori redusă la proporțiile ei reale cu ajutorul umorului. 3. Faceți În așa fel Încât munca să fie o celebrare a talentelor fiecăruia. Aflați ce talente au angajații
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
secol și care, după cîte vedem, intră acușica și în ăstlalt. Cinismul e cu atît mai de calitate în cazul de față, cu cît știm că NATO a luat naștere tocmai datorită existenței Rusiei totalitare. Acu fie vorba între noi umoriștii: fețele unor Brejnev, Hrușciov și chiar Elțîn nu se pretau mai defel la exerciții cinice, erau fețele unor celoveci dintr-o bucată, fără subțirimi de-astea mic-burgheze; pe cînd fața lui Putin, centură neagră la karate, oho, ce pregătită-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urît mirositorii) clienți. - intră unu' (al cărui nod la cravată e nod Geoană) să-ntrebe dacă poate completa formular loto; pardon? zic. - se face ora și nu apare nici unul din gravii mei maeștri de generație; e însă deja prezent teribilul umorist al pînzei, Dan Hatmanu. - se desprinde din asistență o tipă trăsnet și, în loc să-mi ceară autograf pe album, mi-l cere pe spatele partenerului ei (cam prea fardat după gustul meu). - Valentin Ciucă, autorul studiului introductiv al albumului, își arată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nu prea), în schimb, rămîne maniera în care actualul președinte își gîndește strategiile. Nu puține. Și, oricum, nu anoste. Dimpotrivă. Cea mai proaspătă ieșire la rampă a, totuși, congenerului lui Nicu de la "Tănase" e în materie de Constituție. Cînd umoristul își dă seama că începe să se piardă în...nimicuri, cum ar fi traficul de influență (i.e. marea corupție), se duce direct la Constituție. Vexîndu-i pe iliescienii pur-sînge, moașele Constituției iorgovane, cu orgolii de cod napoleonian. Și, cum noul show
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luat de un june invizibil, lîngă patul senectuții suferinde, deși tragic în subterana lui existențială, era de un burlesc al mimicii fără egal. Ticul facial al parkinsonianului, de nesupravegheat, se amplifica într-un crescendo comic, pînă la paroxism. Paroxismul marelui umorist al unei triste existențe. Dacă imediat îl așezăm aici și pe un longeviv Paleologu, de curînd plecat dintre noi, cu neiertător casantul său calificativ, imbecil, imposibil de prizat altfel decît rîzînd cu lacrimi, avem exact ceea ce România a pierdut iremediabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
febrele modernității. Evocat cu un condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit, Cridim, e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi la intervale tot mai mari; excepție face întâia carte, Florile iubirei, semnată Christ N. Dimitrescu, în 1901, an fast și pentru umorist, care ieșea la rampă cu primele Catrene (grafia din original reda Quatrene, în nota prețios latinizantă vizibil agreată de poet). Cu ambele volume ale seriei (al doilea apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
ca educator la o școală de surdo-muți (1964-1966), redactor la revista „Paza contra incendiilor”(1966-1972), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia”, iar din 1973 la „Flacăra”. Debutează la „Astra” în 1967, iar prima carte, microromanul Eternitate locală, îi apare în 1973. Umorist dotat cu vervă și cu o capacitate de a observa modul în care limbajul tinde să recreeze imaginea realității, S. izbutește să dea în Eternitate locală și în Solfegiul biruinței (1983), roman scris în colaborare cu Oprea Georgescu, o adevărată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
comicului și a absurdului în literatura română. În privința celui dintâi, câteva observații sunt adunate în capitolul D. D. Pătrășcanu umor 1910, din volumul lui Silvian Iosifescu, De-a lungul unui secol, în care se pleacă de la premisa că "puțini sunt umoriștii secolului nostru care să nu fi suferit înrâurirea caragialeană"7 și în care descoperim chiar și termenul de "postcaragialieni" în relație cu scriitorii G. Ranetti, Anton Bacalbașa, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu și, bineînțeles, D.D. Pătrășcanu. Câteva sugestii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune un plus al implicării în sfera socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci n-ar mai fi fost marele istoric al unei perioade din România contemporană, pentru că tarele urâte ale unei societăți nu pot fi tratate umoristic. Criticul unei societăți este întotdeauna un satiric
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în cazul umorului, o lucrare în sine de dimensiuni apreciabile. Spre exemplu, bibliografia de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bătrânețea ca forme ale imposibilității de atac sau de apărare, în general ceea ce ține de om și ceea ce îl poate degrada de la statutul de individ la cel de obiect. Umorul negru decurge practic din desacralizarea acestor regiuni tabuizate ale biologicului. Umoristul le tratează cu o voită lipsă de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
variantele umorului și de interdependența cu celelalte moduri ale comicului sunt extrem de numeroase, însă nu ne pot reține atenția decât pentru certificarea operațiunii de identificare a respectivelor sale concretizări, mai întâi în interiorul monumentalei construcții comice caragialiene și apoi în operele umoriștilor postcaragialieni. 3.13. Caragiale și umorul Este oare detronat Caragiale de Ion Creangă în privința acestui mod al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atare, va circumscrie cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări, o simplă "slăbiciune" în ochii umoristului, constând în proverbiala zgârcenie evreiască: Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape în pământul sfânt la Ierusalim, că acolo vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vagoanele de băuturi.209 Exemplele selectate, la care se pot adăuga schițele Broaște... destule. Nuvelă pesimistă, Varietăți literare. Canard rățoi și monologul 1 Aprilie, sunt suficiente pentru a putea sesiza specificitatea umorului negru caragialian, menținută, așa cum vom vedea, și la umoriștii care i-au urmat. Ca un pattern general, putem observa că lăcomia, incultura, egoismul și alte asemenea "slăbiciuni" umane conduc, în scrierile lui Caragiale, la involuntara desconsiderare sau luare în zeflemea a morții, a sacrului și a gravității pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subcapitolul următor. Ceea ce înseamnă nu detronare, ci coparticipare meritorie alături de Ion Creangă la suveranitatea pe teritoriul acestui mod al comicului în literatura noastră. 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană Un număr relativ mare de scriitori postcaragialieni își merită distincția de umoriști de talent. O lista completă a umoriștilor români nu a fost încă elaborată, însă ar cuprinde cu siguranță nume precum Tudor Mușatescu, V.I. Popa, Mihail Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coparticipare meritorie alături de Ion Creangă la suveranitatea pe teritoriul acestui mod al comicului în literatura noastră. 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană Un număr relativ mare de scriitori postcaragialieni își merită distincția de umoriști de talent. O lista completă a umoriștilor români nu a fost încă elaborată, însă ar cuprinde cu siguranță nume precum Tudor Mușatescu, V.I. Popa, Mihail Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îi include în scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umoriștilor români nu a fost încă elaborată, însă ar cuprinde cu siguranță nume precum Tudor Mușatescu, V.I. Popa, Mihail Sebastian, George Mihail-Zamfirescu, Ion Băieșu. În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îi include în scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916 pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]