23,058 matches
-
transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns prea tîrziu. Privirea le deveni mai încăpătoare, cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în automobil, cu binoclul automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă înapoi în ploaie. Ne rezemăm de el capetele ude Și de toate hîrtiile cu rugăciuni înfipte în
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
să aprobăm difuzarea, în ciuda scenei de sex cu doi negri, care mă îngrijorează un pic. Să sperăm, totuși, că cei doi negri nu sunt gay, pentru că ar da un exemplu greșit copiilor care vor merge la film și s-ar umple țara de homosexuali. Cristina Dochianu: Eu sunt împotrivă. Dacă face sex de mai mult de trei ori pe săptămână, e prea mult. Tudorel Butoi: Și eu sunt împotrivă. Ăsta nu e film, e depravare curată... Cristina Dochianu: Ce este aceea
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
zile. Pe urmă, se mai necăjea pe noi, copiii, că mai făceam tâmpenii, dar n-o ținea mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două ori, după ce s-a băgat în cotineața unor vecini și s-a umplut de insecte parazite de la găini. O despăduchea și o bombănea, dar după aia îi trecea, o mângâia și-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
într-o discuție despre ce găteau mamele noastre în comunism, că mi-am luat una din cărțile lui Jamie Oliver pe masa din bucătărie și, cu ochii în ea, am confecționat ceva absolut delicios: ardei tăiați în jumătăți, cu tot cu codiță, umpluți cu sferturi de roșii cherry, capere, măsline, usturoi, busuioc, ardei iute, ulei de măsline și puțin oțet de vin alb. I-am pus apoi pe felii mari de pâine țărănească coapte pe tablă, am rupt cu mâna o bucată de
Am gătit cu Jamie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21239_a_22564]
-
e că, dacă n-aș scrie eu, sigur s-ar înfige în cărnița lui fragedă, de VIP în devenire, o altă tastatură din redacție... Și parcă prefer să-l știu hăcuit de o mînă de prieten, decît să-l văd umplut de sînge de cineva care-l cunoaște de la distanță, doar ca pe “un produs antipatic al societății de consum”, cum obraznic se intitulează el însuși. Cum era să mă omoare, în calitate de “brand cultural” Știu pe cineva căruia simpla rostire a
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
Simona Tache Subsemnata Simona Tache, domiciliată în București, cartierul Berceni, doresc să vă aduc la cunoștință faptul că am executat cu succes felul de mâncare intitulat “vinete și dovlecei umpluți la cuptor”. Rețeta a fost asta, doar că, în plus, am presărat niște parmezan ras, la final, și, în minus, n-am pus orez, ci ou (deoarece fiindcă nu-mi place mie dăloc dă carbohidrați și-i fentez cât pot
Succesuri de week-end în bucătărie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21249_a_22574]
-
tac și, atunci, normal că e scandal. Și o să fie până se vor potoli. Până vor înțelege că cine se pune cu mine sfârșește nasol. De exemplu, săptămâna asta, am de rezolvat vreo trei: o babetă de la etajul III, care umple Scara de bârfe că cică Leni Crudea se îmbracă prea mulat și prea cu țâțele p-afară, o puștoaică de clasa a VIII-a care i-a zis unei colege, la școală, că premierul Moc e un bou, fiindcă i-
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
mielul fericit... După cum am învățat încă din fragedă pruncie, românul s-a mai născut și poet. Cel mai bine asta se vede în zilele de Paști, în zilele de Crăciun, de Revelion și de Anul Nou. Atunci, telefoanele ni se umplu de atâta poezie că-ți vine să lăcrimezi de emoție numai când te uiți la ele, darămite când ți se mai anunță câte-un nou mesaj. I-auzi aici puțină poezie rămasă de la Paștele care tocmai a trecut: “Lacrimile lumânărilor
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
de unde aș putea lua otravă. Nu mai puteam pur și simplu să trăiesc în fiecare zi același coșmar. În jurul meu, erau oameni care mă susțineau și care înțelegeau, dar era și un cor de bocitori ai maidanezilor cărora li se umpleau ochii de lacrimi când auzeau că aș putea să omor cățeaua aia. Îi durea-n cur că ar fi putut să mă omoare ea pe mine sau să mă mutileze. Îmi explicau cât e de nevinovată și cât de minunate
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
Dragoș Bucurenci Nimic nu mai e ce-a fost — cum niște ani, în cercul meu de prieteni devenise de bon ton să începi orice conversație despre Vama Veche cu lamentația că s-a umplut de puști. Apoi cineva a observat că și că noi să ne mai fi maturizat oleacă, ceea ce ar explica iluzia optică. Nu mai știu cum au reacționat ceilalți, dar pe mine explicația m-a convins. Am venit prima dată în
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
care-i scot din minți pe „vechii” vamaioți au pur și simplu de-a face cu faptul că când vamaioții optzeciști și nouăzeciști se plângeau, la rândul lor, ca „Vama nu mai e ce-a fost” și că „s-a umplut de puști”. O parte dintre vamaioții de ieri și-au găsit repede alte refugii, la Portița, la Vadu, la Sfântu Gheorghe, la Sulina. Dar Mai liniștite, măi așezate și, pentru cei care au deja familie și copii, măi private. I-
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
luni, Președintele se plângea că, “vedeți, noi încă nu ne așezăm corect valorile.” Observ că s-a apucat să dea cu barda și în ultimele valori care mai erau încă așezate la locul lor. Astă-primăvară, guvernul din Bangladesh s-a umplut de rușine în fața întregii lumi după ce l-a demis pe Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru economie, de la conducerea băncii sociale pe care chiar el o înființase. Am zâmbit amar și mi-am zis că așa ceva numai în Bangladesh
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]
-
Dragoș Bucurenci Octavian Paler scria în jurnalul său mexican că, “lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: că există.” Mi-am reprezentat întotdeauna paradisul ca pe o vacanță nesfârșită la malul mării, cu acces nelimitat la o bibliotecă. În ciuda avertismentelor medicilor dermatologi
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
dacă ar fi fost taman pe dos; scurt și la obiect. Probabil că de aceea eu sunt unul și prietenii mei mai mulți. Mai mărturisesc însă că “it’s a beautiful day and I can’ț see it” mi-a umplut sufletul de compasiune, pe când “I’m blind, help me” a fost doar un fel de “beep” care-mi semnala că trebuie să fac o faptă bună și atât. Îți mulțumesc Dragoș pentru Predică de pe munte. Nu o știam și...în
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
ca la mașini și imobiliare:ne îmbuibam că nu am avut ce mânca inainte. Nu avem nevoie de un acoperiș,ci de numele nostru pe usa.Copil fiind și eu mâncăm tot ce era în farfurie,dar mama nu ne umplea farfuria.Si făceam multă miscare.Nu aveam internet,calculator.Totul era real,nimic virtual.Inclusiv cafteala,pumni,ochi vineți...Cand om vedea la televizor în ore de maximă audiență antireclama la McDonald’s,cartofi prăjiți cu gust de plastic,iaurt
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
cu nimic la progresul omenirii, neavând ceva în comun cu civilizația... măcar de ar ține și postul (care chiar are legătură cu sărbătoarea) cei ce mizează atât pe tradiția sacrificării mieilor. aia e partea grea, dar când e vorba de umplut matul toți vrem să respectăm “canoanele”. eu una sunt foarte furioasă pe felul în care oamenii privesc animalele că pe mijloace ale satisfacerii propriilor nevoi. motivul principal pentru care am renunțat la carne a fost faptul că știam că nu
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
ierni fără A1H1N1. Parcă m-am prostit pe fiecare an ce trece. Am ajuns să-mi pară rău când ninge din belșug, pentru că mă gândesc la nenorocitele de drumuri impracticabile ... la cât de mult am nevoie de mașină ca să îmi umplu portbagajul de la hypermaket ... ooof. may I just add că îmi pare mai degrabă ca tânjim după copilărie, si cum priveam iernile cu zăpadă frumoasă de care ne bucurăm la săniuș câte o zi întreagă. Probabil că părinții noștri atunci aveau
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
le mulțumesc și eu “fraierilor”, cu aproape lacrimi. Aveam atunci 18 ani...am trăit intens, emoționant, viu, Am ieșit în stradă am “ars”împreună cu ceilalți, am strigat, am fugit,am privit elicopterul urcând spre cer și sufletul mi s-a umplut de bucurie.Am votat cu Rațiu,am fost in piata Universității unde iar am strigat ,am cântat și apoi am fost fugarița, umilită legitimata de mineri.. Nu regret nimic.Azi aș face la fel indiferent ce a urmat după... La
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească imens și să îi umple camera. Avea să devină un adevărat arbust, cu care se va mândri în fața oricărui musafir. Deocamdată, trebuia să mai aștepte. Și să îl ude în fiecare seară. Luă prânzul în oraș, într-un fast-food. Se gândise inițial să meargă la
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
citi în ,Ghidul și instrucțiunile de conduită pentru vizitatorii Mausoleului lui Gough", o broșură extrem de utilă, ce se cere respectată de toată lumea: personal, paznici, vizitatori și presă. Vizita în Mausoleu este pe cât de instructivă, pe atât de reconfortantă. Ea te umple de energie pozitivă pentru multă vreme mai încolo. Gough însuși, se spune, are grijă să fie așa.
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ori. Și numai apoi se îndeplini gestul pe care Hansi îl sperase. Walburga făcu semnul crucii, larg, de sus în jos și de la stînga la dreapta, în mișcarea aceea atît de lentă, de pătrunsă și de solemnă, care dintotdeauna îl umpluse pe Hansi de admirație. - Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate. Cum crezi, iubito, că mai pot răbda Mi-s simțurile trase la rindea, Șira spinării-mi zbîrnîie în spate, Zmulsă din trup și-umplută cu smîntînă, Ca tulnicul ciobanului mișel Care, tot sihăstrind, în dos de stînă Și-l freacă-n blana fragedă de miel. Ci n-aștepta să-mi deie-n clocot drula, Nervoasă și-mbibat-n sînge mov. Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv
Sonetul geluit c-o tarantulă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11029_a_12354]