1,026 matches
-
recalificărilor. Impotenta conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bine ascuțit și cu el nu-i mai era teamă. Copilul vroia de mult să se ducă cu cârligul în singurătățile pe care le știa el din spusele celor doi jandarmi, Vasile Crețu și Vasile Cojoc. Și-ar fi luat undița cu care pescuia broaștele în Șomuz și s-ar fi strecurat în grădină. Din grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî ? Crețu dădu nedeslușit din cap. Iosifan avea un frate care la viața lui nu făcuse nici o brânză. La carte nu s-a tras, n-a învățat o meserie iar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
am îndepărtat înotând. Peștișori mulți veneau după mine cu o curiozitate nemaiîntâlnită. M-am așezat pe o dală mare de piatră care încălzea apa ca în baie. Barca s-a oprit curând în dreptul ei. Barcagiul a aruncat în apă o undiță de care legase nadă vie. Priveam atent la caracatița pe care vroia s-o atragă. Încercasem și eu cândva să prind caracatițe, dar niciodată nu reușisem. Știam ca nu era deloc simplu. - Am prins zeci de caracatițe aici. Mi-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Iar Mark ar trebui să-și dea seama ce naiba sunt. Deci... cum e? Una dintre ele o fi adoptată sau așa ceva? Dar nu, îi spune gagica de la universitate, cu gura ei ca două râme care și-o trag în cârligul undiței. O guriță folositoare, probabil, la nevoie. Dar în momentul ăsta e o mare pacoste, cu întrebările ei capcană. Două fete cu același nume de familie, cu aceiași părinți, cu aceeași dată a nașterii, zice ea. Da, sunt surori. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au mințit? Oricine-o fi fost ăla pe care-l vânam cu toții în noaptea aia, sigur i-a aburit. I-a făcut să se dea cu el. Acum n-o să aflu niciodată ce s-a întâmplat. Pescuiau pe îndelete, aruncând undița și învârtind de mulinetă fără convingere. Weber nu prinse nimic. Lui Mark îi făcea mare plăcere să-l tachineze. — Normal că rămâi cu buza umflată. Arunci ca o gagică din echipa de softball. Mark prinse șase pești-lună. Weber inspecta fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu credeam, până când am primit biletul ăsta. Fața îi pulsa de gânduri. — Nu crezi că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă ar avea balamale ruginite. Dimineața aleargă mult și se joacă. Motoceii nu-i mai plac. Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac creioanele, pixurile, creioanele colorate, hârtia de scris. La calculator stă cu laba pe mouse. Știe, oare, că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul orașului, ori, dimpotrivă, întorcîndu-se după ce-și livraseră mărfurile magazinelor, viața pe locuințele plutitoare, drapelele vapoarelor mai mari, albiturile atîrnate la uscat, undeva la bord, un pescar aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul de frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa care era cît se poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vremea să fie pregătiți. A mică s-a dus singură în Vest încă de pe când era într-a cincea, am pregătit-o. Antrenamentul continuă. O să le spun: "mergeți și veniți pe meleagurile natale vara, la pescuit, pe malul Mureșului, cu undițe din acelea cu cârlig zero, cu viermișori, să prindeți, cu autohtonul vostru tată, cleni și scobari. Pentru asta merită, vara, câteva săptămâni, să veniți în țară: la început anual, după aceea tot mai rar; în cele din urmă uitați totul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se acompania cu ele, cânta din gură (fonfăit). Veniră un șarpe și o pasăre, stătură lângă noi, ascultară și se îmblânziră. Aveam câțiva bani, i-am dat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a comunicat El, „dar se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi ?“ „Nu știu“, am spus, „s-ar putea, dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc după ea, în pământ, să o caut...“ Apoi și-a strâns undița, a ascuns-o în stuf, și-a luat vioara și arcușul și a plecat... * Un nor de fluturi a blocat într-o după amiază zeci de automobile pe o șosea, în apropiere de Padova. Mii de fluturi s-au lipit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găsește. 248Ca peștele, când l-aruncă din undiță pe uscat. 249Ca frunzele, când așteaptă vântul la pământ să le arunce. 250Ca brazdele de pământ, ce s-aruncă de plug. 251Ca steaua la cei pe mare se arată. 252Ca fumul ce ziua negru și noaptea roș de departe se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
valoros, puneau la bătaie o enormă tărie de caracter și în același timp o mare delicatețe. Trăgând cu toată puterea la un anumit moment, pentru ca în următorul să se relaxeze și să mai slăbească firul. Știind când se va îndoi undița și ce-ar putea-o face să se rupă. Era o muncă solicitantă, care necesita mult tact. Dar în același timp și cea mai revigorantă pe care o cunoscuse vreodată. Bonham îi citea expresia feței. — Cu siguranță că-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Însemna să mergi În tandem cu mulțimea. Pe când trecea pe lângă zeci de pescari cu chipuri aspre, ce stăteau tăcuți unul lângă altul, Înșiruiți de-a lungul vechiului pod Galata, fiecare ținând Într-o mână o umbrelă, iar În cealaltă o undiță, Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta ore Întregi niște pești care nici măcar nu existau, sau, dacă existau, se dovedeau a fi atât de mici Încât nu puteau fi folosiți decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de seamă, Înainta de-a lungul unui pod Înțesat de mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
balcon, un bărbat pîntecos cu un șort albastru cu ancore roșii se luptă cu o lansetă. Soția lui, la fel de rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rotundă, Îi sare În ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe și momeală, astfel Încît aceștia puteau pescui direct din balcoane; mulți dintre acești oaspeți lăsau În urma lor peștele care se Împuțea, așa că actuala conducere descurajează această practică, dar cei din vremurile acelea, cei care Își pot permite să stea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nagai, dar Endō a considerat că ar fi mai bine să plece dimineața foarte devreme, ca să nu se întâlnească cu cineva pe drum. Kobayashi spunea că până și prin mlaștinile acelea mai întâlneai uneori tăietori de lemne sau pescari, cu undițele pe spate, veniți la pescuit de crapi. De aceea, și el era de părere că mai bine porneau înainte de a se lumina. Nu trebuia să-i vadă nimeni când scoteau argintul. Nu era nevoie ca Endō să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
începând din acest moment. Sunt atât de șocată că aproape mă așez pe podea. Partener egal în firmă ? Deschid gura - dar nu-mi iese nici un cuvânt. Am rămas fără grai. Mă uit în jur neajutorată, ca un pește prins în undiță. Statutul de partener egal e cea mai înaltă treaptă profesională posibilă. E cea mai de prestigiu poziție din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva. — Bine ai venit înapoi, Samantha, spune Greg Parker. — Bine ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]