1,889 matches
-
conținuturi regulate, obiectiv observabile și științific descriptibile. Astfel, "bunurile culturale" apar, pe rând, ca materiale (îmbrăcămintea, de exemplu), corporale (obișnuințe în ținută) și imateriale (limbaje, credințe, valori, principii etc.). Altfel spus, sunt fragmente de cultură independente care tind să se unifice într-un sistem social integrator. Această concepție antropologică insistă pe conținuturile empirice din care fac parte aspectele spirituale sau imateriale; ea optează pentru o perspectivă descriptivă și obiectivă, relativ îndepărtată, cel puțin în intenție, de orice judecată de valoare privind
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este, pentru el, o creație concertată, reînnoită și continuu întreținută prin intenția, limbajul, activitatea și practicile actorilor în toate sferele lor de acțiune. Din acest punct de vedere, curentul neagă orice putere preeminentă regulilor interiorizate care ar acoperi și ar unifica pe deplin conduita actorului într-un etos, pentru a deplasa asupra indivizilor înșiși capacitatea de a "fabrica" ordinea normativă căreia i se supun sau pe care o fac să evolueze după circumstanțe, mizele aflate în joc și transformarea resurselor lor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
protejarea patrimoniului istoric, etnografic, arhitectural, chiar artizanal și agricol, complet ignorat de administrațiile descentralizate. Intercomunalitatea Acest ultim nivel trebuie luat de acum în considerație în amenajarea culturală a teritoriului. El tinde să relaxeze constrângerile obișnuite legate de fiecare teritoriu administrativ, unificând totodată anumite inițiative și repartizând investițiile din orașele-centru. • Instituțiile culturale, emanații procedurale? Statul are puterea de a crea ad hoc instituții: casele de cultură sub ministeriatul lui Malraux, Centre Dramatice Naționale (CDN) sau Centre de Artă Contemporană (CAC) sub guvernul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini, roluri, lupte, deza-filieri), în timp ce cultura își propune să adune și să stabilească legături (încântare, plăcere, afiliere). Ea compensează diviziunea socială și ajută la surmontarea ei: are o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Dar acestea sânt domenii deja formate, nu teorii nou-descoperite. Ambițiile mari în acestea din urmă își află debușeul. - Ce trebuie să înțelegem din tot ce spui?, întreabă Noica. Că ești făcut din bucățele? Sau că logica te integrează și te unifică? Te pun, cu această întrebare, în fața destinului tău cărturăresc. De ce să treci către matematică în vederea logicii, în loc de a te muta cu logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bochenski se salvează încercînd să anexeze logica la catolicism. Tu faci poezie, fără să te recunoști nici în ea până la capăt. De ce să te porți ca și cum ai fi făcut din bucățele, când cu apetiturile tale culturale vaste pot să te unifici în ființa ta? Observați că orice disciplină, astăzi, dar mai cu seamă una filozofică, vrea să acopere tot. Este un miracol că din lumea științei se ridică astăzi conștiințe de cultură care vor să dea socoteală de tot. Tu de ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dar la Kant? Obțin astfel esența și cuprinderea autorității numai cu augeo, fără să am nevoie de tot aparatul lui Bochenski pentru a spune ceva adevărat. Pe linia lui augeo pot scoate tot ce scoate și el, dar în plus unificând totul. Pentru că aici stă neajunsul tratării lui Bochenski: se oprește la autorități și pierde autoritatea. Găsește deci arheii, aș spune eu, dar nu se poate ridica la eidos-ul autorității, la principiul autorității, care este, indiferent cât de plat ar suna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un deținător absolut. E limpede că în numele eidos-ului oamenii pot face impostură, dar asta nu mă împiedică să caut și să văd eidos-ul. Bochenski rămâne însă prins la nivelul intelectului care separă și care apoi nu mai este capabil să unifice părțile; el rămâne la autoritatea epistemică și la cea deontică, și nu vede că sursa comună amândurora, sursa care le investește ca autoritate este rațiunea. Îi reproșez deci lui Bochenski că vorbește nu de autoritate, ci de autorități, așa cum europenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el. Pentru că un cod nu poate fi tradus, ci doar reprodus, comentatorii îngînă, repetă, reiau până la detaliu și la formulă textul comentat. Ei termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la același cod. Limbajul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea Duhului Sfânt apt să lege până la identificare. De aceea ei nu au chip. Imposibil să distingi un comentator aristotelic de altul. Cât de teribilă este forța codului în filozofie se vede lesne în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei. Pe scurt, toate religiile dezvoltă o scenografie a lui "apoi" și "dincolo". În marile religii lucrurile se complică, apar articulații între "aici" și "acolo", armonii subtile, oglindiri, ierarhii, unificări succesive, stări ale ființei, principii crescătoare și descrescătoare, verticale care unifică planurile, raporturi între manifest și nemanifest, cosmogonii subtile, proiecte ale divinității, cicluri amețitoare, vârste, evi și aioni. În acest spectacol grozav, în această panoramare extremă a ființei, omul își capătă un tâlc, viața lui prinde sens, nu mai există scenă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
preotul catolic. Neavând familie, căci era neînsurat; neavând limbă, căci limba sa era o limbă moartă (cea latină); neavând patrie, căci patria sa este unde-l trimite ecclesia; neavând rege, căci regele său este Pontifex maximus, acest element încerca să unifice Austria prin religie. Pe lângă acest element s-au mai format încă unul, hibrid și stângaci, cu o fizionomie fatală: beamterul anstriecesc. Acesta are o limbă, dar ca consistă din câteva formulare nemțești de concepte, numite Schimmel, adică rable. Dacă i-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e tot. Serbarea trebuie să devină și purtătoarea unei idei. Ideea unității morale a națiunei noastre e ceea ce ne-a-nsuflețit ca să luăm inițiativa unei serbări în care inima va fi una a priori; în care însă cugetele se vor unifica - cugetele doamne a lucrărilor, astfel încît pe viitor lucrările noastre toate să aibă una și aceeași țintă, astfel ca unificarea direcțiunei noastre spirituale să urzească de pe-acuma unitatea destinelor noastre. Să facem ca o cugetare, una singură, să treacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
diversitate este de fapt rezultatul unui proces îndelungat de anexări treptate de teritorii între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. După cum se presupune că a observat generalul de Gaulle, "Francezii doar prin forța fricii ar putea deveni uniți. Pur și simplu nu poți unifica o țară care are peste 365 de sortimente de brânză". Într-adevăr, centralizarea s-a născut pe de o parte, datorită cuceririlor, iar pe de altă parte datorită fricii. Elitele aflate la conducerea țării au încercat să găsească un răspuns
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de convergență politică și instituțională de-a lungul Europei în sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific și de cultura și tradițiile administrative 3. Este evident că poporul francez nu dorea să unifice numărul mare de municipalități sau să elimine complet sistemul prefectoral. Abordarea incrementalistă a schimbării instituționale a fost complementată de schimbarea din cultura, mentalitatea și valorile care stau la baza acestora, care aparțin elitelor din mediul politic și administrativ, și din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod armonios. Domina sau femeia iubită din poezia trubadurilor sau a truverilor devine un mesager celest trimis să aducă un salut (salute) ori să promită salvarea sufletului poetului. Aceasta este donna angelicata, purtătoare a grației divine sau Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Neculai Popiac, Dumitru Chirilă, Sîlică Chirilă, Dumitru Paraschiv, Dumitru Tătărășan, Mariana Perju, Mihaela Grigoreanu, Gabriela Maxim (fostă Scântei); - bufet categoria a III-a: Dumitru Perju, Vasile Chirilă, Ana Maxim, Violeta Topliceanu, Rodica Obreja, Elena Topliceanu. În anul 1997, s-a unificat cu magazinul, rămânând gestionar Gabriela Scântei. 3) DEALU PERJULUI: - magazin mixt: Ionel Dimofte, Erjebet Dimofte, Dumitru Paraschiv, Mariana Perju, Ionel Cosor. 4) PRESTĂRI SERVICII: - croitorie: Elena Secară; - cizmărie: Gh. Rusu; - tâmplărie: Jenică Vraciu; - tinichigerie: Gh. Maxim și I. Maxim; - teracotist
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod armonios. Domina sau femeia iubită din poezia trubadurilor sau a truverilor devine un mesager celest trimis să aducă un salut (salute) ori să promită salvarea sufletului poetului. Aceasta este donna angelicata, purtătoare a grației divine sau Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deși există și alte discipline care revendică acest lucru. Fără să existe încă o unitate de vederi în ceea ce privește definirea agenților, cercetările în această direcție avansează atât de rapid încât se poate spune că se conturează deja o concepție unitară și unificată asupra agenților, astfel încât ei să poată fi deja obiect de standardizare internațională. În continuare, vom trece în revistă câteva definiții date agenților, vom introduce principalele proprietăți ale acestora și vom arăta impactul pe care utilizarea acestui concept îl are asupra
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
are propriile ținte: producția de bunuri și profitul. Nu există nicio Îndoială că acest obiectiv comun dirijează viața companiei. Oricine se ocupă cu studiul mișcărilor sociale știe că e nevoie de un proiect sau de o țintă comună pentru a unifica energiile indivizilor. Așa cum spune eroul lui Saint-Exupéry, În Citadela, o carte plină de contradicții și paradoxuri: „Tata Îmi spunea: «Obligă-i să construiască un turn Împreună și-i vei transforma În frați. Dacă vrei să se urască, aruncă-le grăunțe
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de dorința de autocunoaștere sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și senzațiile cărora subiectivitatea amenința să le dea un contur cu totul lipsit de claritate. Numai că acest autoportret prin ricoșeu este suma imperceptibilă a unui șir de imagini reflectate ale eului. Autoportretul direct și primitiv, propus de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a vieții 67, memoria dobândește unitatea dintre sine și lume, deschizând drum apariției textului, permițând transcrierea tensiunii invizibile, a nevăzutului ce organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând În patul procustian al fragmentarismului, ea unifică nivelele temporale ale jurnalului. Presiunea ei, mai slabă sau mai puternică, modulează amplitudinea iluziei. După anihilarea completă a senzației de incertitudine, dată de fragmentarismul „demonstrației” implicate de orice act literar, jurnalului Îi rămâne intactă, neintrată În mecanismele devoratoare ale rutinei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
treptat în noțiuni, cifre, cuvinte-cheie. Cum școala este, prin excelență, un instrument de clasificare, înseși istoriile sale se supun acestui proces de clișeizare. Desigur, un manual nu poate găzdui amintirile tuturor, rostul său fiind tocmai acela de a selecta și unifica informațiile, de a le omologa prin depersonalizare, prin anularea subiectivității declarate a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și mai puține șanse de validare, întâietate având opiniile (nu mărturiile) unor persoane cu posteritate asigurată 170. De altfel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
of degree) nu a fost utilizată ca parametru diferențial pentru o taxinomie a semnelor. Singura tentativă de a utiliza o scară de iconicitate cu douăsprezece nivele îi aparține lui A. Moles (1972), care în teoria informațională a schemei încearcă să unifice acest concept fundamental al civilizației noastre, capabil să ofere o reproducere simplificată și o codificare abstractă a universului. Pentru unificarea diverselor aspecte ale schematizării, el face apel la cuplul abstractizare/iconicitate, iconicitatea reprezentînd cantitatea de "realism", calitatea reprezentativă a schemei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
decât domolită de Eros. Pentru Yourcenar, Hadrian nu a fost numai un împărat mai mare decât Aurelius, în parte fiindcă fusese în stare să-l iubească pe Antinous; dar dragostea tânărului îl și înviorase pe împărat și îl încurajase să unifice imperiul prin Pax romana pe care mai târziu Aurelius a pierdut-o. Yourcenar fusese fascinată de Antinous cu mult înainte de a ști mai multe despre Hadrian. Marele împărat fusese unul dintre falnicele figuri ale Romei; dar tânărul, inocentul, fragilul, sentimentalul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de credință. A fost convinsă că el a fost în adâncul inimii un grec al cărui mare geniu consta în aplicarea principiilor filosofice grecești la guvernare și în programele civice. Încetase războaiele cu parții și adusese la îndeplinire Pax romana; unificase un imperiu întinzându-se de la Atlantic la stepele rusești. Aici s-au terminat izvoarele, dar Yourcenar a împins introspecția lui Hadrian și mai departe. A urmărit melancolia lui laborios, cu ardoarea unui biograf byronian: susținând că el era un visător
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]