13,755 matches
-
lumină din încăpere. Și Nash își ridică privirea, roșu de chili pe la gură, și zice: M-am gândit că pentru treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vestibul și stătea cu mâinile în șold; gura îi era întredeschisă, iar claia de păr sârmos, de culoarea nisipului, i se zburlise într-o parte, atingând gulerul jachetei militare uzate. Haina era semnul său distinctiv, iar Dave 2 o numea „uniforma mea“. În fiecare zi se echipa de campanie. Unul dintre buzunarele de la șold era umplut până la refuz cu pachete de Benson and Hedges Special Filter, iar celălalt era ocupat de una sau mai multe lucrări cu caracter motivant sau spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că, în taberele militare, caii și carele n-au voie să meargă în viteză. Însoțitorii împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din armată. După vizită, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură de simboluri ca anul 1918”. Pentru care noi, dle Hrebenciuc, a-i pune la loc românului mâna cu umărul și cu inima, smulse de istorie, e totuna cu a-l îmbrăca într-o uniformă nouă? Visul de veacuri al românilor a fost NATO? Mihai Viteazul, Bălcescu și Brătianu să fi fost, oare, precursorii lui Robertson sau Solana? Intrarea țării într-o alianță politico-militară temporară poate fi comparată cu reîntregirea? Crede dl Hrebenciuc că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizată, organizată și bine luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata nu e Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-urile... Băieții lui Iliescutc "B\ie]ii lui Iliescu" Băieții. Așa îi numește, cu afecțiune părintească, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepiști care i-au dat picioare în gură trabantistului secretar de stat Șerban Pretor. Cei doi antropoizi, brute în uniformă cu creierul scurs în maxilare, sunt băieții lui, ai domnului prezident, că tot n-are copii. Nici n-are nevoie: băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda: „Și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
luați de pe stradă după blugi, ochelari, plete sau fustă scurtă, ca pe niște băieți care aveau ei motivele lor. Și mai spune domnul prezident: „E un accident care se petrece de regulă în viață...”. Adică regula e ca inși în uniformă să lovească civili fără apărare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Poliției, plin cu polițiști beți, s-a năpustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu sunt pe numere, urma călcâiului se formează abia după purtare), începe să arate cu degetul către vestimentația mea rupătoare, ciocați negri dați cu cremă și lustruiți, ciorapi portocalii, în sus uniforma de elev, mă rog, banală, râde prefăcut, hi-hi-hi, cu capul într-o parte, strigă-ntruna ce țăran! ce țăran! eu văd roșu în fața ochilor, asta e, sunt născut în zodia taurului, mă reped spre ea s-o potolesc, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și el i-a dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în uniformă, pierdut într-un șuvoi de uniforme, pleca pe front și imnul „You’ll Never Walk Alone“, intonat de zeci de mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării, și el avea un frate pianist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în uniformă, pierdut într-un șuvoi de uniforme, pleca pe front și imnul „You’ll Never Walk Alone“, intonat de zeci de mii de glasuri, trebuie să fi vuit dincolo de danele portului, până deasupra mării, și el avea un frate pianist care o curta la rândul lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli din centrul Bucureștiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă poticneam în lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu chiu cu vai, am reușit să-l opresc puțin din scris atât cât să-l strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe biroul elevului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ziar, stînd lîngă primar. Dădeau mîna, Însă nu se uitau unul la celălalt - zîmbeau la aparat. Logue era omul potrivit pentru acest cataclism. CÎnd am văzut poza, nu m-am putut abține să nu mi-l Închipui Îmbrăcat În uniforma Wehrmachtului, după care l-am promovat la gradul de general. Și viața a mers mai departe. Am rămas cu un ochi la treabă și unul la generalul Logue, și asupra noastră s-a pogorît un sentiment al pierzaniei, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
balcon și să ne uităm la stele. Erau primele mele stele. Ca și brațul lui Jerry, ele spuneau „pentru totdeauna”. Fotoliul de pe scara de incendiu a fost și cauza primelor bătăi În ușa noastră. Erau pompierii, un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]