17,506 matches
-
Dorin-Liviu Bîtfoi " Afirmând așa ceva mi-e teamă că pot apărea într-o lumină măgulitoare, ca unul care ia decizii exclusiv din ură față de tiranie." Czeslaw Milosz Unul dintre cele mai perseverente obiceiuri astăzi este cel de a critica. Realitatea ne oferă, fără îndoială, destule insatisfacții. Pe de altă parte, putem vedea acest obicei ca pe un reflex opus celui de a slăvi
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
tulburătoare: "la joie que nous eprouvons a voir souffrir notre ennemi n'est pas une joie pure, car il s'y mele toujours une secrete tristesse." În aceste cîteva cuvinte stă, fără îndoială, un întreg roman, chiar o mitologie a urii și iubirii în tradiție occidentală. În schimb, fără excepție de astă dată, răspunsurile privitoare la cartea anului nu mi s-au părut deloc evidente. Steiner salută ediția completă a operelor lui Borges, în vreme ce Tournier a savurat, pare-se, un volum
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
în care nu mai avea nici drept la pensie (spune R. Drăghici, 181), Enescu recita, la îmbarcare: "O, Moldovă, draga mea!/ Cine pleacă și te lasă/ e pătruns de jale grea!"; iar Maria Cantacuzino-Enescu, donând conacul Tescanii României "otrăvită de ură fără rost" (Casa T.), scria administratorului Ion Milom, în 1947: "dăruind Tescanii României, nu mă despart de Tescani", și evocă pe străbunii ei, "carne și suflet cu acest pământ" (ibid.). Este vorba despre Tescani, pământul celebrat de Enescu la Radiodifuziunea
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
e logic, natural, ca propovăduitorul acestor adevăruri să fie el însuși cît mai puțin fanatic, dovedind și dovedindu-si că are o inimă predestinata bunătății omenești, ferecata pentru orice manifestare de intoleranță spirituală. Forță dragostei se cuvine a înfrînge forță urii! Umanismul este și trebuie să fie liantul care înlătura dezbinarea și prigonește războiul, excesele, iraționalitatea. Erasm declară în spirit creștinesc: "Chintesența religiei noastre este pacea și bună înțelegere între oameni." Iar în anul 1515 avea să publice studiul cu titlu
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
și perfizi, visînd să joace, fie ce-o fi, rolul taurului alb: "în fond, fanatismului îi este întotdeauna indiferent care este substanță inflamabila ce dezlănțuie focul; fanatismul nu dorește decît să ardă și să mistuie, să-și descarce forță de ură acumulată, și tocmai în astfel de momente istorice apocaliptice ale dementei colective reușește cel mai des demonul războiului să sfărîme lanțurile rațiunii și să se precipite nestăvilit și cu voluptate asupra lumii. Voința individului este complet neputincioasa în asemenea clipe
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
care cele două populații, după îndelungi și epuizante încercări de exterminare reciprocă, ajung la un fel de înțelegere pașnică, pe care însă o vor sabota cu orice prilej. Evident, românul lui Sînger are un filon foarte actual astăzi pentru că problematizează ură etnică, vrăjmășia între oameni care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
benefică e asimilată în logica locului, convertita și pervertita: vorba pașnică a lui Ben Dosa e priceputa în cheie seducătoare, femeile se îndrăgostesc de el, mai ales una anume, si evreul devine, la rîndul său, pricina de noi izbucniri de ură și violență. Sfîrșitul lui tragic e grăbit de apariția unui personaj care incearca și el să răspîndească între oameni credință, numai că de data această credință creștină. Spre deosebire de rabin, însă, care împărtășea o religie fără a sabota în același timp
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
incearca și el să răspîndească între oameni credință, numai că de data această credință creștină. Spre deosebire de rabin, însă, care împărtășea o religie fără a sabota în același timp altele, mesajul creștin al episcopului Mieczyslaw este, implicit, tot un îndemn la ură: din povestea fiului lui Dumnezeu, așa cum e ea împărtășită de episcop, nu rezultă decît un singur lucru cu claritate: acuză împotriva evreilor. Ideea din subsidiarul acestui nucleu al poveștii merită să ne pună pe gînduri: acești indivizi barbari și violenți
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
elibera de urmele semitice ale "indigenței sale congenitale". Strategia lui Renan de arianizare constă în "închiderea" vechilor evrei într-un "ev fără istorie", cum îl numește Olender. Antisemitismul lui, dacă termenul nu e cumva exagerat, este lipsit de stridentele unei uri rasiale explicite, ci ține mai curînd de o ostilitate controlată și deghizata că rațiune științifică, ca obiectivă interpretare a istoriei. Dar oare nu e acesta însuși fundamentul antisemitismului cel mai periculos, cel care nu îndeamnă la exterminări, nu urăște și
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
răspunderii s-a dovedit și atunci, cum s-a dovedit acum câteva luni, când s-a lepădat fără să clipească de Miron Cozma, omul pe care-l sufocase, până atunci, cu îmbrățișările sale asudate. Astăzi, după ce a spurcat plin de ură și resentiment pe mai toată lumea de bună calitate din țară, după ce a inventat comploturi și infracțiuni, el nu are nici minimul curaj de a-și apăra bărbătește șansă în fața colegilor de senat. Ce altceva decât scârba să-ți provoace un
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta din urmă se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata", nu invers, căci spune sfîntul Cristofor: "port cu mine reprezentarea" (p. 52). Nouă poveste păstrează doar ecourile primeia
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
duelam noi în engleză noastră aproximativa, dînd din cap din cînd în cînd, atentă la felul cum ne exprimăm în limba ei, complet neatenta la înțelesul disputei. Pe ea nu o interesează decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
mic pasaj din mărturisirile lui Alexandru George publicate în VATRA nr. 12: "cei mai mulți dintre criticii care se ăocupă de mine s...ț îmi descoperă intenții tenebroase, mă dezvăluie bolnav, în cel mai bun caz știu că eu lucrez sub imperiul urii, mișcat de ambiții de revanșa josnica sau de singularizare și bizarerie.... Dar nu numai acesta e motivul pentru care, atunci cand citesc ce se scrie despre mine, am impresia că respectivul autor nu m-a citit sau mă confundă cu altcineva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
de ce mai ales blîndețea, gingășia, propensiunea spre puritate trezesc furia calomniatorilor de profesie. Cînd vreau să circumscriu ruta Anei Blandiana, ca poeta și ca om public, înainte și după decembrie 1989, mă ciocnesc mereu de lavă de ciuda, invidie și ura care s-a revărsat asupra ei. Nu numai gesturi de împotrivire curajoasă în fața dictaturii sînt aprig contestate, în ciuda probelor evidente (despre un episod al acestei rezistente, la care am fost martor, datorită unui concurs de împrejurări, vorbesc pe larg în
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Polihroniade, Haig Acterian s.c.l.? - Ei bine, da. Prietenia rămăsese intactă. Fiindcă erau oameni de calitate intelectuală și sufletească înaltă. Se contraziceau la sînge, se schimbau înflăcărate argumente pro și contra, dar țineau unii la alții, nu se puteau uri. De pildă, Eugen Ionescu - atunci cînd l-a văzut pe Arsavir, cel mai bun prieten al lui, pe Noica, pe Eliade devenind partizanii unei dictaturi legionare - l-a durut enorm. Eu, ca magistrat, eram neutru, n-aveam voie să mă
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
marilor festivaluri, Goran Pascaljevic a prezentat la Salonic și ultimul său film Bure Baruta (Butoiul cu pulbere), un "short cuts" balcanic în care oameni obișnuiți trăiesc disperarea războiului ce nu se vede, ci doar se simte în absurdul și în ură ce le năvălesc în viață: un tînăr plictisit să mai aștepte în stație, ucis de șoferul căruia îi fură autobuzul, prieteni care se lovesc și se omoară, un bărbat ucis cînd își recîștiga iubirea, un băiat lapidat pentru că fugea printre
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Poemele lui George Bălăită sunt pamflete (cu cheie?) aruncate în fața unui adversar probabil real, dar nenumit, cu vehemență cu care funcționarii din SUA aruncă săgeți în posterul care îl reprezintă pe șeful lor: "Că soarele și luna fără cusur/ Este ură cu care acest jălbar de elită/ Și-a scris cărțile sale/ / Mii de pagini, tomuri grele, opere perfecte/ Numai sânge și puroi și flegma/ Mlaștini întinse de scârna/ Acolo deseori în nopți înstelate/ Licărește aură unor întâmplări străvechi/ Dospesc scame
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
scârna/ Acolo deseori în nopți înstelate/ Licărește aură unor întâmplări străvechi/ Dospesc scame cleioase. E frig/ Ți se nazar dantele putrede din alte timpuri/ Sunt urme din sămânță lui albă/ Aruncată de unul singur la nimereala// Nu tulburați furia și ura lui/ Lăsati-l să facă până la urmă umbră pământului." Mușcător jălbarul! Dar și mai mușcător George Bălăită! Vocile mineriadei nocturne Nici nu s-a terminat bine cea de-a cincea mineriada și a început a șasea. Mineriada personală a lui Miron
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Cronicar Buldozerul de cauciuc În CONVORBIRI LITERARE nr. 12/1999 (primit abia zilele acestea) am citit un atac stupefiant la adresa lui Z. Ornea, semnat de Mircea Platon. Numele publicistului ieșean nu ne spune nimic, dar citindu-i articolul scris cu ură aflăm că inteligența nu-i prisosește. Iată cum începe: "Natura are oroare de vid, literatura nu. Și de aceea există Z. Ornea. "Există". Există? Nu există? E greu de lămurit această înșelătoare problemă tăiată în apele celei mai abstracte filosofii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
ca am ajuns an marasmul marasmului, la fundul cel din urmă al sacului, ca expulzam mizeria din noi aruncănd-o sub formă de deșeuri an stradă, ci că săntem, psihologic, tot așa cum eram și acum un deceniu: chirciți, suspicioși, gata de ură, dar bățoși și puși pe hartă. Recentul diferend de la Arad mai stârnește o dilemă, de rezolvarea căreia depinde maturitatea de mâine a României și, eventual, chiar platformă psihologică de integrare a țarii an comunitatea umană - deci nu instituțională - europeană. A
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
tot ceea ce ăntreprindem? Facem parte din patrimoniul diacronic al României, ăn acord cu adevărul istoric, sau ni se concede doar statutul parazitar, cancerigen, de organism străin, grefat pe trunchiul falnic al unei identități naționale unitare? Cine are de câștigat de pe urma urii cu care omul de rând ași privește vecinul de palier, colegul de serviciu? Țară care ni se atribuie - și care nu e a noastră - e deja an NATO, si se află cu zece pași ănaintea României an cursa integrării euro-atlantice
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
fug buluc peste graniță, alungați nu de străinii care le-ar lua chipurile locul, ci de românii ănsisi, care nu le recunosc meritele. Ne mai putem permite să fim o țară de risipitori? Ne mai putem ăngădui luxul de a ură autosuficient, de a proști lumea cu imaginea iluzorie a dușmanului intern, ăn locul austerității serioase de a construi temeinic?
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
mi-aș pierde echilibrul dacă aș reuși să-mi neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a ură, mai putin intensă, ăn parte jucată, la Cioran. Paradoxul lui este de a fi grefat pe o nervozitate orbitoare nevoia de luciditate". Să adăugăm prin cuvintele comentatorului, si portretul, nu tocmai măgulitor, făcut romancierului francez: "Simte nevoia să se ănnegrească
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
greșeau des, se încurcau în contradicții pe care le-ar fi văzut și un școlar, cădeau sub influența altora - si totusi despre ei trebuiau să scrie compuneri și să tremure pentru fiecare litera și virgulă greșită. Și nimic altceva decît ură nu puteau provoca acești vampiri ai sufletelor tinere". Deși perfect îndrituite, următoarele cuvinte ale lui Emil Iordache par aproape inutile: "Nu este exclus ca același sentiment să-l fi avut și elevii de liceu, nevoiți să tocească manualul de istoria
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]