2,115 matches
-
1984 VI/1 - 2 Vrâncean 1054 1985 VII/2 - 3 AFIN - Vaccinium corymbosum L. (Blueberry) Blueray 1037 1966 stm Coville 1037 1966 td Pemberton 1037 1966 stm Weymouth 1037 1966 tm ALUN - Corylus avellana L. (Hazelnut) Tonda delle Langhe 1037,1052 1958 IX/1 Uriașe de Halle 1037 1971 IX/3 CĂPȘUN - Fragaria x anannassa Duch. (Strawberry) Benton 1037 1992 td Gorella 1037 1968 stm Premial 1037 1989 ex Red Gauntlet 1037 1964 stm Senga Sengana 1037 1960 td CĂTINĂ - Hippophae rhamnoides L. Șerpeni 1037 1984
ANEXĂ din 7 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/298501]
-
patru decenii am sorbit și am strâns amintiri consolatoare. În țara mea natală s-au dus cu toții: . Fredy, tânărul frate al tatei; și Chică cel spiritual; și Robert, prieten drag, meloman filozof, care-mi tot spunea: "O, "Haydn, Haydn, ce uriaș, ce uriaș!", și alți dragi unchi, și dragi mătuși, care copilăria mi-au legănat-o. Și după Ely mi-a plâns inima, fratele mamei,cel cu mintea iute, ca și vorba, și după Edith, soția lui, regina clanului, care-mpreună
DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340375_a_341704]
-
am sorbit și am strâns amintiri consolatoare. În țara mea natală s-au dus cu toții: . Fredy, tânărul frate al tatei; și Chică cel spiritual; și Robert, prieten drag, meloman filozof, care-mi tot spunea: "O, "Haydn, Haydn, ce uriaș, ce uriaș!", și alți dragi unchi, și dragi mătuși, care copilăria mi-au legănat-o. Și după Ely mi-a plâns inima, fratele mamei,cel cu mintea iute, ca și vorba, și după Edith, soția lui, regina clanului, care-mpreună ne-au
DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340375_a_341704]
-
tot felul de previziuni futuriste. Futurologi cu renume au scris cărți care s-au vândut în milioane de exemplare. Niciuna dintre previziuni nu a fost măcar pe aproape exactă. Unele au fost naiv de prudente (ceas cu calculator inclus), altele uriaș de visătoare (colonizarea planetelor). Dar cele mai multe dintre lucrurile care ne-au schimbat viața nu au fost prevăzute deloc. Capacitatea noastră de a prevedea viitorul nu doar că nu s-a îmbunătățit de atunci, dar a scăzut dramatic. Vă imaginați că
Lumea nouă are din ce în ce mai puțină nevoie de oameni cu pregătire medie () [Corola-blog/BlogPost/338395_a_339724]
-
n-am putut să deschid gura o vreme, mă gândeam că poate mă fac de minune și nu apuc nici să dau mâna cu vreunul dintre ei, d'apăi să rămân acolo până-n zilele noastre. Dar n-a fost așa, uriașii m-au primit în sânul fertil al festivalului așa cum bomboanele cu lichior primesc fericite în miezul lor vișinele confiate. Și cam așa mi-au trecut ultimii ani, cu o familie ici, cu o familie colo, cu prieteni care pun umărul
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
veni spre tine o avalanșă periculoasă de drăgălășenie. Ah, și încă ceva. Să fii voluntar Plai înseamnă să renunți voit la bronzul uniform, pentru că brățările strânse de-a lungul timpului se păstrează cu sfințenie pe încheietura mâinii preferate. Nevoie de uriași e tot timpul. Nu doar la Plai, ci la toate acțiunile de acest gen. Principala învățătură din experiența voluntariatului este că schimbările mari au la bază schimbări mici, adunate una peste alta, iar acestea din urmă au, de fapt, cel
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
a cunoaște oameni minunați după oameni minunați. Prin ei reușești să te descoperi și să afli că poți fi pozitiv și la sfârșitul unei zile epuizante. Plăieșii, de exemplu, au spiritul autentic de echipă, smells like team spirit. Dacă vreun uriaș nu are o anume sarcină la un moment dat, același uriaș e gata să sară în ajutorul celorlalți care au. Școala din muzeu e locul de adunare al tuturor voluntarilor, de acolo pleacă directivele. Și tot de acolo radiază și
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
te descoperi și să afli că poți fi pozitiv și la sfârșitul unei zile epuizante. Plăieșii, de exemplu, au spiritul autentic de echipă, smells like team spirit. Dacă vreun uriaș nu are o anume sarcină la un moment dat, același uriaș e gata să sară în ajutorul celorlalți care au. Școala din muzeu e locul de adunare al tuturor voluntarilor, de acolo pleacă directivele. Și tot de acolo radiază și buna dispoziție către toate colțurile pădurii de stejari. Plai e ca
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
treacă-meargă. Acum e o altă poveste. La polul opus al înțelegerii noului context s-a aflat Iașiul care, îmbătat de parfumul atuurilor sale tradiționale, a intrat cu entuziasm în competiție, dar ... nu a reușit să intre nici măcar în finală. Un uriaș al tradiției culturale (l-au invocat inclusiv pe Cantemir), o stea în ascensiune în noua economie bazată pe servicii, un oraș primenit, cu mall-uri deschise și superbul palat al Culturii renovat, Iașiul a fost pur și simplu trântit la
Și ce-i iese Europei de aici? Lecția de pragmatism pe care Timișoara a prins-o, iar Iașiul a vrut s-o fenteze () [Corola-blog/BlogPost/338569_a_339898]
-
-i sfetnic bun. Așadar, se pune pe gândit, poate găsește o soluție împotriva lăcomiei cestui animal. Fiindcă nu-i prima dată când se întâmplă să-l lase cu traista goală. Și chiar găsește o rezolvare, și chiar își mulțumește pentru uriașul său IQ, coeficient de inteligență foarte greu sau imposibil de aflat pe astă scară dobrogeană. Ostenit de revelație, dar și satisfăcut până la os, își face semnul crucii, își freacă mâinile și începe să adoarmă buștean!... Sigur că da!... Dimineața, alde
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Privesc în urmă. Stoluri prefăcute Au răsturnat iar toamna-n ochii mei Și-atâtea frunze moarte, nevăzute Mi se aștern prin gânduri. Pe alei De ne-nțeles îmi rătăcesc toți pașii. Pun virgule de noapte-ntre tăceri Ca să-mblânzesc apusul. Uriașii Vin să zdrobească stânci... De nicăieri Apar răspunsuri. Se-ntețesc migrații Dinspre povești întemnițate-n frig Și iar mă zbat în funii de negații. Nu eu ar trebui ca să te strig! Nu eu ar trebui să strâng lumina Din cioburile
PESTE UMĂR... de AURA POPA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340128_a_341457]
-
atunci: „Nu va trece multă vreme și vom avea și noi în marile orașe curtea școlii pe ... acoperiș” (Mardan, 1924, p. 377). Cât de departe părea America, imaginea ei. Gazetele erau ca un ochean al lui Gulliver îndreptat spre țara uriașilor: „La New York unde sunt case zgârie-nori, cu zeci de etaje, este lucru explicabil să urci copiii pe acoperișuri ca să se joace între gratiile de sârmă, asemenea ursuleților din menajerie. Dar la noi unde e atâta spațiu, ar fi tolerabilă aici
Presa literară din Oltenia, de Dan Ionescu. Fragmente () [Corola-blog/BlogPost/339272_a_340601]
-
de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
și o manieră de a stimula radicalizarea unor opinii pentru a le face memorabile: „E. Simion: Istoria literaturii noastre este plină de scriitori care și-au ratat opera. G. Rusu-Păsărin: Și Sadoveanu, și Arghezi? E. Simion: Nu, aceștia sunt doi uriași ai literelor române în secolul XX. Există o lume Sadoveanu, un univers Sadoveanu, un limbaj inimitabil. La fel în cazul Arghezi, Caragiale, Eminescu, desigur... Acestea sunt modele ale culturii noastre...” (p. 300). Se ilustrează, de asemenea, o modalitate subreptice de
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu () [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
n-ar fi trebuit să fiu pescar! Îl străfulgera un gând. Dar pentru asta am fost făcut.” Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surda (că atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe fata (că la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria și măreția înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
de la Costinești (în care dansează în costum de baie pe muzica din filmul “9 săptămâni și jumătate”) sau imaginile de la prima vizită a Majestății Sale Regelui Mihai în TVR. Horia Brenciu: Am intrat în TVR ca un pitic în țara uriașilor... și aici, în TVR, am prins primii șapte ani, din toate punctele de vedere. Așa că pentru mine TVR a fost a doua porție de „șapte ani de acasă”, Și da, TVR a fost o„pepinieră” formidabilă - eu am plecat în
Vartan Arachelian şi Horia Brenciu se întâlnesc la „Generaţiile TVR” () [Corola-blog/BlogPost/339376_a_340705]
-
al treilea spațiul este cosmic, călătoria interplanetară a Luceafărului, în care se se fixează descendența sa, replicile dintre el și Cătălina doar se aud, atmosfera este rece, glacială, iar limbajul este sentențios, având valori gnomice. Luceafărul se proiectează ca un uriaș ale cărui aripi creșteau în cer, străbătând ca un fulger printer luminile stelelor. Acum Demiurgul îi dă sentința definitivă, nu-l poate dezlega, “căci moarte nu se poate”. Nici Hiperion, nici Cătălina nu pot renunța la propriul destin, neputându-se
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ... Străbunul meu roman, îndrăgostit de viață rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
toate ferestrele de la toate academiile de antropologie culturală din lume! Așa, ca să nu mor că proastă, degeaba, închisă aici, pe Pământ, în închisoare lor de lut. Eu nu sunt făcută din lutul lor și nici măcar din noroiul verde biomolecular al uriașilor, doamnă! Eu sunt făcută din cu totul și cu totul altceva, doamnă! Sunt făcută din praf de stele și din pulberea stelară a unei Stele arzătoare cu opt raze, pe a cărui colturi eu i-am fixat câte o Coloană
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
din Raiul Americii în Iadul deznădejdii. Și să umplem mereu lumea cu miliarde de imigranți...Cu imigranți care coboară și urcă din/în Trenul istoriei celei mai mari înșelătorii umane. Asta îmi doresc eu, acum: să găsesc un femur de uriaș, unul singur, să-l ducem la analiza genetică și să lămurim povestea asta mocirloasă cu genele și cu Jocul lui Dumnezeu cu cerul și cu oamenii de la zei, cu oamenii creștini, cu oamenii din oameni, cu oamenii fără destin și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
arme. Coincidență, sau nu, mă aflu tot în misiune permanentă, de data asta la Canberra, și primesc de la buna mea prietenă, scriitoarea Aura Christi, un text pe care abia la a doua lectură îl descifrez cu adevărat[3]. Nicolae Breban, uriașul la propriu, dar mai ales la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul ei, în cursa nebună după rating. Și găselnița este veche, patentată de acum după succesul repurtat în cazul
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
bucată din carnea universului este pământul sandwich între două felii de infinit, se prelinge din el,vâscos,macabru, viața, se scurge ca dintr-un miel sângele când măcelarul îi retează beregata cu gândul la sărbătoarea de mâine, noi mușcăm din uriașul sanswich înfometați și ne scârțâie printre dinți anii ne scopim cu o idee, scuipăm câte un smog de tușește Dumnezeu ...spre dimineață El obosește învățându-ne Rugăciunea Pământene cuvinte din care rupem Mușcându-ne limba. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342339_a_343668]
-
bărbii poetului de la Bârca asupra obrazului lui Vieru, vulnerabilizat de prospețimea bărbieritului, îi provocă basarabeanului revelația răspunsului prin care se impunea corijarea concluziei filozofale a frizerului. Și, cu străluminarea de pe chip, spre nedumerirea lui Păunescu, basarabeanul se smulse din brațele uriașului și intră a două oară în frizerie. Se postă în fața frizerului și îi adresă (cu un strop de gravitate, adăugată blandeții sale proverbiale) replica cea întârziată: “Domnule, insistai mai devreme că Dumnezeu nu există. Dacă-i așa, atunci, nici dumneata
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel era un curajos. Cei de pe dealuri erau niște viteji uriași, cu soldații lor, care-l păzeau pe Izvoraș-împărat de...Chiar, de cine îl păzeau? Cum, de cine? De dușmani. Nu știți că împărații au totdeauna dușmani? Așa că Izvoraș, ca orice împărat care se respectă și-a făcut rost de niște
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
soldații lor, care-l păzeau pe Izvoraș-împărat de...Chiar, de cine îl păzeau? Cum, de cine? De dușmani. Nu știți că împărații au totdeauna dușmani? Așa că Izvoraș, ca orice împărat care se respectă și-a făcut rost de niște viteji uriași care să-l păzească. Iar vitejii și-au făcut rost de niște soldați, strașnic înarmați, care să se lupte și să moară pentru împărat. După ce dușmanii împăratului erau vlăguiți în lupta cu soldații, atunci se repezeau asupra lor vitejii cu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]