6,525 matches
-
foarte trista dragoste împlinită! Uehara m-a luat în brațe, cu ochii închiși. — Am greșit. Doar sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți cei patru pereți urlând de furie, fericirea care mă învăluie e maximă. Ce bine că am putut strănuta! Uehara pufni în râs. — E târziu! S-a înserat. — E dimineață! În dimineața aceea s-a sinucis fratele meu, Naoji. VII Scrisoare de adio Kazuko, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-ar smulge inima un câine, Cum ar biciui-o un oricine. Dar se duce... Singură... Căzând... Unde-mi sunt azi soațele cu care Am trăit doi ani de iad tocmit? Unde zac? Prin ce Siberii oare? Discul
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nimic din ce a făcut nu a fost pe gustul lui Cătălin. Ulterior, în camera de hotel unde au avut loc filmările, scandalul a escaladat între cei doi bărbați. Potrivit unei concurente, aflate în încăperea alăturată, Bogdan Vladău ar fi urlat la Cătălin Botezatu: “Nenorocitule, m-am săturat de insinuările tale și de jocurile pe care le faci ca să ieși în evidență”. Nici designerul nu s-a lăsat intimidat și a ripostat la fel de agresiv. Se pare că schimbul de replici între
Noul "Burlac" către Cătălin Botezatu: "Nenorocitule...". Vezi ce a urmat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72035_a_73360]
-
pămîntului. Și asta era foarte important pentru noi. Uneori, mai merg pur și simplu ca să-mi întîlnesc emoțiile de altădată. Acum, locuri luxoase, șic se învecinează, încă, cu magazine comuniste, hidoase, cu blocuri ce par nelocuite, părăsite, din care, totuși, urlă vital manele fel de fel, cu ganguri puturoase în care incertitudinea este, ea însăși, un mod de a trăi. Tranziția aceasta arhitecturală bizară, și nu numai, întreține, cumva paradoxal, un soi de speranță tîrzie, caraghioasă că lucrurile se pot modifica
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de bronz Ce-mi încălzește mâna și-adâncul sufletului. De frică, obiectele se ghemuiesc. Și-ntr-un vis ca de la Orhei
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
în care deținuții de drept comun erau amestecați cu "politicii". Căldura a devenit ucigătoare. Ca la un semnal misterios, colegii borfași au trecut peste noi înghesuindu-ne și călcîndu-ne în picioare și s-au îngrămădit lîngă ușă. Au început să urle și să bată cu pumnii în carcasa metalică. Cred că gardianul se aștepta și plecase să vadă ce poate face pentru ca vagonul să fie iar cuplat și pus în mișcare, pentru a stinge focarul revoltei care amenința să se declanșeze
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Asemeni anticelor bocitoare, frumoasa femeie își smulgea smocuri de păr, își dădea pumni în piept, lacrimi de sânge îi picurau din ochi, țipetele ei ritualice au gonit motanul de pe calorifer, sub pat. Câinele de stână, din fundul curții, începu să urle, luna intră în nori. Acei aleși ai sorții, la dispoziția oricărui post de televiziune ce se respectă, mai adesea în număr impar și care, în virtutea unei imense experiențe comentează ce se și ce nu se întâmplă, se adunară spre a
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește sau urlă ceva. Ce pot să păstrez eu din atîtea mesaje primite? Cum să-mi ducă ele mai departe povestea în amintirile mele, în greul sau în sublimul vieții mele? Perfecțiunea literelor tipărite șterge tremurul ființei și imperfecțiunea existențelor. Anul a trecut
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
de mâini cu frânghii pe care le-au trecut pe deasupra traversei și au ridicat-o în sus. În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele isterizate, cei ce țineau de frânghii, începură să o lase-n jos încet. Ea încetă să mai urle ca un animal și leșină cu capul pe spate și gura deschisă. Tortura fu oprită. Omul care o ținea de șolduri o lovi de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde își reveni și începu din nou să
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
faci o flotă, fie ea și de fantome, iată ambiția lui Dimitrie Stelaru. Navele pe care-și pune steagul, o zdreanță cusută cu povești, duc spre un nicăieri tandru, liniștitor, un clopot de vid în care doar ideea de mare urlă cu furie, iar întîmplările vieții se preling pe pereți, fără să poți vreodată să alegi ceva, să apuci ceva din, colorată, apa lor. Viața e ceva ce trebuie testat, la patruzeci și șase, la cincizeci, cum te-ai pipăi să
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
bat trecerea timpului - sunete de pendulă - care transformă ludicul în dramatic într-o secundă. Care vorbesc despre ce nu se vede, dar se simte, pe scenă, în sală, sunete care murmură ceva despre acumulările minciunii fără de limite parcă, sunete care urlă dimensiunea prostiei. Pendulă, clopot..."Triumful dragostei". Acolo, în "Triumful dragostei", de pildă, am avut senzația bizară că trupul meu este suspendat în lentoarea cu care se contractă sau se relaxează un arc, un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
Totul se petrece în imaginație și nu pe scenă sau, dacă există totuși o scenă, aceea e a imaginației scriitorului. Fără o asemenea presimțire inițială a efectului provocat de lectură, scriitorul va trăi cu impresia că e îndeajuns să-și urle emoția aruncînd-o direct pe pagină ca ea să treacă automat în cititor. Din păcate nu se va întîmpla așa, cauza fiindcă că, în scris, emoția nu se transmite prin propagare directă, ci prin stimularea indirectă a imaginației. Scriitorul nu se
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
prin fluturarea militantă a unor idealuri sociale, ci printr-o critică radicală a societății italiene. Dacă totuși nu întorci pagina și nu închizi cartea e pentru că simți în Pasolini un autor onest, onestitatea însemnînd aici tocmai sinceritatea cu care își urlă în public convingerile. Tocmai de aceea îl citești cu atenție și uneori cu plăcere pe acest cineast care, deși nu are stil, are fervoare cît pentru zece stiluri. În schimb, Pasolini vrea să se miște pe hîrtie precum actorii pe
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam, miza spectacolului. A relației însăși dintre Mefisto și Faust. Luna capătă halou, lupii urlă, pereții se desfac și sîntem poftiți pe tărîmul desfrîului absolut, acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
un joc de mare anvergură și deopotrivă de periculos. Ludicul morbid amplifică, ca și opțiunea pentru androgenitate, pentru jocul pervers cu identități, sexualități, bărbat-femeie, femeie-bărbat, amplifică, spuneam, miza spectacolului. A relației însăși dintre Mefisto și Faust. Luna capătă halou, lupii urlă, pereții se desfac și sîntem poftiți pe tărîmul desfrîului absolut, acolo unde imaginația nu mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
roșii, fluturând în vânt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă în oraș, la fel ca și afișele și stindardele de tot felul, care repetau până la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale muzica obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere, actul de necesitate primește acolada rațiunii
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Tu ești convins că ai nimerit în gaura cu șerpi, iar el se simte ca într-un muzeu cu exponate demne de analizat. Puterea aceasta de a discuta detașat despre o temă în fața căreia în mod normal îți vine să urli o regăsim din plin la Heidegger. În fond, în secolul XX, dacă moartea a devenit vedeta teoretică a discursului filozofic este fiindcă profesorul din Freiburg i-a ridicat un edificiu conceptual. Tot jargonul creat de Heidegger în jurul lui Sein zum
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
gen dificil, spectaculos de break street, a teoretizat, și-a imprimat urmele umede ale răsuflării pe oglindă, a stat cu fundul dezgolit deasupra unei lumânări aprinse (degeaba însă, dacă n-a mers pe foc sau pe cuie ca fachirii!), a urlat ritmat în amplificator, iar în final, tot în pielea goală, și-a folosit proprii plămâni pentru a scoate sunete de o intensitate care a concu-rat-o pe cea redată de amplificator. Din aceeași familie de artiști, plini de fantezii novatoare pentru
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
un catren celebru al lui Virgil Mazilescu din volumul Va fi liniște va fi seară: "ei au lumea lor și lumea asta a lor îmi face greață/ și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sunt gata să urlu/ că au lumea lor și că lumea asta a lor îmi face greață" (șatov). Un superb poem al golului existențial este cel care începe cu versurile fiecare
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
fi seară: "ei au lumea lor și lumea asta a lor îmi face greață/ și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sunt gata să urlu/ că au lumea lor și că lumea asta a lor îmi face greață" (șatov). Un superb poem al golului existențial este cel care începe cu versurile fiecare femeie/are ceva de ascuns. În doar câteva cuvinte scriitoarea distilează tot misterul
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
că lumea asta a lor îmi face greață" (șatov). Un superb poem al golului existențial este cel care începe cu versurile fiecare femeie/are ceva de ascuns. În doar câteva cuvinte scriitoarea distilează tot misterul feminității. Tăcerea de dincolo de cuvinte urlă în mintea cititorului unde se reverberează întreaga dramă a femeii singure, de care iluziile s-au dezlipit de mult. Încă o dată sensibilitatea, delicatețea și discreția poetei sunt puse în evidență: "fiecare femeie/are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă era gata să leșin, și am strigat: - O urgență! O urgență! De când plecasem din salonul de înghețată, trecuseră sigur șase minute, deci îmi mai rămăseseră paisprezece. Pentru mai multă siguranță, am mai urlat o dată, însă acum tare de tot: - O urgență! Un caz de urgență! Atunci, și-a făcut apariția, în sfârșit, bătrânul domn Hobmeier. Cu o lupă în mână. De când se lăsase de fumat, umbla tot timpul cu o lupă în mână
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
o pântecăraie la scară națională, dar luptele fratricide n-au încetat. Iar atunci, cu credința noastră secătuită, cum era să-l credem pe el, un ins pierdut în mulți-mea magilor și, pe deasupra incapabil să-și ridice glasul ca să ne urle profeția lui? Era bâlbâit, afirmă unii martori. Avea o voce behăită, pretind alții. Dar indiferent că vorbea pe nas sau peltic - mărturiile, mai ales contra-dictorii, nu pot fi luate în seamă -, problema e alta. Problema e că nu se purta
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]