900 matches
-
Și‑l distrai pe Ravelstein cu descrierile tale. - Încercam. Dar nu‑l interesau pipele și manierismele. Mă aștepta pe mine să ies din ceață. - Mă rog, tu erai biograful ales de el. Și nu‑i plăcea să vadă că te urneai lent. - Sigur că nu. Când mi‑a povestit că invitația lui Radu la Ierusalim fusese contramandată, nici măcar nu i‑am cerut amănunte. Îmi dau seama că am scăpat trenul. - Ei, când te‑a ales să scrii despre el nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare, cu ochii cât cepele, făcând spume la gură. Pe la două, trei noaptea se va epuiza și va cădea într-un somn cataleptic, întrerupt de strigăte. Totuși până la ziuă Pascal a scăpat cumva. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea de tren nu mai venea cei de la mișcare se înduraseră și-i dădură liber. Popa Băncilă își porni obișnuita rugăciune a începutului de drum. Se ridicase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu făcea, pe jos, mai mult de un sfert de oră până acolo. Se mai privi încă odată în oglinda șifonierului și iarăși se plăcu. Dădu să închidă ușile. Porni, dar piciorul nu se desprinse de dușumea. Încercă să-l urnească pe celălalt, dar tot nu reuși. Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa cum îl învățaseră pe Pământ, într-o clipă se pot întâmpla multe. Computerul are dreptate. Ori ești treaz și perfect funcțional, ori intri la frigider și-ți conservi forțele. E o logică ciudată, dar care reflectă fidel politica Centrului. Se urni cu greu din fotoliu și intră în cocon, setă parametrii optimi, apoi declanșă anestezicul și agentul de îngheț. Gazele ieșiră din tubulețe, îi gâdilară nările, i se prelinseră pe piele și îl adormiră. Odată cu trecerea infructuoasă a anilor, Samuel deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis-o nimeni de când hău. Lurch urni cu greu capacul, susținându-l cu încheieturile, într-o poziție incomodă. Are o tonă! gâfâi el. Da’ puneți și voi mâna, ce stați! Luai o bucată de lemn de pe masa de lucru a lui Bez, o vârâi sub capac, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui. Ea se Întinse Înaintea lui și trase portiera. Brunetti nu avu de ales decât să se ferească de greutatea ei În mișcare. Portiera se trânti, ea se aplecă peste spătarul scaunului și-i spuse ceva șoferului, și mașina se urni din loc. El rămase unde era și-o privi cum intră În traficul ce curgea afară din Piazzale Roma, de-a lungul drumului Înclinat ce ducea la digul rutier. În vârf, dispăru din vedere, un vehicul verde-pal anonim Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid Începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind Între ele toate fărâmițele. roata Înțepenită a unui altfel de timp, care curge În altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, Înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, În straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
treaba cu ele. Te descurci, Îți sunt suficiente pentru viața subumană pe care o duci. Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un fel de fluid începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind între ele toate fărâmițele. Roata înțepenită a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
treaba cu ele. Te descurci, îți sunt suficiente pentru viața subumană pe care o duci. Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
place... Să nu-mi mai vvvie pe-aci!protestă el, prea târziu. Pascalopol îl luă de braț și-l împinse spre ieșire. Ceilalți se pregăteau și ei să-l urmeze, fiindcă moșierul îi invitase seara în oraș. Când trăsura se urni, Pascalopol spuse bătrânului, îmbietor: - Măi Costache, fă-mi, mă rog, plăcerea și treci mîinedimineață pe la mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ana Blandiana și Toma George Maiorescu - indivizi căzuți de mult timp în cazanul cu ciorbă al manualelor comuniste și dezrădăcinându- se de acolo doar pentru a reprezenta aici - la această ședință de final de "stagiune" - Asociația Scriitorilor București. Optzeciștii se urniseră să citească. Primul și-a plecat puterea către noi, unul, Traian T. Coșovei, al cărui tată, poet și dânsul, cu prenume identic, glosase cu drăgălășenie despre ceapeuri, recolte disciplinate ce îndeplineau politica Partidului, brigadieri ce țineau în buletine, în loc de pozele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine și te ofilea... Grosul din ele atârna la mai mult de o tonă (asta, cică-se, le ajuta la urlat). Și dacă, să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde-și îngropa leafa, la "Gîndacul răsturnat", devenise legendar pentru chipul în care, amorsat de băutură, își așternea un colț al feței de masă peste moalele capului și cânta direct înțelegătoarelor picioare de lemn ale mobilierului. Se dădu greu la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nevrozei astenice... es-te al-că-tuit din cei trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Și... astenie!... Și Gogo, cât erau ei de urgisiți, pricepeau pe loc că s-au ras pe bot de compot. Dacă-l vedeau că se distrează bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
feri să producă zgomotul normal, treptele verandei, înaintea căreia era oprită dubița miliției. Se opri în antreul întunecat al pavilionului, pentru a examina holul - de vreo 20 de metri - ce i se deschidea înainte. Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și din trei în trei, dădeau buzna la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la băiere, să nu se înăbușe. Surugiii dădură bice cailor și trăsura abia se urni. Lina privi încă o dată pomii de care mai spânzurau lămpile aprinse. Parcă nu s-ar mai fi întors niciodată în casa părinților. Abia își stăpâni lacrimile. I se părea că în locul inimii avea o piatră grea. Se urcă lângă mire
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o fi văzut cineva. De atunci o chemase pe Aglaia, să stea cu ea până la întoarcerea lui Stere. 97 Bolintineanul venea în fiecare zi și se îmbăta de necaz. Abia îl scoteau ceilalți afară, îl suiau în faeton și-l urneau cu chiu, cu vai spre casă. pin asta i s-a tras lăptarului, pentru că 1-a mirosit negustorul când s-a întors. I-o fi șoptit cineva, a deschis el ochii, nu putea să știe bine. Lina nu-i purta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după umbră și iar cădea pe labe. Din 209 gâtlejurile adânci li se scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]