642 matches
-
emoție materialul de ample dimensiuni (volum și conținut), reușind, în cele din urmă, să adauge noi tușe la portretul frumos și amplu al Iașului. Reușita e cu atât mai valoroasă cu cât perioada de referință ( a Evului Mediu și a...uverturii la epoca modernă) implică dificultăți serioase, începând cu limba documentelor, continuând cu spiritul acelor documente, dictat deopotrivă de spiritul timpului istoric respectiv și de acela al structurii umane. Nu lesne de rezolvat a fost problema raportării realităților de atunci la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Bertrand: enormele mulțimi de oameni, risipa de flori din Notre Dame, membrii Adunării Naționale și hainele solemne, cu toate decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris o odă tragică, Jules Massenet a creat în uvertura la opera Herodiada o linie melodică ce redă cuvântul g d o r é exact așa cum s-ar pronunța, accentul de pe ultima literă fiind marcat cu o lovitură de timpan, iar viitorul arhiepiscop suedez Nathan Söderblom a plâns în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Totul a început, nu-i așa, cu faptul că am tranșat câteva animale. Pisicile din întâmplare, găina pe ascuns și cel mai mult m-a șocat faptul că, după intervenția mea, nu a mai rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-a gonit drept în stal. Deoarece întârziaserăm la uvertură, ne-am croit drumul, împiedicându-ne, și izbindu-ne, până la culoarul central, chiar când marea roșie a cortinei începuse să se desfacă în două. Cu siguranță că opera nu se grăbește, nu-i așa? Opera durează cu adevărat, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pătrunjelul proaspăt“, avea o rubrică regulată de divertisment teatral intitulată „Muzica și mamițele“, pe care o iscălea „Cécile“, și una de recenzii literare, semnată „Barbara“. Acesta era profilul revistei, trebuia să fii flexibil ca să lucrezi pentru ea. Walter Slaughter Încheie uvertura cu o Înfloritură și se Întoarse, cu o plecăciune zâmbitoare, să primească aplauzele politicoase ale publicului. Luminile din sală se stinseră treptat. Electrificarea făcuse ușor de obținut un asemenea efect, deși pe Alexander nu Îl tenta să imite moda din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cerc aproximativ numai cu o singură aripă, fapt care-l distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare ca ars și ajunse pe malul cu stufăriș al bălții, târziu când uvertura era pe la mijloc iar volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gînd să Întreprindă o serie de acte provocatoare, spargeri mărunte și alte lucruri neplăcute care să zgîlțîie Residencia Costasol, ațipită În automulțumirea ei. Bănuiam că infracțiunile despre care Îl informase poliția spaniolă pe David Hennessy erau tot opera lui Crawford, uvertura campaniei sale de hărțuire pînă la exasperare. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne-am oprit În dreptul următoarei vile, un conac impozant În stil maur, cu o șalupă proptită pe alee. Aproape sigur, locatarii dormeau În camerele lor de la etaj; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tatei pentru operă, care a durat toată viața: cred că i-a ascultat practic pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la fiul meu. 2 Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Goga, eu spun că le-a scris Coșbuc. Deunăzi, la Înmormîntarea unui poet, m-au izbit din nou cuvintele preotului „am văzut oase albe lîngă oase albe și nu știu care erau ale Împăratului și care ale soldatului“, citez din memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tuciurii supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau răcnetele: erau caftite pirandele și puradeii. Atunci trebuia să pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își împrăștia hainele peste tot. Ceștile de cafea din vitrina sufrageriei erau pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe ceilalți bătând din palme și începând să cânte uvertura la Wilhelm Tell, zumzăind prin buze ca și cum ar fi cântat la kazoo. Și exact în clipa în care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul a stat atîta timp înrămat cu grijă (o mai fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare de Mihail Jora), Lalo, Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de Mozart. Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
geometria sentimentelor și a realului, cu mare grijă pentru amănuntul semnificativ. El este atent cum Începe romanul și cum se termină; are ureche fină pentru o dezvoltare muzicală a construcției epice, ca și când ar compune o operă simfonică: auzi aici o uvertură, dincolo un menuet, aici o reluare În andante a unor motive sau a unor stări lirice, dincolo o Încetinire a ritmului. Ia să vedem ce legătură au toate acestea cu romanul actual“. Preda discută mai departe cu plăcere, este probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stricată! Rugă de tânără inocentă O, Maică Sfântă, Tu, care-ntr-o zi, Rămasa-i grea, făr-a păcătui, Călăuzește-mă, cum aș putea Păcătui, făr-a rămâne grea! Prea curtatei cântărețe de la Operă Acceptă aventura Cu dulcele-i impact, Știind că uvertura Precede...primul act! „Impozitarea prostituției va aduce sume importante în Bugetul țării” Guvernanții nu prea știu Cum s-o pună-n aplicare; Ori pe cap de mușteriu, Ori pe fund de prestatoare. Reverie conjugală Stau alăturea în pat Și visează
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
ediție recent încheiată ne-a propus un afiș cât se poate de atractiv. Concertul inaugural a fost interpretat de corul și orchestră simfonica ale Filarmonicii "Transilvania" din Cluj, dirijor Tamâș Văsăry, solista Ildikă Line, ambii din Ungaria, având în program Uvertura la operă "Le nozze di Figaro" și Concertul în la major pentru vioară și orchestră de W.A. Mozart. Simpozionul de-a doua zi a fost consacrat temei centrale a festivalului creația celor trei compozitori ce au dat strălucire numelui
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
generalii colaboratori ai lui Antonescu sînt condamnați la moarte. Tot în luna mai, are loc la București Congresul Arlus (Asociația Română pentru legături cu URSS) la Camera Deputaților; acesta este urmat de o mare manifestație sportivă și orchestrele armatei execută uvertura 1812 de Ceaikovski. Tensiunea crește. Presa comunistă, România liberă și Scînteia, prin Miron Constantinescu, Silviu Brucan și losif Ardeleanu, cere dreptate. Prefecți comuniști sînt instalați prin forță, în primăvara anului 1945, la Craiova și Caracal. Pe 20 august, regele cere
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei avertismente Constantin Popa: O mașinărie de produs furtuni ale fricii, ale deznădejdii și de pierdere a identității Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva e sub acea movilă, se vede crucea adusă de vînt odată cu acoperișul, înfiptă adînc în movila de cărămizi”2). „Furtună” de Bacovia nu descrie decît uvertura acelei ploi: „Prin codrii Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
condițiilor în care se cînta, ea avea sonorități metalice, de trompete, sau stridențe vocale. Muzică „de noapte”, cîntată tare, în aer liber sau muzică lăutărească amestecată cu zgomotele localurilor de consum. Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la mitologic devine pentru autor obligatoriu. Obsesia picturalității ca fundal de desfășurare a unor viziuni poetice din ce în ce mai complicate nu a dispărut; ca și în volumul precedent, poetul invocă de altfel frecvent forme și figuri proeminente ale artelor vizuale textul de uvertură se numește Peșteri cu picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fapt o stranie întruchipare a alterității radicale, alfa și omega ai ființării: "Acea doamnă, doamnă a mea care ești El, domnul,/ acea fantastică fantă absorbantă, acea prăpastie/ uriașă, uriașă precum marea planetară, acel sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am găsit demult pe o insulă în care se povestește despre această floare. În ele se spune că doar iubirea poate să fie calea prin care pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul" (subl. mea, E. I.). În acord cu această uvertură, textul propriu-zis se articulează în jurul simbolicii florii Nebuniei, emblemă identificatoare a celor aleși. Ea le-ar facilita accesul spre înțelepciunea supremă, unificând cele două mari solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să fie hrană de Cuvânt!// Se-nalță, iată, toată tinerețea/ în jerbe de lumini și de scântei/ într-un triumf atât de fără pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit: "Ce pot să fiu/ altceva în toți vecii/ decât Doamne Isus/ bucuria/ a tot ce-i ființă" (poem din Ochi pe aripi). La fel ca aceste sensibile fragmente de imn sau de psalm, toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]