769 matches
-
rece a fontei. Cartea este o broșură și ea vine ca un ajutor practic peste tot unde este nevoie de sudura fontei. Se pune jar În fierul de călcat, un vapor greu de fontă, se apucă de mâner și se vântură puternic În dreapta și În stânga de mai multe ori până se Încing cărbunii bine. Sar scântei și te miri cum nu sare capacul fierului de călcat În vârful căruia stă un cocoș de fier gata să te ciupească de mână. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În dreapta și În stânga de mai multe ori până se Încing cărbunii bine. Sar scântei și te miri cum nu sare capacul fierului de călcat În vârful căruia stă un cocoș de fier gata să te ciupească de mână. După ce se vântură bine fierul se bagă un deget În gură și cu el se atinge repede fundul și vezi dacă sfârâie. Dacă sfârâie fierul e numai bun de călcat cămășile apretate pe care ai să ți le iei cu tine la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de horă. Se răstește: Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București? Tu Îl privești cu spaimă și, Într-un timp, te sfârșești În fața lui prin mișcări rapide și automate care par a fi un fel de twist. Te vânturi așa, fără muzică, icnind până la epuizare, În timp ce țăranii Își văd de ale lor Învârtind Învârtita. Copiii din sat sorb din priviri liniștea contorsionării tale. Căldura a pus stăpânire pe tine, aceeași căldură a după-amiezii care a uscat ierburile Înalte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi, moțăi, ești plecat din lume, și tresari, dar americanii sunt deja pe lună, se vântură pe acolo cu steagul ăla care pare a fi făcut din fier și pierzi momentul istoric și vorbele acelea minunate, un pas Înainte, doi pași Înapoi, ptiu! drace, un pas mic pentru om, un pas mare pentru umanitate, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
baie uluitoare pentru gravide. —Vai, astea sunt atât de drăguțe, exclamă Claudia alegând unul și așezându-l În fața ei. Ruby o urmărea pozând În fața oglinzii cu un picior un pic În fața celuilalt. Nu putea să nu se abțină să-și vânture părul și să Își treacă limba peste buze. Defect profesional, presupuse Ruby. Cu siguranță nu avea nici o Îndoială cu privire la cât de bine cotată era la categoria „amețitor“. —Deci, scumpo, pe când aștepți copilul? zise Claudia, admirându-se În continuare În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
rolul său melancolic de ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi făcând- își spunea pe drum Augusto, care mai degrabă vorbea cu sine decât gândea - copilașul ăla, lungit pe burtă? O fi contemplând vreo furnică, sunt sigur! Furnica, uf!, unul din cele mai ipocrite animale! Nu face decât să se vânture de colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în pas alergător, împungându-i cu coatele pe toți câți îi ies în cale, și nu mă-ndoiesc că n-are nimic de făcut. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sau două mai târziu, la una dintre după-amiezele organizate de familia Gosse În casa cu vedere la canalul Regent’s Park. Kiki se apropie de el de Îndată ce pătrunse În salonul aglomerat, ținând o ceașcă de ceai Într-o mână și vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mână? Oare am fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spectatori și Artă, pentru a-și strânge bogata recoltă de aplauze. În al patrulea și ultimul rând, cinematograful, televiziunea și teatrul radiofonic, care amplifică și răspândesc răul prin atitudini ostentative, pur mecanice. Cei care au explorat preistoria Teatrului Foarte Nou vântură, pe post de antecedent, doi precursori: drama Patimilor de Oberammergau, actualizată de plugari bavarezi, și reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spună că știrea ie fumată. Am primit lovitura ca romanu. Abea d-am brodit să pun mâna pă fotolu dă să-nvârte ca să nu mă duc nesensibel rostogol sub quillango. Jmecheria care o pregătisem cu atâta dragoste iera praf, o vânturase dă tot eternu femenin! Cum zicea dințosu din ăllant cvartal: cu muierile Îți vine să te omori. — Doamnă, i-am zis cu glas tremolat, oi fi io incorectibil, romanțios, da matale sunteți o imorală care nu-mi plătești nesomnu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel pe care-l copiem: Vino, femelă cu aripi (Pasărea cu picioroange) Cititorul instruit va scanda În felul următor: Vi/no/fe/me/lă/cu/a/ripi. Și când te gândești că modernismul lui Rubén, pe care atâta l-a vânturat critica de peste ocean, nu s-a aventurat niciodată În atari chestii bizare și ostentative! Iată aici o mărturie demnă de Încredere. Se observă În coloana doi a paginii nouăsprezece din buletinul anonim El Complutense, anul 1795, că erudiții cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu ghivece cu flori mai rar cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atât de insignifiantă. Doar nu admiteam că mă interesează un alt bărbat, doar nu aveam să ies vreodată cu el. Așa că nu aveam nimic de câștigat pomenind despre conversația cu respectivul. — Bună sseara, modissto, a bolborosit Lily și și-a vânturat paharul cu gin tonic În direcția mea, În chip de salut. Parte din conținutul paharului i s-a vărsat pe vestă, dar n-a părut să observe: Ssau ar trebui ssă sspun, viitoare colegă de cameră? Comandă ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pornit‑o prin bar În căutarea lui. L‑am găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pusese din nou ochelarii aceia de scafandru, de sudor sau de pietrar. Pe un raft, În apropierea capului lui, era o jucărie, un ursuleț sau un iepuraș Îmbrăcat În haine Înflorate și cu o pălărie. Și-l imagină cum Îl vîntură prin fața băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
valuri. Afară era frig și-întunecat și-în casă nu mai ardea focul. Era mult jar mocnind în teracotă căruia nu-i venise tăcut sorocul să-l stingă timpul din clepsidră, să îl transforme în cenușă pe care să o vânture furtuna în timp ce ei, micuții fără vină, se încălzeau și se hrăneau cu pită arsă și untură de pe grătarul de metal.
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
era un container de piatră pentru resturi plin cu flori uscate și coroane scuturate. M-am șters pe mîini cu un buchet de belșițe, Încercînd să storc din ele și ultimii stropi de umezeală pentru palmele mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
set de rezervă. Cheile pe care le găsisem În livadă erau pe birou. Nu-i spusesem nimic Paulei despre ele, hotărît să aștept pînă ce le voi fi testat și În portiera BMW-ului ei. — Paula... — Ce e? Te tot vînturi pe-aici ca fluturele pe lîngă lampă. (Se apropie de mine și Îmi studie pupilele.) Ai luat ceva? — Nu ce crezi tu... Uite ce-i, nu-s convins că mă descurc cu Frank În după-masa asta. — De ce nu? Charles? — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care, între palele mari, ca niște brațe de uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul În bătaie, ba cheamă și miliția, după un an-doi se văd pe stradă, se salută, ce s-a ales de tine, măi băiatule, ai tăi ce mai fac? Așa și acum: ridică vesel În aer o mână moale, o vântură leneș câteva clipe, probabil a invitație, așteaptă să-i vină cuvintele pe limbă, nu-i vin, nici noi nu zicem nimic. Eu așez camera pe masă, rămân ghemuit, apoi, până să-și facă Pârvu curaj, pornesc către el, nu știu cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]