770 matches
-
pusese din nou ochelarii aceia de scafandru, de sudor sau de pietrar. Pe un raft, În apropierea capului lui, era o jucărie, un ursuleț sau un iepuraș Îmbrăcat În haine Înflorate și cu o pălărie. Și-l imagină cum Îl vîntură prin fața băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe de pantalonii săi noi, cu croială europeană. Nu e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fleșcăit. Se fâțâie de colo-colo de parcă ar fi un puțoi din ăla de rahat, masele inspector Morse. Ședințele sunt activitatea cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că Încă se mai vântură lume pe ușă. Respectul și Toal se potrivesc ca peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles la fel de unsuroase ca o bucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tânărul Brăchut consimte să dea detalii, iar celălalt îl ascultă, murmurând din când în când „bine, bine, bine...“. Minutele trec. E la fel de frig în continuare. Până la urmă gâștele au dispărut. Apa curge. Un colț al păturii se udă, curentul îl vântură într-o parte și-n alta, îl face să se miște, ca o mână care bate măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o fărâmă din ea, a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui alb cu găuri și pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
contrastată. Era suficient. Arhitectura coloanei era înainte de toate funcțională. Înfrumusețarea mediului putea să mai aștepte, până când orice efort în acest sens nu va fi zădărnicit de vânturi. Rafalele biciuiau sfărâmăturile de rocă care erau prea mari pentru a putea fi vânturate. O bucată de metal se legăna lovind neîncetat un perete din apropiere. Câteva tuburi de neon pâlpâiau și difuzau o lumină nesigură. Vocea lui Gorman răsună sec în receptoarele căștilor. ― Prima grupă, în linie. Hicks, oamenii tăi să formeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dumneavoastră. Acuma chiar mă simt aici, în studioul dumneavoastră, nu neapărat ca elefantul între porțelanuri, dar ca un bătrân reacționar într-o redacție vie, postmodernă, postistorică, postideologică, antimainstream. Nu e chiar așa de rău, pentru că împărțiți aceeași frecvență cu Iulia Vântur și Ștefan Bănică Jr. la Pro TV. Dar cred că vă recunosc, sunteți domnul acela de dinainte de Tânăr și neliniștit. „Omul cu cartea.“ Asta spun mai ales țiganii. Nu glumesc. Nu râdeți, am țigani spectatori foarte mulți, care spun: „Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi dincolo de ușă râsul lor molipsitor. - Ce este, frate? Te-a asaltat diva? întrebă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
admirată chiar și de Octavian Goga, vibra sufletele: Oprită să urce în ceruri vreodată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă peste lespezi încovoiată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut, Presărându-le peste răni grele. Dar Domnul a ales-o de la-nceput. În toamna anului 1942 - cam la doi ani după decesul soției - împlinind 7 decenii de viață, G. Tutoveanu intervine pe lângă Voiculescu, în această epocă referent
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
care a încercat să se sinucidă, iar anul trecut au concediat un asistent medical, pe Tokushima, care intrase în comă alcoolică. — Am impresia că îi puteți băga în aceeași oală pe pacienți și pe angajați, am spus. — Exact, afirmă Reiko, vânturându-și furculița în aer. Văd că ai ajuns să pricepi ce se întâmplă. — Mă străduiesc. Ceea ce ne face să fim normale, spuse Reiko, este faptul că recunoaștem că nu suntem normale. Ne-am întors în cameră. Eu și Naoko am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ultimii treizeci de ani, multe întîlniri cu cîțiva dintre cei mai buni scriitori ai Europei, mai ales cu cei care au acceptat într-un fel sau altul serviciile noastre. Știu că ați călătorit mult în viața dumneavoastră, că v-ați vînturat de colo-colo prin lume, că ați trăit un an la Londra și mai bine de doi ani în Japonia. Știu că v-ați încercat norocul la Hollywood și că ați trăit o vreme în California, vă cunosc și pasiunea pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spectatori și Artă, pentru a-și strânge bogata recoltă de aplauze. În al patrulea și ultimul rând, cinematograful, televiziunea și teatrul radiofonic, care amplifică și răspândesc răul prin atitudini ostentative, pur mecanice. Cei care au explorat preistoria Teatrului Foarte Nou vântură, pe post de antecedent, doi precursori: drama Patimilor de Oberammergau, actualizată de plugari bavarezi, și reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spună că știrea ie fumată. Am primit lovitura ca romanu. Abea d-am brodit să pun mâna pă fotolu dă să-nvârte ca să nu mă duc nesensibel rostogol sub quillango. Jmecheria care o pregătisem cu atâta dragoste iera praf, o vânturase dă tot eternu femenin! Cum zicea dințosu din ăllant cvartal: cu muierile Îți vine să te omori. — Doamnă, i-am zis cu glas tremolat, oi fi io incorectibil, romanțios, da matale sunteți o imorală care nu-mi plătești nesomnu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel pe care-l copiem: Vino, femelă cu aripi (Pasărea cu picioroange) Cititorul instruit va scanda În felul următor: Vi/no/fe/me/lă/cu/a/ripi. Și când te gândești că modernismul lui Rubén, pe care atâta l-a vânturat critica de peste ocean, nu s-a aventurat niciodată În atari chestii bizare și ostentative! Iată aici o mărturie demnă de Încredere. Se observă În coloana doi a paginii nouăsprezece din buletinul anonim El Complutense, anul 1795, că erudiții cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după o tăcere, adăogi: Dacă moare? Cine, părinte? Popa făcu semn spre străin. Dă, eu știu ce-i de făcut? îngână primarele. Popa împroșcă iar, vânturând filele unsuroase: — Dacă moare, cu ce-l îngropăm? Calul! vorbi luminat primarele. De bună-samă, calul! răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici o dorință. Cât băui apa, mă privi. O privire lungă de copil neștiutor. Hai, du-te și-ți caută de treabă! zise apoi Dragoș. Femeia se duse cu tablaua; omul mă petrecu o bucată de drum; moara rămase scârțâind și vânturându-și spetezele pe singurătatea dealului. Eu mergeam obosit în pasul calului și nu mă gândeam la nimic. Așa trecură câteva zile - și-n duminica următoare, înainte de a pleca la Iași, vătaful se abătu pe la mine. —Cucoane Petrache, zice, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia vântului, prea larg pentru trupu-i pitic și slab. Coșerele largi și nalte rămaseră la o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. "Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neânțelegere. Dumneavoastră sînteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am putut să cânt. La desen nu m-am priceput. În literatură, unde am făcut câteva încercări, am aflat la timp că, pe măsură ce încerci să fii mai inteligent, devii mai prost. Singurul lucru care mi-a rămas a fost să vântur lumea. Numai că, din păcate, m-am hotărât târziu, după ce-am mucezit între prejudecăți. Renunțasem la fumat, mă culcam la oră fixă, devreme, și țineam regim, zicând că în felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a zis ceva plin de napolitană, iar răspunsul ei a fost că sunt extraordinar. La modul ăla ironic, știi. Dar nu de la asta mi s-a tras. Tovarășul Meu Cel Mai Bun Trei, cu care întâmplarea a făcut să mă vântur la ora aia prin Romană, el e de vină. A avut el replica asta că să stau eu liniștit, că sunt OK. Că nu mi-a văzut fata bine fața. De burtă. Frate, deci eu în oglindă mă bărbieresc, îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu ghivece cu flori mai rar cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]