1,130 matches
-
că-mi place la fel de mult ca nodul În mijloc. Nu pare destul de sigur. Heidi zâmbi către vânzătoare. —Mulțumim. Am Înțeles. Diferit. Femeie. Bărbat. Foarte bine. Iar printre dinți Îi spuse surorii ei: Poți s-o probezi după ce plecăm de aici. Vânzătoarea era Încântată. Reușise să Împiedice o clientă importantă să se facă de râs. Roxanne și Heidi, Împreună cu Vera, continuară să cerceteze cu atenție materialele, căutând comori ascunse. Erau atâtea culori și imprimeuri, unele mai frumoase ca altele. Dar după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
banderolă la umăr, dar nu aveau măști de gaze. Metroul care mergea spre stația Kita-senju era gol. Polițiștii au intrat în primul vagon. În stație nu mai era nimeni, dar în magazinul din stație, care era deschis, se afla o vânzătoare. Doar pe ea am văzut-o atunci. Toate ușile metroului erau deschise. Am mers repede și am trecut la peronul de pe linia Chiyoda. Nici la Chiyoda nu era nebunie, lucrurile se desfășurau normal, doar că nu erau prea mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr și un sutien enorm, cu balene de metal, îl asigura că e o alegere foarte masculină. În bai, Bangs, sau poate vreun locatar anterior, pusese pe capacul de la veceu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pricina nu comandase nici un exemplar din cartea cerută de ea și asta deși Alice trăia de când se știa în zona golfului de est și era în stare să vândă măcar cinci exemplare la Barnes&Noble-ul local. În loc de toate astea însă, vânzătoarea cea tânără, care era îmbrăcată ca de plecare-n expediție și nu în haine potrivite ca să vândă cărți, i-a zâmbit larg. VaiDoamne, a exclamat vânzătoarea cuvintele lipindu-i-se unele de altele ca vagoanele de tren în urma unui accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stare să vândă măcar cinci exemplare la Barnes&Noble-ul local. În loc de toate astea însă, vânzătoarea cea tânără, care era îmbrăcată ca de plecare-n expediție și nu în haine potrivite ca să vândă cărți, i-a zâmbit larg. VaiDoamne, a exclamat vânzătoarea cuvintele lipindu-i-se unele de altele ca vagoanele de tren în urma unui accident. Trebuiesă-lcitiți. VirginMaria,aia,ecevadegroază.Sespunecăromanulescrisdupaopovesteadevărată,da’haisafimserioși!Elaineșivânătorileei?Șitipaaiajalnică,careemoartadupatipu’ălacarenicinueînstaresă-șiținăviața!N-amdormittoatănoapteacasă-ltermindecitit.N-ammaifăcutașacevadecanderaminliceu. Liceu pe care, se părea că fătuța nu-l terminase demult sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mari și sclipitoare. Pe rafturile și-așa destul de spațiate erau așezate vreo două duzini de exemplare din romanul lui Alice, roman al cărui titlu se profila cu o grafie strălucitoare: Viețile Secrete din Clubul Sushi. Jina s-a uitat la vânzătoare, care acum vorbea la telefon, apoi și-a întors privirile către capătul solitar al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră cândva cărțile cu coperte simple semnate de Alice. Jina a izbucnit în râs, gândind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai spun că engleza mea era învățată din cărțile de filosofie unde termeni precum: curry, mango, camambert nu prea se foloseau. În memoria mea foarte activă, precum și în imaginea prezentului de atunci, supermarketul era o autoservire în care trei-patru vânzătoare păzeau borcane cu muștar, compot de mere, cutii de mazăre, sticle de bulion. Din când în când, vânzătoarele deveneau superputeri. Se băga rația de ulei, de zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu prea se foloseau. În memoria mea foarte activă, precum și în imaginea prezentului de atunci, supermarketul era o autoservire în care trei-patru vânzătoare păzeau borcane cu muștar, compot de mere, cutii de mazăre, sticle de bulion. Din când în când, vânzătoarele deveneau superputeri. Se băga rația de ulei, de zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
protestant, aproape nici nu pomenim de sărbători evreiești sau musulmane. Ieri, când am ieșit din Kroger (un magazin cât jumătate de Selgros), mi s-a strâns inima la gândul că mă despart curând de astfel de oameni. În magazin, o vânzătoare mai în vârstă ca mama mi-a tot căutat o apă minerală fără arome. Eu nici nu am știut că mai caută. M-am trezit la casă cu difuzorul: „Doamna care voia apă minerală să vină la mine că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără teamă, fără bodyguards. În piețele orașului, mai ales printre precupeții mai mărunți, bărbați și, îndeosebi, femei, eram ușor de recunoscut, lumea mă văzuse la televizor sau fotografiat în ziare. În magazinele mai mari, nu prea stârneam interes. Vânzătorii și vânzătoarele erau de regulă de origine rusă. Mai mult, ei și ele se adresau de obicei clienților în limba rusă, fiind convinși că cetățenii de origine rusă erau de regulă oameni cu bani, spre deosebire de cei de origine română, care erau mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Donnybrook în Beemer-ul cel lipsit de personalitate și a mers la un magazin de țoale crimă și pedeapsă. Știi stilul - buticuri intime pentru babe bogate. Au nume „exotice“ cum ar fi „Monique“ și „Lucrezia“, doar șaișpe chestii în stoc și vânzătoare bătrâne care zic „Tocmai am primit jafurile astea crimă și pedeapsă de scumpe din Italia - supeeeerbe, nu-i așa?“ sau „Ți-ar sta minunat în nuanța asta de galben, Annette, chiar îți pune în evidență dinții“. N-am intrat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să ne vestească: — Am aflat că marele rabin al întregii Spanii, Abraham Senior, tocmai s-a botezat împreună cu fiii săi și cu toate rudele sale. Am fost la început dezgustată, apoi mi-am spus: „Sara, văduvă a lui Iacob Perdoniel, vânzătoare de parfumuri la Granada, ești tu mai bună evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât să mă botez, la fel ca și cei cinci copii ai mei, lăsându-l pe Dumnezeul lui Moise să judece El ce e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu ce-am făcut?), bântuie acum de la Cercul Militar până la Cișmigiu. Intră prin prăvălii (nu cred că mai bea, n-am mai văzut-o prin localuri), ține un unic discurs în franceză amestecată cu engleză și germană, le asigură pe vânzătoare că Mocofanul s-a oprit pe-aici, vinde ceva care încă nu se găsește, îl va prinde, va face ce trebuie să facă și „gata, s-a terminat, de data asta o să mor de-adevăratelea“. Uneori o văd cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine, când am băut o jumătate de alcool dublu rafinat. Crezusem că-i votcă „Scandic“. Venisem deja beat acasă și, cum îmi era obiceiul, am intrat în prăvălia de la parterul blocului să mai cumpăr o votcă, să am de rezervă. Vânzătoarea, din greșeală (?) mi-a dat o butelie (din aceea de plastic) cu alcool dublu rafinat. Sau poate eu, în abureala beției, i-am arătat sticla, atras, ca papuașii dezalcoolizați, de eticheta frumos colorată? Am băut acasă, după tipic, votcă (alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu nimic care ar putea evoca, sugera o astfel de spaimă. Poate doar, mi-am spus mai târziu, doar șocul pruncului când iese din mama sa să fie atât de grozav. Eu ieșisem de sub un covor... Am întrebat-o pe vânzătoarea de ziare dacă într-adevăr este joi. Chiar joi era. Abia seara, venit acasă, am găsit sticla de alcool și, încetul cu încetul, am refăcut o parte din întâmplările acelei zile de luni. Oricum, cu un fel de ciudată satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de vârste, devenind, an de an, anotimp de anotimp, femei împlinite, cu păr alb, cu riduri, cu suferințe și toate celelalte. Intram adeseori în prăvălie nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zile. 13. În ziua Sabatului am ieșit afară pe poarta cetății, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos, și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14. Una din ele numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, și asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15. După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și am cumpărat o casă”. Din câte îmi aduc aminte, părinte, și îmi aduc bine aminte, peste sărmana Alexandra au dat iar nevoile, cum ea singură spune: „Și după aceea iarăși ne-au ajunsu destule nevoi, ce le-am scos vânzătoare și le-am vândut”. Cum se vede treaba, această femeie era cam singură și nu-i sărea nimeni în ajutor. Așa se face că a rămas fără casele părintești și apoi și fără cele cumpărate. În timp ce spune acestea, bătrânul mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcutul zapisului au fostu mulți oameni uliceni care ș-au pus degetele, ca să să știe”. Parcă - parcă ai dreptate dar, încă n-ai pus punctul pe i. Unde-i „întreg săborul”, părinte? Cu alte cuvinte, afacerea a fost făcută între vânzătoare și egumen,în calitate de persoană particulară... Așa spune, fiule! Acum m-ai convins. Și bucură te, pentru că ne vom întâlni din nou cu Doamna Anastasia. Cred că îți mai amintești cine este această doamnă. Se poate, părinte? Nu-i alta decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
protosinghel egumenul ot Sveti Sava”, care a cumpărat „o dugheană pe Podul Vechi” de la „Marie Teodoreasa, depreună cu fiii” care declară: „Și această dughenă i-am vîndut-o...ca să-i fii svinții sali dreaptă ocină și moșie în veci”. La sfârșit, vânzătoarea adaugă: „Această tocmală s-a făcut denainte a mulți oameni buni, neguțitori, care mai jos s-au iscălit”. Nici urmă de „tot săborul”... Să nu fim atât de neiertători, fiule, pentru că sunt și fețe bisericești, printre care și mitropolitul „chir
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dărâmate? Tare mă tem că nu, părinte. Apoi cu locul aista îi oleacă de încurcătură. În zapisul din 25 decembrie 1751 (7260), căpitanul „Ghiorghie Carpu” spune despre aceste case dărâmate: „Acu, avîndu și eu trebuință de bani, le-am scos vînzătoare și, iată, dumnealui Bosii biv vel jicniceriu le-au cumpărat...ca să facă o svîntă rugă, pominire Svîntului Spiridon”. Dar, după cum spune același Carp căpitanul în zapisul din 2 iunie 1752 (7260), se ridică neamurile lui „Buhușeștii a opri locul să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai trageți de timp și mișcați-vă! Nu avem prea mult timp la dispoziție! M-am rugat ca Vera Wang să mă salveze. Înăuntrul salonului Vera Wang, când atenția lui Lucille a fost captată de niște tiare, i-am dat vânzătoarei, pe furiș, poza mea din revistă. — Ați putea să-mi aduceți ceva în genul ăsta? am întrebat-o. — Sigur că da. Femeia a clătinat din cap și s-a grăbit să-mi aducă rochia, în vreme ce eu m-am așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bine, draga mea. Doamne. Ce făcuse biata femeie ca să merite o astfel de zgâtie hidoasă în calitate de fiică? Mama și-a dat ochii peste cap, ca un ecou al sentimentelor mele. — Domnișoară Truman? Am câteva modele care v-ar putea plăcea. Vânzătoarea a tras perdeaua de tafta. În brațe avea mai multe rochii, toate foarte elaborate și cu broderii. Lucille s-a strecurat în camera de probă, în spatele ei, frecându-și palmele micuțe cu bucuria anticipației. și iată și rochia mea. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]