3,550 matches
-
în dos pentru a simula un anus. Doi nasturi cusuți pe piept drept sfârcuri. Păpușile astea le folosesc pentru reconstituiri copiii ajunși aici. Pentru a demonstra ce a făcut Mami sau Tati sau noul prieten al lui Mami. Copiii își vâră degetele în păpușile astea. Le trag de părul lor de sfoară. Le strâng de gât și le scutură până le cad capetele umplute cu cârpe. Le lovesc și le ling și le mușcă și le sug, și e îndatorirea Corei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
li se face păpușilor ăstora. Nimeni nu ajunge din întâmplare la o slujbă ca asta. Curg ațele din păpuși, din cauza atâtora copii abuzați care le molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug același penis roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pistoale și cuțite. Pungile de marijuana și cocaină care mereu cântăreau mai puțin decât ar fi trebuit. Camera aia, întotdeauna următoarea oprire pentru detectivul care lua câte-o păpușă cu el. cu fetița sub braț, umbla la pungile cu probe. Vâra ceva în buzunar. În biroul directoarei, Cora i-a arătat chitanțele pe care i le trimiteau detectivii pentru ramburs. O chitanță pentru o cameră de hotel, în aceeași noapte în care detectivul o luase pe fetiță cu el pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În gaura făcută de bărbat cu cuțitul. Dându-i capul pe spate, Cora introduce o altă lamă adânc în gâtlejul de silicon. A treia lamă sfârșește înăuntrul anusului zdrențuit, destupat, al fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei sunt doar cioturi la încheituri. I-au rămas doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suntem cu toții în roluri secundare. Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-a făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe mine. Pe mine m-a violat primul. Sfântul Fără-Mațe spune: — Păi, la naiba... mi-a vârât-o și mie. De parcă țârului de Sfânt i-a rămas ceva în care să fie vârâtă. Doamna Clark spune: — Nu e amuzant deloc. — Asta e, îi spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe mine. Pe mine m-a violat primul. Sfântul Fără-Mațe spune: — Păi, la naiba... mi-a vârât-o și mie. De parcă țârului de Sfânt i-a rămas ceva în care să fie vârâtă. Doamna Clark spune: — Nu e amuzant deloc. — Asta e, îi spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor îi spune Pețitorului: — Pe tine nu te-ar viola nimeni nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde suntem? Sunt într-un Gulfstream G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria, spune Flint. După care Flint își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva lui Webber, așezat de partea cealaltă a culoarului. O pastilă albă. — Înghite-o, spune Flint. Și bea odată aia, aproape am ajuns. — Unde-am ajuns? spune Webber și bea pastila. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc în care vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă băutura pe gât, vârându-și nasul cât un cartof roșu sub aerul rece, și se vede că nările lui nu mai duc nicăieri. Însă Webber întreabă: — A ce miroase? Și Flint adulmecă și zice: — A nitrat de amoniu. Îți spune ceva? E nitratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten care să te ducă cu mașina la urgență. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
drept vorbind, mai degrabă cu visele lui. Odată cu primele valuri călduțe de aromeală, resimte ceva neobișnuit, care nu-i Însoțise până atunci somnul. E o mireasmă dulce, greu de recunoscut, aduce cumva cu mirosul laptelui. E camera lui Margaret. Își vâră nasul În pernă, În perna ei, și trage adânc În piept. Mirosul nu e prea puternic, s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce el habar n-are. Președintele a mai clipit de câteva ori privind imaginea, apoi a coborât diapozitivul și l-a vârât Înapoi În plic. Cred că a trecut vremea darurilor, a spus. Margaret a dat să răspundă, dar el a continuat. A fost o vreme când, cum să zicem, când acest fel de relații Între noi, Între țările noastre, ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai, hai, nici Nineta n-o fi bună de teren și privi iarăși la sânii puternici ai femeii care acum era vârâtă în hârțoage până peste cap și poate gândea și ea în sinea ei, pleacă, ce-i pasă, am teren și gata, hai de-l urmărește cât volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercările mele viitoare de-a păstra legătura. Informațiile vor fi importante în caz de urgență. Nu ai mult timp la dispoziție ca să iei o decizie. Te rog, gândește-te bine. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că avea numele și adresa ta pe zgardă? — Nu, numele lui și adresa mea. Crezi că face cineva vreo glumă? — Mmm... n-ar fi o glumă prea bună, nu? — Nu, presupun că nu. Poate cineva s-a gândit să-mi vâre pe gât animalul ăsta pentru că știe că nu-mi voi da seama că nu-i al meu. Încercam să fiu amuzant. Dar nu-mi reușea. — Nu mi se pare probabil, Eric. Și, oricum, spui că-i place de tine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plină de obiecte aparținându-i lui Clio - ar fi fost o explicație logică a faptului că încăperea era încuiată. Dar nu era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când am ajuns-o, era vârâtă cu capul și umerii într-o tufă mare de rododendroni neîngrijită. — Ce faci? — Mișcă, ordonă ea. Am făcut un pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele de blocare? Cum rămâne cu... Chiar vrei să intri cu forța? Iisuse. — Poți să taci puțin? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-am întors să văd ce face Ian. Dormea pe rucsacul meu, cu bărbia vârâtă între labe. — Simt că am ieșit din rândul lumii, spuse Scout. Ai vreodată senzația asta? Am scuturat din cap. — Pentru mine e ca și când toți ceilalți ar fi ieșit și ne-ar fi lăsat pe mine și pe Ian de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să ajungă la o concluzie. Încuviință din cap spre doctor, apoi se întoarse spre mine și își strecură mâna pe după mijlocul meu. Din nou întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]