2,982 matches
-
el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească din pricina gâfâielii care Îi tăia respirația; se aplecă pe genunchi ca să Își recapete suflul. În față, dincolo de capătul străduței, vedea un vârtej de torțe, dinaintea porții bisericii. Abia sunase de vespere și era Încă destulă lumină. Flăcările acelea aveau un scop cu mult mai sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr mare de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în răspunsuri, nu sunt niciodată ceea ce am vrea noi să fie, nu credeți? Apoi împinse în apă cu vârful pantofului stâng mușchiul pe care mai înainte îl desprinsese cu bastonul. Era moale, de un verde proaspăt, și dansă într-un vârtej înainte de a ajunge în mijlocul râului, și de a se scufunda. Mă întorsei spre Destinat. Dispăruse. Viața își urmă cursul, după cum se spune, iar războiul se termină. Clinica se goli încetul cu încetul, ca și străzile orașului. Cafenelele nu mai merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul orașului să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă ai tăia lemne, ci fii în totul domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-o pot vedea... N-am voie să fiu prietenul ei... Trebuie să fie așa, trebuie... Și din nou: Eram atât de fericiți, atât de foarte fericiți. S-a ridicat În picioare și s-a aruncat pe pat, Într-un vârtej de sentimente, apoi a zăcut așa, extenuat, dându-și seama treptat că În seara precedentă fusese cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar asta n-are nici o legătură cu problema noastră. - Dar care este, mai exact, problema? Aici Amory a trebuit să tacă un timp, ca să se gândească mai precis care era problema. AMORY INVENTEAZĂ O EXPRESIE - Când viața Îl prinde În vârtejul ei pe un om inteligent și decent educat, a Început Amory egale, adică atunci când se Însoară, În nouă cazuri din zece adoptă o atitudine conservatoare față de condițiile sociale existente. Este posibil să fie generos, bun la inimă, chiar principial În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din greșelile și visele pe jumătate uitate ale politicienilor și poeților morți. Acum venise aici o generație nouă, care striga sloganurile vechi și Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bariera de sticlă care‑i desparte de Sophie, luând poarta cu asalt. Lumea de afară amenință să invadeze cu brutalitate lumea de cristal din interior. Invalidul se aruncă înainte (ca ogarul asupra iepurelui), sprijinit în cârje, iar mama vine val‑vârtej în urma lui. Vor s‑o salute pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des și în timpul liber. Rainer îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o incizie pe creier și că diverse părți ale creierului, partea inferioară a hipotalamusului, scoarța cerebrală, creierul mic, centrul motricității din lobul frontal, despre care Învățasem la un curs de fiziologie din facultate, se deplasaseră de la locul lor, prinse În vârtejul acelui ceva ce se desprinsese de mine. Nu mă mai puteam mișca, ca și cum eram sub efectul hipnozei. Picioarele fotoliului pătrunseseră Înlăuntrul meu, ca și cum eram o femeie În călduri, cu picioarele larg desfăcute, iar scaunul se transformase Într-un organ sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Totul s-a sfârșit. Nimic nu s-a mai Întâmplat după aceea. Nici unul din noi nu s-a gândit să se masturbeze, nici măcar nu ne-am sărutat. Nu am putut nici să le ating mâinile. Și totuși, În cameră plutea vârtejul dorințelor noastre. Am fi putut face orice. Eu eram gata să le Înghit excrementele, cred că și ele la fel. Le iubeam din adâncul sufletului, cu fiecare fibră a trupului meu. Trebuia să preiau eu inițiativa, altfel ele nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întrerupătorul candelabrului și, În momentul acela, am avut impresia că aud sunetul luminii. Știi, un sunet ca atunci când se branșează la curentul electric un generator sau o rampă imensă de proiectoare și se aude un pârâit. Apoi am văzut un vârtej de lumini În cele mai nemaipomenite culori și modele. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că totul nu a fost decât o rană la nivelul nervului optic sau al retinei. Un model cu vinișoare de sânge, așa cum văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și în privința reflecției, a cuvântului, a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele înseși constituite într-un mod particular. Niște atomi mai mici ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui mare și lacom protozoar, Înmugurindu-ți brațe, în noapte le întinde. Al tău, al tău
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată este într-adevăr inanalizabilă. * Câteodată, unii se plâng de ermetismul lui Moréas. Dacă nu e vorba de dificultățile ridicate de datele mitologice - pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vin spre lumea Ta imaculată. Voi trece la noapte spre Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească. Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe. Te simt în pâlpâirea focului arzând, Ce mistuie amintirile din mine, Și fumu-l urcă-n cer într-un vârtej subțire, Roșul în gri și-albastru amestecând. Te simt în strălucirea palidă a lunii, Avid spre tine brațele-mi întind, O veșnicie mi-aș petrece așteptând, Să pășim, uniți, pe calea pasiunii Parfum de lăcrămioare Mai spune-mi vorbe de
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
e dusă dracului aproape de-a binelea. „Da mai lăsați-mă dracului în pace” strigă Michiduță către omenire. (opinia Necuratului este că tot răul e responsabilitatea oamenirii!!) Diavolul e supărat. Ce se va întâmpla oare dacă decide să trimtă lumea vîrtej înapoi? Unde se va duce oare omenirea, dacă până și Scaraoțchi o va refuza? oricum voi spuneți că astea-s rude cu voi!” se mai răstește Sarsailă exasperat. Ia mai duceți-vă și la maimuțe, băi orbeți-glumeți-ce-sunteți, ” Dispareți dracului în
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Ce se întâmplă cu mine!... nu pot să-mi mișc mâinile, iar el moare în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea, că abia a zărit corlata de deasupra capului cum se învârtea cu viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
spunindu-i - ce mai, te-am făcut doamna la oraș - ai doi copii , Gabi și Romică, avocați talentați, un nepot frumos Dănuț, așa că poți fi fericită! Și este. A plecat din noroaiele Beicii. Viața te duce și te întoarce că un vârtej. Niciodată nu știi unde ajungi. Mai ales cum am trăit noi într-o societate debusolata, cea comunistă. Am trăit la voia întâmplării. Noroc că cineva de sus ne-a urmărit mereu, îndreptându-ne pașii pe cai norocoase. Pentru că eu cred
POVESTEA UNEI FETE CARE TREBUIA SĂ SE NASCĂ BĂIAT, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364478_a_365807]
-
nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
ale Transilvaniei străbune și Ardealului strămoșesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului și Clujului iar din anul 2006 (și) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte acum, pentru câteva momente, de Înaltpreasfințitul Părintele nostru Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi!... De ce acest lucru, pentru că îi regretăm calitățile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilitățile sale foarte
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 tulburând noaptea țipătul unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi sfâșie luna 6. vechi sat de pescari - o barcă părăsită în voia apei 7. la un pahar de must - să-i pun și viespei un alt pahar 8. Balta Brăilei - în larg
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
chemarea ta , ispită! Ne sărutăm aromele în dans Eu, violet arunc frunza rănită... Tu o ridici și-i bandajezi nervura Ce sângerează verde sideral. Și sorbi un bob de rouă de pe gura Deschisă ție într-un gest astral. Într-un vârtej de nuanțe parfumate Se sting zăpezi și primăveri răsar, Aleargă spre pământ, razele toate Din soarele ce mă iubește iar. Mă mângâie... tu să nu fii gelos! Căci razele îi sunt neveste oarbe. M-atinge lateral , de sus în jos
ARUNC ZĂPEZILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361511_a_362840]
-
nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]