788 matches
-
cu plecarea ta, încearcă să glumească. Dar vocea îi sună stins. — Eu? se apără Rufus cu răceală. Durerea din suflet a dispărut. Este din nou gata să lupte pentru supraviețuire. — Cum am să conduc eu școala asta fără tine? se vaită Vitte lius. Praful și pulberea o să se aleagă de ea. Rufus îl cercetează lung. — Înțeleg că trebuie să plec, spune într-un târziu. Ochii procuratorului sclipesc, umezi: — Ești un om liber de acum încolo. Nu știu să fi fost vreodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pomponia din spate. Germanicus clatină la rândul său din cap: — Să sărbătorești cum se cuvine lucrurile sacre este o înda torire față de tine însuți, față de Cetate, și - când vei ajunge pater familias - față de familia ta. — Da’ chiar mă doare, se vaită băiatul. Și apoi, asta e treaba preoților. — La noi cultul nu se află în mâinile clerului, răspunde calm bărbatul. Își petrece din nou brațul pe după umărul lui ca să-l îmbuneze și-l trage la pieptul lui: — Obligația de a aduce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din bandă ritma ritualul. Numărau În dialect. Apoi au hotărât să mă Închidă Într-o cușcă de iepuri preț de o jumătate de oră, În timp ce ei se Întrețineau În părăseasca aceea guturală. M-au lăsat să ies când m-am văitat de furnicături În picioare. Eram mândru, pentru că fusesem În stare să mă conformez liturghiei sălbatice a unui grup sălbatic cu demnitate. Eram ca un om numit În funcția de cal. În vremea aceea, În târgul*** erau cavalerii teutoni, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
autor, dar dacă merge cartea, o retipărim, iar de-acolo aveți doisprezece la sută”. Văzusem după aceea contractul-tip pe care De Gubernatis, de-acum aflat În plin trip poetic, Îl semnase fără a-l citi măcar, În timp ce administratorul se văitase că domnul Garamond evaluase cheltuielile la o cifră prea mică. Zece pagini de clauze cu corp de literă opt, traduceri În străinătate, drepturi subsidiare, adaptări pentru teatru, scenarii pentru radio și film, ediții În Braille pentru orbi, concesiunea rezumatului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Faceți loc și duceți-vă Înapoi În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt mamele? Ce vă Închipuiți că sînt avioanele alea, bărzăuni? E bătrîna doamnă Parry? A murit? — Plecați de-aici! — O, Doamne! Încă se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Profesorul Henry Chapel de la universitatea Oxford. — Ei bine, dacă nu te cheamă Johnny Walker, ce naiba să discut cu tine? Așa că, dispari! Se aude un zgomot înăbușit, făcut de un obiect greu care cade la podea. Apoi un geamăt. — Ajutor! se vaită vocea. Ajută-mă. Am căzut din pat. Îl cheamă Short, este blestematul de reprezentant al guvernului la fața locului și toate celelalte în plus, și dacă vor să-i dea de lucru, ar trebui să-l facă să iasă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
6) 10. Strălucire, luciu (6) 5. Cascadă, greutate de neînvins (5) 11. Organ al vederii (3) 6. Pisică cu pete din junglă (6) 12. Spunând gogoși (5) 13. Riguros (6) 14. Bere neagră (5) 15. Incompetent (7) 16. A se văita În gura mare (3) 16. Ghid din Himalaya (6) 18. A ponegri (6) 17. Grangur, demnitar (6) 20. Diviziuni ale piciorului metric (6) 19. Cerb cu coarne plate (5) 22. Următoarea zi după azi (8) 21. Golf din insula Naples
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asemenea vecini malefici și n-am știut până acum?.. Ce-au avut cu bietul animal?. se tânguia îndurerata Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele dudului deveniseră translucide în întunericul nopții. O cucuvea începuse să se vaite prin preajma. Cu spatele sprijinit de trunchiul dudului, moș Gheorghe stăruia cu privirea, dincolo de frunziș, asupra câinelui țeapăn. Noaptea această eră pentru el fără de trecut, fără de prezent, în afară timpurilor viitoare... Azor se făcuse una cu acest pământ, iar gândul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și încercă să se gândească la altceva. Gorman părea totuși competent. De altfel, Apone și Hicks vor lua comanda în caz de înfruntări. Interfonul le tranmitea mereu vocile lui Ferro și Spunkmeyer care pilotau naveta de debarcare, blestemau și se văitau. ― Trecem în faza de apropiere finală, spunea ea. Ajungem la șapte zero nouă. Caut un reper mai de doamne ajută, ― Eram sigur că-ți căutai un pervers care ajută doamne, făcu Spunkmeyer. Era o glumă mult prea răsuflată și Ferro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se temeau. Răzăși în teatru! Cine-a mai văzut?! Boieri, curteni, mai treacă meargă, dar răzăși?! Mneata, mărite Doamne, să nu zic cu păcat, te visai la Tibru, și când colo, la doi pași, Bahluiu, sireacu! Oi, oi, oi! - se vaită cel gras. Oi, oi, oi! Nu-mi mai aduce aminte! Ce rușine! Cum m-au azvârlit, ca pe-un bolovan! — Așa-s turcii, spuse spătarul. Noroc că era apa mică și ai șale mari. Dar și așa, dacă nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul. Metodiu luă hârtia și citi: „Quousque tandem abutere, pater, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ajunse în cele din urmă la Dunăre, în spatele unui vas tras lângă un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un butoi și începu să se vaite: — Bre, Osman, halva ai luat, sardea ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunase, ticălosul. O făcuse Tim, însă. L-am sunat înapoi. Merge bine, a spus cu un fel de emoție controlată. Editorul e în al nouălea cer. Nici nu are de ce să se plângă dacă banca va face scandal - tot se văita că sectorul bancar e slab reprezentat în ziarul nostru în ultimii doi ani. Nu mi-ai folosit numele când ai vorbit cu el, nu? am întrebat nerăbdătoare. Nu, stai liniștită. Se știe dintr-o sursă sigură. Acum Jordan a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbeau despre evenimentele din 1989 din România și tinerii de 20 de ani de astăzi au un numitor comun: detașarea. Și, privind lucrurile astea la distanță de aproape două decenii, chiar așa par: Ceaușescu, în nebunia lui, nu s-a văitat nici o secundă în fața morții. Iar procesul strâmb, populat de actori din vorbele cărora reieșea sentința înainte de pronunțare, îi cresc acestuia „aura“. Ceaușescu este, astăzi, victimizat. Și Ion Antonescu a fost împușcat cam la fel. Un personaj cu rang de statuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
un „nu“ categoric. Nu știu dacă v-am spus, dar mama se plânge non-stop de Ruth și de prietenul ei, dar când vin, vorbește cu ei de parcă ar fi prieteni la cataramă. Doar după ce au plecat începe mama să se vaite din nou. Și eu trebuie s-o ascult. Dar mi-a ajuns. E foarte greu să suporți așa ceva, să știți. Toată văicăreala. Nu că aș avea ceva cu soră-mea. De fapt, acum mă înțeleg mult mai bine cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu asta pe spate, te rog. Debbie se întoarce pe burtă când îmi pun în palmă loțiune de bronzat urât mirositoare. O întind pe spatele ei bronzat. — Tot nu-mi vine să cred că mi-a dat papucii, totuși, mă vait eu. Dar asta voiai, nu? De fapt, ți-a făcut o favoare, dacă te gândești bine. Știu că are dreptate. Tim de fapt m-a scutit să fac eu fapta urâtă, dar din nu știu ce motiv, nu mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui Mike. Aterizăm în cincisprezece minute. Doar glumeam, apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi, doar am mai stat puțin de vorbă cu fetele, spun voioasă, ignorându-i fața bosumflată. Sunt amândouă logodite, nu e minunat? Lydia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de un picior. Este prezent peste tot, se sufocă, mă, dacă nu strânge într-o zi douăzeci de mâini de oameni. Când stă de vorbă cu cineva, o persoană mai importantă, să zicem, pe care îl știe suferind, apoi se vaită, ce se mai vaită, că are ficatul mărit, îl percepe ca pe un bolovan, că simte cum stomacul său funcționează, cum îl ard acizii secretați, cum se filtrează alimentele și apoi descrie pas cu pas tot traiectul sinuos, dificil, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezent peste tot, se sufocă, mă, dacă nu strânge într-o zi douăzeci de mâini de oameni. Când stă de vorbă cu cineva, o persoană mai importantă, să zicem, pe care îl știe suferind, apoi se vaită, ce se mai vaită, că are ficatul mărit, îl percepe ca pe un bolovan, că simte cum stomacul său funcționează, cum îl ard acizii secretați, cum se filtrează alimentele și apoi descrie pas cu pas tot traiectul sinuos, dificil, un chin, nu alta, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat-o, i-ar fi atras atenția că intră în banalitate: a suferit, a trecut, vorbele politicoase oricum nu ajută, noi nu ne văităm ca alții, mă, ce nu te-ai prins, deși trecem și noi prin viață și suntem și noi atinși de una sau de alta, dar cu ce mă ajută dacă-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
motive estetice consumă ceaiul neîndulcit. Și apoi preferința către alimentele dulci, odată deconspirată, l-ar fi dus cu gândul la o apropiată scleroză, ori ea nu voia să-i ofere asemenea căi de gândire, numai ea avea dreptul să se vaite de vârstă și de apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plâns că are probleme acasă, că nu-și iubește părinții și părinții n-o iubesc, că tatăl ei are o amantă și dă rareori pe acasă, iar mama ei înnebunește din pricina asta și își descarcă nervii pe ea. S-a văitat că mama ei o bate zilnic și nici nu-i vine să mai meargă acasă. A început să hohotească în toată regula. Cred că și zeul ei protector ar fi izbucnit în plâns dacă ar fi văzut-o în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ăsta și de aceea mă simt atât de bine cu tine. Ai idee cam câți sunt cei care profită și cei pe seama cărora se profită? O mulțime! Și apoi îi auzi lăudându-se că au păcălit pe nu știu cine, sau se vaită că au fost păcăliți. Nu pot să sufăr asemenea chestii, dar n-am încotro. Sunt lucruri pe care trebuie să le fac și le iau ca atare. — Cum profiți de alții [i cum profit\ ei de tine? Midori își b
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]