870 matches
-
cu întrebări inoportune iar zburătorii amenințau cu greva și se ridicau în stoluri până-n cupolă... Secretarul de partid încerca să intervină, răco-rindu-i cu jetul florii de la butonieră, omul-orchestră se-ncăiera cu scuipătorul de foc, se rostogoleau în nisip într-un vacarm de muzicuțe, tromboane, acordeoane, cinele și piculine, într-o pălălaie de flăcări, până ce deodată ofițerul de securitate sărea-n picioare și striga: "La ordine, tovarăși, la ordine!", arătând spre toate punctele cardinale temuta legitimație. Abia atunci își reluau toți locurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ndrepta hotărâtă spre ușă, apuca mânerul sferic de alamă și trăgea cu putere. Lumina unei zile de vară, măreață și strălucitoare, pătrundea atunci ca un pumnal în marea hală-nghețată. O dată cu ea răbufnea un val de căldură aducând cu el vacarmul străzii, zgomotul tramvaielor, resacul râului, țipătul obsedant al pescărușilor. Fata se năpustea afară ca din pușcă, mereu cu un sentiment de supremă fericire, de parc-ar fi scăpat înc-o dată, printr-un miracol, de la o moarte atroce și certă. Orbită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e poate și vina mea. Doresc moaște ale Sfântului Augustin. Aduceți cât mai multe și, atunci când le voi vedea, voi ști cu siguranță de care anume am nevoie. Rumoarea din sală deveni asurzitoare. Ofertele se întretăiau în aer, într-un vacarm din care Kasser prindea cu greu propoziții disparate. Anticipase efectul acela, dată fiind adevărata industrie de falsificare a moaștelor Sfântului Augustin care înflorise pe Terra. Pe vremea când încă mai era împărat, primise o informare din partea garnizoanei sale staționate pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
E o cursă! A vrut să îl provoc pentru că are arme de care nimeni nu știe. Mi-a pătruns în minte! Nu e drept, urlă Preotul. Omorîți-i înainte de a vă omorî el pe voi. Vocea ly era asurzitoare și din vacarmul acela Jorlee înțelese că reprezentația lui, felul său de a-și lua adio de la Zerri, nu putea să mai dureze mult. Cu un efort de voință, băiatul ridică de la pământ toate cele cincisprezece pumnale rituale și le lansă spre Preot
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-o afurisită de piesă de teatru. Presimt o veste proastă! Sala se cutremură de hohotele unanime de această dată ale bărbaților. Iarăși unanime... - Să mulțumim, domnilor, prietenului Stefan Barna Praxtor pentru că ne reamintește constant cine suntem, tună Durdrin, acoperind vacarmul celorlalți. Așa este... Am o veste pe care nu am îndrăznit să v-o dau decât în psiac, din motive pe care le veți înțelege lesne. O las pe Haela Allius, venită pentru scurtă vreme tocmai de pe Tengys, să vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al ciupercii simți mintea tânărului inundată de o substanță verde și se îngrozi. Ce faci? tună Alaana în mintea lui Xtyn. Tânărul își îndesă însă gluga pe cap și ieși hotărât din camera lui, cufundîndu-se printre ai lui, acolo unde vacarmul vocii ly îl punea la adăpost de mintea Alaanei. Lonis și Insa i se alăturară imediat. - Au vrut să rupă copacul, șopti repede Lonis. Noroc cu Arrus, care le-a zis că ar face mai bine să vorbească întîi cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
astea... De fapt, nu o să știți niciodată dacă le-am învățat sau le-am citit la consacrare din mintea Preotului, zise Xtyn într-o doară, pentru a le reaminti care era de fapt raportul de forțe între ei. Savură încîntat vacarmul produs de vorbele sale în vocea ly. Tânărul continuă să traseze cercul în praf prin spatele celor trei, murmurând pentru sine ceva. - Ei bine, își pierdu Vartil răbdarea. Ai de gând să răspunzi sau?... - Sau ce, Vartil? Mă ameninți tocmai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Așa cum anticipase Alaana, din botul navetei izbucni o descărcare laser verzuie. Xtyn se puse însă la adăpost mai repede decât puteau să sesizeze ochii clonelor sau ai dușmanilor săi. Razele loviră pământul, ridicând un nor de praf și stârnind un vacarm de nedescris. A doua salvă lovi în plin un grup de războinici Porro, omorând cel puțin zece dintre ei. Pentru o clipă, Xtyn zări îngrozit cum pâlpâie viziunea preotului cel blazat, semn că tribul Porro se pregătea de luptă. Localiză
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar Zuul profită de răgaz pentru a dispărea. Când Oksana ajunse pe locul în care stătuse extraterestrul, aerul abia dacă mai păstra o strălucire vagă. - Ce... ce s-a-ntîmplat cu... el? întrebă Kasser cu un glas tremurând, care se pierdu în vacarmul care se stârnise în sală. - Pentru ei, spațiul, timpul, materia, energia sunt doar forme ale aceluiași continuu. Zuul poate fi oriunde și poate călători instantaneu în orice parte a galaxiei. Mi-a spus asta pe vremea când încerca să mă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iute dat jos din șa. Calul l-a luat apoi un băiat - fratele tău, cred... Deodată, cu pumnii strânși și cu ochii scânteind de mânie, Frediana se întoarse către Gundovek. — E adevărat! Toate sunt adevărate. Omul ăsta spune adevărul! Un vacarm de glasuri îi întâmpină vorbele. Fără să mai aștepte răspunsul, fata scoase fulgerător un pumnal din teaca uneia dintre gărzi și se aruncă plină de furie spre Gualfard, numindu-l porc și asasin. Fu nevoie de trei oameni ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un tumult, dar întâlniră sulițele ațintite către ei ale gărzilor lui Gundovek. Pentru câteva clipe, într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși, căci acei războinici se treziră iute în incapacitate de a mai face ceva. Apropiindu-se de Sebastianus, Gundovek abia de privi trupul trădătorului. îi zâmbi învingătorului, bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe coastă, sub stânca de care tocmai am trecut: or să-i ia pe huni prin surprindere și n-or să le dea răgaz să răsufle. Chilperic încuviință și spuse ceva, dar Sebastianus nu reuși să-i audă cuvintele, căci vacarmul mulțimii în goană părea acum să umple cerul: sute de persoane cuprinse de panică alergau cu sufletul la gură pe drum, pe malul larg acoperit de iarbă sau chiar luptându-se să înainteze prin apa puțin adâncă a râului. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfrunta dușmanul, și se îndepărtă în goană, împingându-i și mai în față pe cei care deja trecuseră pe acolo înaintea lor. în toată confuzia, Chilperic continuase să-și strige ordinele, încercând să se facă auzit de către supuși în miezul vacarmului general. De îndată ce reuși să-l regăsească pe Sebastianus, îi arătă simplu că era întru totul de acord cu el: — E cea mai bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanii, în special, își trimiteau săgețile într-un ritm incredibil și fiecare din ei adusese cu sine două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă, cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prompt printre rândurile burgunzilor: sclavi din tabără, liberi acum și mânați de o sete de răzbunare pe care nu și-o puteau ține în frâu. — înainte! înainte! strigă războinicul ce îi conducea pe atacatori iar glasul lui, abia auzit în vacarmul acelor clipe zbuciumate, îi păru lui Sebastianus a fi acela al unui băiat. Nu îi semăna, oricum, cu cea a lui Chilperic. Războinicul se năpusti înainte în direcția unui petec de iarbă îngrădit cu ziduri dezgolite, unde erau priponiți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
torțelor, părea să râdă de tot ce se întâmpla. Nu era însă nimic de făcut. Asta era realitatea cu care aveau de-a face, ăștia erau oamenii. Ajuns în fața acelei mase în tumult, Divicone își agita brațele, strigând ceva ce vacarmul general nu lăsa să se audă. Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vin, sforăia pe canapeaua sa. Servitorii casei și muzicanții, cu instrumentele în mână, se apropiară și ei, cu pas șovăielnic. Nu se vedea nimic altceva decât acea strălucire ce palpita roșiatic, însă prin aerul serii venea în valuri ecoul unui vacarm confuz, îndepărtat. Dinspre poarta principală răsunară strigăte și imediat clopotul de alarmă porni să bată cu putere. — Satul! spuse Emerentianus întorcându-se spre Cilonus. Pare a fi un incendiu! — Sus! strigă Hippolita. Pe terasă! Traversând din nou tricliniul, țâșni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt aceia? Toți întoarseră ochii în acea direcție și, în reflexele focului, putură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o bandă de barbari se găsea acum la mică distanță de edificiu. De la pars dominica veneau, în plus, și alte strigăte însoțite de un vacarm de mobile răsturnate și de felurite obiecte sparte. — Ce-ți spuneam, domina, spuse Clemantius. Chiar acum jefuiesc casa. în vocea libertului vibra acum teama. Cu toate acestea, Hippolita nu se mișcă. — Soția ta și copiii tăi? Sunt toți aici? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe malul stâng, în schimb, luminile pâlpâitoare ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semiîntuneric. Avea deja în mână arcul său și își aranja tolba peste piept; la șold îi atârna sabia lungă. — Și Dubritius? — A ieșit deja, ne așteaptă în stradă. Sala se golea cu repeziciune. De afară, din stradă, răsuna ecoul unui vacarm confuz. Din câțiva pași, Sebastianus ajunse în vestibul și ieși prin ușa acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o strălucitoare intuiție, Maliban le sugeră să plece de acolo și să se ducă spre turnul ce veghea la poarta din miazăzi. Nu erau, firește, singurii cărora le venise această idee, astfel că fură obligați să urce scările într-un vacarm asurzitor, dând coate civililor și milițienilor în delir, cu grijă, însă, să nu strivească de zidul de piatră vreun copil. Cu toate acestea, când ieșiră în sfârșit la creneluri, găsiră suficient spațiu pentru a putea ajunge la marginea bastionului. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cum nu mai văzuse de la bătăliile împotriva bizantinilor. își trase calul și dădu semnalul de oprire și, chiar în acel moment, din vălmășagul norilor porni să cadă o ploaie torențială, astfel că, în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]