KorAP: Find »[drukola/base=vagabond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...82 >

2,042 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

vagabondul a declarat că Începea să Întrevadă posibilitățile oferite de astfel de practici. Kyōko nu a luat ecstasy decât o singură dată. Pe vremea aceea se procura greu În Japonia, din cauza controalelor aspre ale autorităților. Atât Keiko Kataoka, cât și vagabondul aveau fiecare propria lor rețea de aprovizionare cu droguri, Însă oferta era foarte limitată. — Ce ne-am mai distrat când a luat Kyōko ecstasy! — Da! Țipa cât o ținea gura că vrea o pulă! Kyōko nu mâncase nimic o jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
muzica era o piesă a lui Xavier Cugat, Miami Beach Rumba. Luaseră amândoi câte o jumătate dintr-o pastilă de ecstasy, apoi prizaseră cu grijă o cantitate infimă de cocaină, apoi au ars niște cristale de stupefiante procurate din Yokosuka. Vagabondul se excitase doar privind. Și-a dat repede seama că, decât să Încerce să o umilească pe fată depărtându-i cu forța picioarele, era mai excitant să o abandoneze legată de canapea și să o privească cum cerea implorând orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
trei sau În patru. I se Întâmplase să fie invitată la asemenea petreceri pentru a delecta perechi de amanți sau chiar cupluri căsătorite. Oare prin ce erau diferite astfel de petreceri de ceea ce Încercau să experimenteze Keiko Kataoka și acel vagabond? Pe vremea aceea nu și-au pus niciodată această Întrebare. Nu s-au Întrebat ce părere au ei despre acei aventurieri ai sexului, chiar și după ce și-au dat seama că atinseseră Împreună limita maximă a plăcerii sexuale. Ea Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
modul de ejaculare doar uitându-se la mâinile sau la chipul lui. Asta Însemna că putea și să Înțeleagă ce anume se ascundea În spatele acelei fraze pe care o murmura el. Îi plăcea acel ceva care se ascundea În spatele cuvintelor vagabondului, dându-i acea teribilă forță. — Ce vrei să spui prin fată bună? — O fată bună este așa cum o arată și cuvintele, luate ad litteram, ca un vin bun, ca o friptură bună, ca un costum bun, Înțelegi? Adică să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de neimaginat Însuși conceptul de oarecare asociat cu numele ei. Avea ceva deosebit, un eu profund, izvorând din adâncul ființei ei, ceva ce nu putea fi transpus În cuvinte. Vagabondul se prefăcea că muncea bătând la tastele computerului, cu documentele Întinse În fața lui, dar de fapt trăgea cu urechea la discuția celor două femei. Omul acesta se pricepe așa de bine să se prefacă, se gândea Keiko Kataoka. Oare nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
a se preface că fac ceva? — Undeva Între Nisa și Monaco se află o stațiune de vacanță numită Saint-Jean-Cap-Ferrat. Și acolo se află un hotel construit pe de-a-ntregul din marmură albă, cu numai vreo treizeci de camere. Și acolo... Vagabondul, care ascultase cu atenție conversația lor, o Întrerupse brusc: — Keiko, scuză-mă că te Întrerup. Hei, Noriko, nu spuneai tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă sex, după atâta vreme În care nu mai făcuse. Era crispată deoarece nu Înțelegea legătura dintre Keiko Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul ei În toată povestea. Prin felul Împiedicat de a vorbi al unei studente prostuțe Încerca să ascundă tocmai această crispare, precum și buna creștere și propria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
dori să afle ce efect aveau drogurile și În ce fel urmau să modifice relațiile dintre ei trei. — Ce fel de droguri? Întrebă Noriko după ce-și bău restul de gin tonic dintr-o Înghițitură, privindu-i pe rând pe vagabond și pe Keiko Kataoka. Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
italieni, ca și cei irlandezi, sunt un neam de vânători până În măduva oaselor. Mă pricep foarte bine să recunosc caracteristicile unui vânător, credeți-mă, pentru că și bărbatul acesta este un vânător. Auzind aluzia la el, Noriko Își Îndreptă privirile asupra vagabondului. Componentele pastilei de ecstasy Începeau să-i pătrundă În vasele sangvine, trecând prin peretele subțire al stomacului. Noriko simțea cum Îi amorțesc vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare și, Încet-Încet, Își pierdea controlul asupra propriului trup. La Început, produsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe care le avusese când a intrat În această cameră de hotel. Probabil că Își imaginase o mulțime de lucruri. Fără Îndoială că dorise să discute cu vagabondul despre ce se mai Întâmplase În timpul cât nu s-au văzut. Își imaginase cum s-ar ameți amândoi puțin câte puțin de la alcool, cum s-ar elibera treptat de tensiune, cum s-ar răsfăța lăsându-se cuprinsă În brațele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
să fac? Ce-aș putea face? În momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Încât i se făcu pielea ca de găină. — Hai, vino aici. Arată-i și tu cât Îl iubești. Știi bine că Îi place să fie alintat, nu? O știi mai bine decât mine, nu-i așa? Noriko Îl privi pe vagabond cu ochii În lacrimi. Keiko Kataoka o cuprinse ușor de după umeri și o apropie de el gândindu-se: „Nimic din toate acestea nu e normal să se Întâmple. Nu În camera asta. Ba nu, nu În lumea asta“. Noriko, rămasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui, Keiko Kataoka o opri pe Noriko, care era gata să se arunce În brațele bărbatului. — Noriko, așteaptă puțin, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
cordon de piele, Îngenuncheată pe podea. Partida de sex a Început Îndată. În acel moment, Keiko Kataoka și-a dat seama că ceea ce Își imaginase mereu Într-un mod abstract era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar avea un dar special de a-i face pe cei din jurul lui să-și dea seama de lucruri nebănuite. După multe eforturi, devenisem un fel de legendă, adică o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
depinde oare de cât de mare e această nechibzuință? Tocmai acesta era punctul pe care-l au bărbații În plus față de noi, femeile, și prin care unii dintre ei ne depășesc. Oare această diferență infimă nu Înseamnă totul? În timpul acesta, vagabondul Începuse să vorbească cu Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg globul ocular. Nu putea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
putere din cap În semn că nu. Nu-și dorea decât să părăsească această cameră de zi mult prea luminoasă și să se refugieze În dormitorul cufundat În penumbră, și acolo să se repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
supusă. În felul acesta au fost sacrificate pentru plăcerile noastre mai multe femei. Toate aveau ceva În comun cu Noriko. Erau genul de femei mai degrabă frumoase, care duceau o viață obișnuită, erau bine-crescute și manifestau o simpatie clară pentru vagabond. Cu toate că erau același gen de femei, totuși le diferenția vârsta și ocupația. Una dintre ele era chiar soția unui partener de golf al bărbatului, o femeie trecută de treizeci și cinci de ani. O femeie căsătorită, cam băiețoasă, care conducea un Porsche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Vedeam În fața ochilor clișee morbide, priveliști care mă torturau. Le simțeam aspre, parcă mă zgâriau. O distanță imensă se interpuse Între mine și ele. Văzusem și eu acel documentar celebru, Nuit et brouillard, al lui Alain Resnais, care Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau mult filmele, așa că văzusem aproape toate celelalte producții ale lui Alain Resnais. În toate filmele lui se regăsește tema distanțării, o grijă constantă de a pune o distanță Între prezent și trecut. Distanțare față de anumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
secreții ce se scurgeau alene pe trupurile lor. Praful care plutea În cameră se amesteca cu miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar În New York, acum Îmi apărea Încețoșat, acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-mi făceam iluzii prea mari cu privire la răsplata despre care-mi vorbise. Trăsesem singur concluzia că răsplata de care-mi vorbise avea o conotație sexuală. Nici n-aș putea spune că ceea ce-mi povestise Keiko Kataoka despre ea și despre vagabond m-ar fi făcut să-mi disprețuiesc munca, acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
avea o conotație sexuală. Nici n-aș putea spune că ceea ce-mi povestise Keiko Kataoka despre ea și despre vagabond m-ar fi făcut să-mi disprețuiesc munca, acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu-mi povestise concret ce legătură avea ea cu faptul că bărbatul ajunsese vagabond. Tot ce aflasem despre Reiko era că jucase un rol principal Într-una din comediile muzicale ale bărbatului, că era foarte frumoasă, că nu o interesa decât propria persoană, că acum locuia la Paris, unde profesa ca actriță de film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu lunile și bineînțeles că nu-și schimbă nici hainele. De Îndată ce se trezesc dimineața, o țin Într-o beție continuă și put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]