597 matches
-
Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
lumea, societățile, oamenii și crizele lor." Noi28 constatam că "facilitățile la care au dat naștere progresele tehnologice și exploatarea restului lumii au întărit scheme mentale și modele de analiză și de comportament tot atît de simpliste pe cît sînt de vanitoase". Obiectivul pe care ni-l propusesem era de "a gîndi altfel, de a accepta complexitatea, de a admite nesiguranța, de a repune sub semnul întrebării prejudecățile unei prosperități contestabile prin originile sale și prin modalitățile de a se dezvolta, de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și nu doar pentru puțin timp». 107. [Fratele Albert era prezent la un capitul la Oxford, unde a predicat un frate tânăr. Fiindcă acesta condamna cu îndrăzneală luxul clădirilor și belșugul mâncărurilor, fratele Albert l-a acuzat că este un vanitos]. 108. El l-a constrâns pe fratele Eustache de Merc să mănânce pește împotriva voinței sale, spunând că Ordinul pierduse multe persoane bune din lipsă de discreție. În acest sens, a amintit faptul că pe când locuia într-un azil cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic original"124. Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic original"124. Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit și atribuie acestuia o valoare iluzorie", dorința triunghiulară fiind, în fapt, "dorința ce transfigurează obiectul său" (vezi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
carte" 146. Total opacă la starea sufletească a adoratorului ei, și totuși conștientă că ireparabilul s-a produs ("între noi totul se schimbase dintr-o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și în "amintirile" ei de femeie vanitoasă, cu o excelentă părere despre sine ("Fericirea lui atârna numai de mine", afirmă "nemțoicuța" pentru posteritate, rezumând "idila" cu Eminescu în termenii unei meschine afaceri caritabile: "nu simțisem până acum decât milă"147. În roman, Mite crede, la fel, că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nici măcar din nuvela inspirată de întâlnirea cu omul de geniu (Das Lebensbild), nuvelă care prelucrează, într-o secvență cu rol de mise en abîme, chiar "subiectul" romanului lovinescian (Eminescu jucând, aici, rolul de "muză" inspiratoare)152. Veronica, în schimb, spre deosebire de vanitoasa Mite, nu pune mare preț pe literatura pe care o scrie. E mai naturală, de un farmec mai frust și de o mai mare receptivitate erotică. Aflând cu cine are de-a face ("poetul pe care tot Iașul îl admiră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
III-lea în încercările sale de a lua puterea și din această cauză a fost închis. El a publicat în 1843 Memorii, care sînt în același timp un jurnal de război fidel și jurnalul intim al unui om "brav, lăudăros, vanitos și don Juan" (Jourquin). Textul caracterizează acest război al Spaniei pe care Napoleon l-a întreprins din 1808 pînă în 1814 pentru a constrînge peninsula inclusiv Portugalia să se supună Blocadei continentale: o guerilla fără milă, accentuată în tabăra spaniolă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poată dezvolta spiritul de observație și de analiză -, o societate care că solicite observatorului acest spirit și să i-l ascută. (S-a zis că la Rochefoucauld nu a putut deveni autorul Maximelor decât într-o societate complicată, rafinată, egoistă, vanitoasă, ipocrită din cauza vieții de curte etc. Transplantat la Iași atunci, ori acum, de unde ar fi putut scoate Maximele?) France și Proust, în deosebire de Hugo etc., presupun, în primul rând, toată cultura modernă în supremul ei grad de dezvoltare. Acum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Nixon când acesta a afirmat că primirea clauzei nu depinde numai de el, nu putem ști cu certitudine. Ceea ce știm este că liderul american i-a făcut lui Ceaușescu propunerea de a "media" între China și Statele Unite, pe care acesta, vanitos și infatuat, o va accepta cu o aparentă reținere, suținând că apelul la intermediari în această privință nu i se pare necesar, deoarece RSR a avut întotdeauna o poziție internațională deschisă. "Noi am spus și vom spune însă chinezilor părerile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
colaboratorii germanilor din timpul Marelui R? zboi: Marghiloman, Stere, Slavici ? i Arghezi. A scris ? i multe romanș � clef ? i piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridic? la �n? l?imea preten? iilor sale. Iorga era vanitos ? i a devenit oarecum obsedat de �Teatrul popular� ? i de importan? a acestuia �n educarea poporului �n spiritul �na? ionalismului cultural�. ?eicaru �? i aminte? te c? s?lile goale ale �Teatrului popular� �l aduceau la disperare pe Iorga. L?a angajat pe regizorul profesionist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Catinca ? i Nicu�124. Dintre copii, fetelor le? a mers mai bine dec�ț b? ie? ilor. Doamna Zulnia pomenea mereu de descenden? a ei din neamul Dr? ghici ? i dorea că nepoatele ei s? se m? rîțe bine. Mircea era vanitos ? i egocentrist, nutrind ambi? ia de a? l �nlocui pe Iorga �n fruntea partidului ? i a ziarului ? i �ntre? în�nd rela? îi cu legionarii. Valentin ducea o via?? lipsit? de ambi? îi, iar ? tefan scria versuri pe care nu toat? lumea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și într-o viață veșnică. O viață pe care nu ne-o plăsmuim în chip vanitos, bazându-ne doar pe simple visuri, pe care să le hrănim cu speranțe înșelătoare, ci în care ne încredem cu toată tăria prin cel mai sigur garant, care este Dumnezeu; căci potrivit sfatului Său, atunci când l-a adus pe om
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea de debut a lui Eugen Ionescu Nu. Într-o veritabilă scenetă 71 caragialiană, urmărind avatarurile articolului ionescian defavorabil romanului Patul lui Procust, prozatorul "proustian" apare în postura ridicolă de literat vanitos, dispus să recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dănuț Doboș, Contribuții la....., p. 88. 342 AARC București, Fond Netzhammer, cutia 605, documentul 5564. 343 Ibidem. 344 Ibidem. Procesul verbal al comitetului de direcție al "Revistei Catolice" din 27 decembrie 1911. 345 Constantin A. Ionescu (1880-1918) personalitate controversată, scriitor vanitos și agresiv, detractar al lui I. L. Caragiale, a fost și director al publicației "Eclair des Balkans" unde potrivit afirmațiilor lui Netzhammer era "[...] oribil de dur în scrierile sale. El îi încondeia pe oameni cu porecle îngrozitoare și le diseca și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor sale. Iorga era vanitos și a devenit oarecum obsedat de "Teatrul popular" și de importanța acestuia în educarea poporului în spiritul "naționalismului cultural". Șeicaru își amintește că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
începea întotdeauna scrisorile cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6334, Vendredi 16 (28) Janvier 1898, p. 2. 492 Ibidem, p. 2. 493 Ibidem, p. 2. 494 Petre Oprea, op. cit., p. 36. 495 Este nemeritorie și tendențioasă caracterizarea pe care i-o face Petre Oprea, "vanitoasă, dornică să fie în centrul atenției și expunând ca amatoare lucrări slabe de artă decorativă" (p. 45), rolul principesei Maria, ca patron al artelor frumoase, îl egalează pe cel al celor mai importanți mecena în epocă. 496 Constantin Prodan, op. cit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]