2,698 matches
-
din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei se auzea în surdină: "A fost ora 1! Stimați ascultători, vă invităm la dans". Zîmbi: "Oare câți dansează într-adevăr acum?" Apoi gândul se întoarse la oamenii aceia ciudați: Popa, Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din urmă, se mai ridica iarăși pe jumătate, timp de câteva clipe, si privea înaintea lui cu o fixitate mai sălbatecă decât toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce a urmat a arătat limpede că această incertitudine era lipsită de importanță. Febra urca. Tușea devenise din ce în ce mai răgușită și îl tortură pe bolnav toată ziua. Seara, în sfârșit, părintele a expectorat această vată care îl sufoca. Era roșie. În plin tumult al febrei, Paneloux își păstrase privirea indiferentă și, a doua zi dimineață, când a fost găsit mort, pe jumătate răsturnat din pat, privirea lui nu exprima nimic. Se scrisese pe ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de hîrtie, croită din ediții mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
2 perechi ciorapi săpun și 1 prosop perie și 1 pastă dinți hârtie igienică aparate bărbierit unică folosință cărți, ziare, reviste, radio pe baterii plicuri, hârtie. Timbre, obiecte de scris 1 kg zahăr sucuri, apă minerală, compoturi, fructe 1 lighean, vată, tampoane igienice, pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Soarele îi bătea drept în fața prelungă și neghioabă. Gaston își ștergea sângele de la nas. Privindu-l, Endō simțea că se petrece ceva straniu cu acest străin. — De fapt, ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-ai venit în Japonia? — Cu vaporul. Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta era, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu mai fuseseră în prefectura Tōhoku. Când erau copii, au fost o dată sau de două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau câțiva nori ca de vată. Un vânt ușor unduia crengile copacilor. Frunzele adiate de vânt aveau o strălucire argintie. Până și munții Nasu sclipeau în razele soarelui. — Tomoe, aici începe prefectura Tōhoku, spuse Takamori. Intrăm în zona de nord. — Vezi să nu scapi înghețată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea de stânci și de copaci și înainta pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stradă pustie, unde părea că nu locuiește nimeni. Pe placa albă a semnalizatorului stradal se putea citi: strada Mangili. Era o tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la alta. Polenul plutea În norișori pufoși ca vata de zahăr. Parcă nici nu erai În Roma. De o parte și de alta a străzii, În spatele porților Închise, dincolo de cedrii misterioși, se zăreau vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu erau cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O seringă de sânge, nu mai mult. El ejaculase În patru minute. Plăcere zero. Pentru absorbantele interne fusese Însă un adevărat pas Înainte. Miria deschise dulăpiorul și-i aruncă un proiectil. Desfăcu ambalajul cu dinții. Ieși un degetar minuscul de vată comprimată. — Ești sigură? se Îndoi Valentina. — Himenul este elastic, se lărgește, poți băga și un deget, o asigură Miria. Valentina avea Încredere În spusele prietenei. De mai multe ori se așezaseră În fața oglinzii, confruntându-și respectivele deschizături, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aveau normal. Și totuși, Valentina continua să se Îndoiască de faptul că Într-o gaură atât de mică ar putea intra un organ masculin gros ca un știulete. Și dacă mă dezvirginez? Întrebă bănuitoare răsucind Între degete degetarul acela de vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui OB În toate sensurile. Degetarul de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui OB În toate sensurile. Degetarul de vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere rabdă, o certă Miria, aruncând proiectilul Însângerat care traversă baia, trecu prin deschizătura ferestrei și dispăru undeva afară, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-ți poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste abdominali. Se vede că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atentă la nisip și la apa de mare, vara asta. Dacă se infectează, revii și ți-l scot, spuse Axel Rose spălându-se pe mâini. Valentina observă doar acum că nu făcuse acest gest și Înainte. Își tamponă rana cu vata. Sângele Începea să se Închege. O arsură și nimic altceva. Asta-i tot. — Deci Jonas nu-ți place. Păcat, spuse Miria. Ținea atât de mult să te cunoască. — Pe mine? se miră Valentina. Rămase nemișcată, așa cum Îi spusese Axel Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de băut. Ar trebui să am un Martini În frigider. Nu, nu, nu intru, nu aș ști să-i explic Valentinei de ce mă aflu aici, ar fi vrut să-i răspundă Sasha, dar nu reuși, căci femeia cu păr de vată - care părea a fi Emma peste treizeci de ani, sau chiar mai puțin - Îl agățase deja de braț, Îl târâse În holul minuscul și apoi Închisese ușa casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
clădire veche, evident naționalizată, dădea câteva telefoane, își trimitea băiatul, pe tatăl lui Andrei, care pe-atunci era și el inspector la un inspectorat sanitar, și Victor trecea repede prin trei-patru spitale, își umplea mașina cu medicamente, materiale, în special vată medicinală, de care era mare criză, apoi trimitea pe cineva cu ele la două farmacii, unde își aveau omul lor, un om foarte corect, care vindea totul foarte bine și aducea la sfârșit de săptămână banii. Mai erau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe cerul arămiu De aur cuprins Se așterne în zare Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul lumii I. Melanie Mă trezeam. Mă uit în jur, totul este acoperit de o ceață densă cu miros dulceag ca o vată de zahăr. Nu știu cine sunt. Nu știu unde mă aflu. Mă ridic și încep să merg. Nicio urmă de viață, nicio altă viețuitoare în jurul meu. Îmi pierd echilibrul și cad. Atunci îmi amintesc totul. Viața mi se desfășoară rapid în fața ochilor și ajung
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin cîte puțin. O văzu mișcînd buzele și Îi mîngîie cu tandrețe obrazul. - Ssst... Totul merge bine. Te duc acasă. - Ryan, articulă ea cu dificultate. E... ra... la... bord... a... spus... Gwen... vino... vată. Închise iarăși ochii, epuizată. În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul scafandrilor militari de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul se ridica, vira la 180° și zbura spre Lands’en În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză lungă. Știu că acum e momentul în care trebuie să vorbesc. Dar sunt paralizată de spaimă ; parcă mi-a băgat cineva vată pe gât. Nici un cuvânt nu pare potrivit. Ketterman urăște scuzele și explicațiile, știe toată lumea. — Samantha, te sun ca să te anunț că din acest moment contractul dintre tine și Carter Spink a fost reziliat. Simt că mi se scurge tot sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată cu privirea prin șirurile de produse îngrămădite pe rafturi. Stain Away... Vanish. Trebuie să existe un remediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar... n-am fi fost fericiți ! — Ați fi fost cuplul perfect, spune Jemima, pe un ton de zici că vorbește cu un copil bătut la cap. Firește că ați fi fost fericiți. Se ridică cu grijă, cu bucățele roz de vată Între degetele de la picioare și pornește spre ușă. — Și oricum. Nu există relație perfect sinceră. — Ba da ! Sau cel puțin, ar trebui să existe. — Toată lumea se preface. Și toată chestia asta cu sinceritatea totală e pur și simplu depășită. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]