3,889 matches
-
dacă mai undeva, pe pământul României, specificul etnic se manifestă mai fidel și mai pregnant în zilele din preajma celei mai mari sărbători creștine - Sfintele Paști, decât în frumoasa noastră Bucovină, când fiecare om - român, ucrainean sau de altă etnie - îmbracă veșmântul sfințeniei spre a fi părtaș la marea bucurie a Învierii. Or, aici, în provincia istorică, arhetipul sărbătorii pascale este reactualizat și individualizat, păstrat cu sacralitate, dovadă a unei trăiri fidele a tradițiilor și datinilor străbune. La o sinceră reculegere, la
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
peste o zi-două plouă, cărți bisericești ce datează din sec. al XVIII-lea, ouă încondeiate cu motive creștine și nuanțe florale. Muzeul nostru găzduiește și o colecție de icoane, de prosoape pe tematică religioasă, planificăm să inaugurăm o expoziție de veșminte preoțești din sec. XIX-lea, donate de părintele paroh Vasile Pauliuc”... Educându-și discipolii în spirtul iubirii ne neam, de cunoaștere a istoriei plaiului natal, profesorul N. Bodnariuc organizează lecții de istorie în incinta muzeului, conferințe în comun cu Universitatea
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
Îmi ceri un sfat?... Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i/ Să-l făurești din cea mai rece formă:/ Să-l
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
reazemul de nădejde al Graiului Matern, cu rădăcinile ei perene, păstrătoare ale ființei naționale. Cuvântul a fost și este - pentru ziariștii noștri -, nu numai „o vatră în care arde jăraticul vieții”, nu numai o oglindă a duhului, ci și un veșmânt al gândului, o taină ce ne-a apărat, o tămadă, pentru rănile sufletești, provocate de vicisitudinile istorice și politice. „ZORILE BUCOVINEI” e unicul ziar românesc, din Ucraina, care pledează pentru implementarea Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
vechi loc de rugăciune din județul Galați. În anii din urmă, Arhiereul Dunării de Jos, Înalt Prea Sfințitul Casian, a rezidit vechea biserică a Schitului Zimbru. La ziua de 2 iulie, Melchisedec menționează sărbătoarea din Biserica Creștină Primară - ”Punerea cinstitului veșmânt al Prea Sfintei, Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, în Vlaherne” și completează: ”Întru această zi s-a săvârșit din viață Marele Ștefan, Domnul Moldo-României, în anul 1504, și s-a înmormântat în Sfânta Mănăstire Putna cea fundată de dânsul...” În
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Mihail Milea (Sava Bogasiu) scrie parafraze la Psalmi, dându-le o interpretare inedită, „în duhul Limbii Române”, „un altar de Limbă sfântă ce arde”. Basarabia este pentru acest autor logodnică sfântă căreia i-a jurat credință, căreia i-a luat „veșmânt alb de poezie” și inel strălucitor de aur. Victoria Milescu - cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar și în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumusețe și adâncime
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibrație spirituală, dar și o undă
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
prin zorii dimineții, Dar iată că mi-e teamă să nu adorm în noapte Când lutul e-un cutremur prin nesfârșite fapte. CLIPA ASTA E PĂRTAȘĂ Acuma clipa asta e părtașă Când se ridică dorul dintre spinii, Când luna în veșminte de mătasă Coboară în grădinile cu crini. Aceeași clipă va mai trece încă Prin alte ere scurse-n inimi vrac Purtând lumini cu umbrele lor lângă, Dar și tăceri ascunse-n chip sărac. Din umbră va păzii îngerul nopții, Dar
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
alte ere scurse-n inimi vrac Purtând lumini cu umbrele lor lângă, Dar și tăceri ascunse-n chip sărac. Din umbră va păzii îngerul nopții, Dar noi vom fi atunci demult plecați Ca să călătorim pe firul sorții Într-un un veșmânt de stele îmbrăcați. Că iată soarele clipei se frânge Și curg iluziile pe la uși Răpuși de amintiri cu toți vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Aud în inimă-ncet un cânt ca și cum ar fi o vioară ce cântă pentru ultima oară, de bun rămas, făr’un cuvânt... Limpede ca și aerul din jur, îmi cântă încet, apoi subțire ca un veșmânt mă-mbracă... de iubire și sunt frumoasă în cântu-i pur. O fi iubirea mea cu glasul mut și-mi sună azi cum sună o vioară? Ea să renască vrea în primăvară, să o trăiesc din nou, cum aș fi vrut
AUD ÎN INIMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383176_a_384505]
-
26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Magnolii și vis de primăvară, Celestă simfonie a iubirii, Corole de o frumusețe rară În anotimpul dezmorțirii. Ca într-o tainică splendoare, Se zbate infinitul să renască, Magnolia înalță către soare Toată iubirea pământească. Veșmânt feeric în grădină, Magnolii svelte și candide, Mireasma florii lor, divină, Îmbată fluturii în crisalide. Îmbobocesc iubirile eterne, Pecetluite în pure săruturi, Iar primăvara ne așterne Magnolii și aripi de fluturi. Referință Bibliografică: Magnolii si aripi de fluturi / Ștefania Petrov
MAGNOLII SI ARIPI DE FLUTURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383204_a_384533]
-
un cântec de dor, zbucium și speranță prin care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii ușor flexionați, ca și când s-ar fi pregătit să facă un salt. Capul și grumazul erau acoperite cu un strat de var care Îi reproducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fie impregnate de acea gravitas pe care anticii o considerau a face parte din firea Înnăscută a Înțelepților. Astfel, avea să aibă prilejul de a examina grupul care ședea În jurul mesei. Simțea că orice amănunt al propriei sale persoane, de la veșminte la modul de a păși, făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a-și explica acea moleșeală erau suficiente vinul cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Regatului Neapolelui... — Știu și eu că nu s-a Înregistrat o prezență oficială a Ordinului. Ceea ce vreau să aflu e dacă În cursul cercetărilor voastre nu ați dat niciodată peste vreo prezență ocultă de-a lor, eventual mascată sub alte veșminte. Era o Întrebare fără rost. Omul acela nu și-ar fi dat seama de o turmă de inorogi care i-ar fi trecut pe sub nas. În schimb, răspunsul lui Îl surprinse. Nu... dar poate că vreunul există, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rost. Omul acela nu și-ar fi dat seama de o turmă de inorogi care i-ar fi trecut pe sub nas. În schimb, răspunsul lui Îl surprinse. Nu... dar poate că vreunul există, sau cel puțin a existat. Sub alte veșminte, cum spui domnia ta. — Ce vrei să spui? — Se spunea, cândva, că printre franciscani, chiar printre cei florentini, de-ai noștri, ar fi existat un curent, un grup de adepți ai Imperiului care aderaseră În taină la Ordinul Templului. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să blestemând rânduielile justiției care Îi interziceau să alunge și să risipească toată gloata aceea. Trecu printr-un salt de prima treaptă, Înțesată de cârpele mizerabile pe care vânzătorii Își expuneau mărfurile. După ce Își recăpătă echilibrul, Începu să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi, Îi ceru imperios unui negustor care Își expunea stofele pe o bancă, undeva În zonă. Omul se zori să Îi ofere o bucată de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o capelă laterală. Era Învăluită Într-un lung veșmânt din bumbac turcoaz și purta pe chip una din acele măști din bumbac pe care multe nobile doamne o purtau pe afară, pentru a se feri de praf. Dar Îi fusese suficientă o mișcare ușoară, În timp ce se ridica pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am văzut o corabie cu pânzele pe dos. — Unde? Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante Îi deslușea curiozitatea. — Unde? repetă. — Printre planurile meșterului Ambrogio, răspunse priorul. Încercă să caute În buzunarul interior al veșmântului. Însă mai apoi Își aminti că pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa prea puține despre marinărie. Sau o fi vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]