6,807 matches
-
bunurile nemișcătoare prin natura lor pot fi obiectul unei urmăriri imobiliare. Art. 489. Urmărirea unui bun nemișcător prin natura sa va cuprinde însă că accesorii și toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt așezate în imobil pentru veșnicie. Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună moștenitor sau ai unui asociat nu vor putea să urmărească și să pună în vînzare partea devălmașe a datornicului lor, în imobilele moștenirii sau societății. Ei vor trebui mai întîi să ceară împărțeala
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
lutul rece al nopții,/ Din care moartea-si va ciopli/ Pânze pentru catargul sorții.// Zbori hăituit,/ De-un vânt bolnav,/ Ce îngropat este în tine/ Și nu vrei flori,/ În care să visezi oceanuri line/ Ci toamnă, foc,/ Vrei ruginiul veșniciei,/ În care să arzi cu Universul tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe un rug/ Ce așteaptă fierbintele sărut,/ Al impasibilei făclii?// O, viața cum te-aș plânge/ Te-aș topi/ Într-o lacrima de sare/ Care sa
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
cel mai mult asta." În ce mă privește, am convingerea că un om care petrece o zi, hai două, în fața calculatorului sfârșește prin a fi atât de plictisit și de amețit încât, la gândul că și-ar putea petrece întreaga veșnicie în fața unui calculator performant - de fapt fiind el însuși un calculator performant -, ar prefera de departe moartea. Măcar acolo poate fi întâmpinat de ceva cu totul surprinzător. Oare Vincent nu s-a gândit la asta? Oare autorul nu s-a
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
la noi acasî, la Poianî undi vineai cu băietu neu, Valericî! Ești tari bolnav dar ai sî ti faci ghini cu agiutorul Domnului din ceruri! Victor a stat cât a stat, i s-a părut că a stat afară o veșnicie, n-a mai răbdat și s-a Întors În casă, potrivind cu mare meșteșug bățul În ușă. Mai Întâi a fost surprins că aude vorbă și Într-o clipă realiză că s-a Întâmplat o minune și că ei sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
văzut undeva, spuse fata. Poate că l-ai văzut pe vreo scrisoare scrisă de mine. —N-ai scris nici o scrisoare. —Așa e, n-am scris. Unde crezi că l-ai mai văzut? întrebă el cu buzele uscate, așteptând parcă o veșnicie până să răspundă ea. Ea privea întruna, nu-și putea lua ochii de la hârtie. — Nu știu. O fi la fel ca atunci când ți se pare că ai mai trecut printr-un loc. Poate că nu înseamnă nimic. 10 Aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era un desen în creion, un chip de fată care, la paisprezece ani, poate avusese pentru el o semnificație, acum uitată - poate o iubire romantică, incertă, de adolescent, o pasiune și o durere despre care crezuse că vor dura o veșnicie. Se întoarse și dădu cu ochii de Thérèse Mangeot care-l privea din ușă. Prezența ei îl aduse la realitate, după ce înnodase parcă un fir rupt și ascultase glasurile uitate care-i vorbeau de la o distanță de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
numai figuri umane și locuri prin care el însuși a trăit, ci și mentalități ce compun spațiul spiritual sătesc. El parcă a ținut, în taina intimității sale, să întărească ceea ce a afirmat mai de mult Lucian Blaga: „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aflam în fața plutonului de execuție, legat fedeleș de tufa de stânjenei, dar cu ochii liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul deasupra lui. Roman ajunge la canal și se chinuie să ridice capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se uită pe cer: e lună plină. Furios, ia canistra, stropește cartoanele cu benzină și le dă foc. O ia la fugă. În urma lui se aud chirăituri. Lionel se pregătește de culcare. În ultima clipă, se duce la birou, ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
voi spune tu, pentru că mi-ești dragă. Și te voi numi Cezara, ca unei domnițe a trecerii mele. Și vom trăi veacuri de încântare și de iubire... BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de încântare și de iubire... BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar tu îndrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de morți și mai mulți răniți...” Totul devenea confuz , Începuse să se Învârtă casa cu mine și fulgerător, gândul mi-a fugit la Alex. Albă ca varul, cu mâinile tremurânde, am format numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
biserică și de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de falsele dogme, falșii intermediari Între dumnezeu și om - care amenințau mereu cu „talpa iadului”. Se pare că aceste nenorocite de dogme prindeau foarte bine la cei oropsiți de soartă și aflați sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
piatră și devine soare”. În nr. 23 al revistei, ne Întâmpină articolul „Centenar Emil Cioran” semnat de Dan Movileanu care apare și cu „zece poeme nocturne”: „ La poarta lumii bate brusc secunda / și veacul tulburat din somn / se mbolnăvește de veșnicia ei”... Volumul „Poeme Înnorate” semnate de Paul Blaj Își face prezența În pag. 2 unde sunt publicate câteva poezii reprezentative. „...nu cred că ne vom Întâlni curând Doamne / dar eu continui să sper / că sunt singurul Tău prieten / și aici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
născut fiu PÂNĂ ÎN ziua în care a murit. (2 Regi 6, 23) Crezi că Micol a mai născut fii după ce a murit? Deci din aceste pilde, expresia PÂNĂ, PÂNĂ CE, PÂNĂ CÂND, care este adverb-prepoziție are și semnificația de continuitate, de veșnicie. Verbul care o precede - nu a cunoscut-o, redat prin perfectul compus, în original este imperfectul durabil, adică exprimă o acțiune care nu se termină, care nu are un capăt. Așadar, după cum Mântuitorul Iisus Hristos veșnic va fi cu apostolii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După aceea, va putrezi În pustiul desăvârșit al propriei singurătăți, lăsând posterității ciolanele sale găunoase, pregătite să Înfrunte proba veșniciei. Dacă ar... Nu a avut pe nimeni, săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Clipa aceea scânteie pe cerul lumii lui asemenea unui fulger. O luă în brațe, o sărută, o lăsă ușor pe pământ, apoi iar o luă în brațe și o ținu așa un timp, clipe care Inei i se părură o veșnicie. - Ina, dragostea mea! Îi luă mâinile amândouă și i le sărută pe rând, îndelung, apoi continuă: îți promit să-ți sărut toată viața această spusă alături de sufletul tău înnobilat cu atâtea înzestrări. Ai făcut în această clipă din mine, cel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
noastră întâlnire. Părea cufundată într-un somn profund, fără sfârșit; trebuia să fi plonjat într-adevăr într-un somn abisal, ca să ai un astfel de vis. Pentru mine, tăcerea aceasta ținea de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această clipă, de această oră, de această veșnicie. Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]