1,781 matches
-
2017 Toate Articolele Autorului • Orice început stă sub semnul îndoielii. Succesul cere timp! • Naivilor poți vinde toate sorturile de minciună. • Capul dacă-i patrat, de ce trebuie scalpat? • Greu de știut cui i-e bine, celui rămas sau celui pe lumea veciei plecat... • Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea. • Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește! • Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
veacului. Amin.” Fiind vorba despre sărbătorirea Sf Părinți, participanții la Sinodul I de la Niceea, care au susținut dumnezeirea Fiului, consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl („de o ființă cu Tatăl” - cum mărturisim în Crez) și nașterea Fiului din Tatăl „mai înainte de toți vecii”, Sinod care a avut ca temă : Erezia lui Arie (nu este cazul să o dezvoltăm) preotul Gh. Neagoe - după o incursiune în primele trei secole de prigoană a creștinilor - a amintit un moment culminant al acelui Sinod, cum Sfîntul Ierarh
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]
-
Nu știu cât mai rămân pe glie, De-o să mai stau, sau mai amân, Plecarea mea în veșnicie. Dar ce spun eu, ce amânare, Ca să decid, cine sunt eu? Sfârsitul meu doar Domnul știe Și timpu-l știe Dumnezeu, Când voi pleca pentru vecie. De-aceea stau în meditare, Privesc în jos, privesc în sus, Mă uit în urmă și-nainte, Tot ce-mi oferi, accept supus, Căci Tu-mi ești Domn și-mi ești Părinte. Mă cercetez în duh și-n fire Și
NU ȘTIU CE ÎMI REZERVĂ MÂINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370703_a_372032]
-
psalmic / liturgic“, din volumul Cuvântul în Sfânta Lumină, de Miron Țic, relevă o structurare triadică: (I) Rostiri din Crez (28 de texte, pp. 9 - 38), unde semnificanții se lasă locuiți cu grație divină de „rugăciune“ («Fie-ne acum și-n vecie, / Mântuirea, / Cuvântul în Sfânta Lumină, / Icoanele binecuvântate, față la față, / Credem în creația luminii...» - p. 11), de „biserica din lemn“, de „Bunul Dumnezeu ce lucrează în noi“, de „Taina zicerii Tale“, de „sfinții mirați“, de „aerul sacru din icoane“, de
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat, dar liniștit, Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, Ca soarele
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub Bursucău, Satul petrece sorocul... Mândri, rusenii, Împărățesc holda, locul. Mureșul sfănt, Curge spre ceruri de stele... La cimitir, Dorm amintirile mele. Sufletul meu, Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu, Rusan din veci, spre vecie. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: TĂRANUL și La Rușii-Munți / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
de tămâie, Deodată ea cade,se năruie-n gol, Halatele albe se scurg în pustie. Nimeni nu știe,nimeni nu vrea Să afle de-i pasărea vie, Dacă cei ce zburat-au cu ea Sunt vii,sau acum dorm pe vecie. Halatele albe-s prin colț de pădure Mușcând din pământ înghețat, Iar Aura,fata cu ochii de mure Privește plângând spre cerul înalt. Târziul din noapte este trezit De umbre venite din raiul sătesc, Sunt moții cu suflet cinstit Ce
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]
-
arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile duioase pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții scurtă, fără pată, fără vicii
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
îngropa în pământ orice lacrimă așa încât ochii tăi să rămână luminoși pentru eternitate și nicio umbră să nu treacă peste ei, te voi apăra cu scutul sufletului meu și te voi lua cu mine în nemurire, te voi uni în vecie cu mine și îmi voi face din tine giuvaierul infinității, peste timp, peste spațiu, peste gânduri și lumină. Simți oare gustul iubirii? Simți cum inima mi se prelinge de dragoste aproape nepământeană? Nu știu și nici nu voi cunoaște rugina
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
ce de dor și ducă Doinele o plâng și-o cântă, Graiul unic ce usucă Inima în două frântă... Limba fără frâu și hamuri Leagă inimi printre gratii, Neamul rupt în două neamuri, Patria în două patrii... Limba noastră din vecie De vechi cronici și balade, Ruptă cu nemernicie, E iar una, dadă, bade! Limba sfântă ne unește, Cât de veche-i, parcă-i nouă, Eminescu se-ntregește, Nu mai este rupt în două... A sosit clipa în care, Limba să
EMINESCU SE-NTREGEŞTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353317_a_354646]
-
mea, să îmi simți pulsul Cum zbate venele-mi cu năvalnică iubire Să simți trăirea ce îmi naște în fire Să mă începi și să mă termini ... în neștire... TE VREAU, IUBIREA MEA TE vreau să-ți fiu iubită pe vecie Mireasă a gândurilor tale ... Eșarfă răstignită peste pleoape de amurg Amețitoare apă în vârtejuri peste care treci râzând Și floare de colț, din stânca hotărârii tale să răsar Să -ți fiu o umbră , un vis, un zămbet... Orice te-ar
PASIUNE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353473_a_354802]
-
ne servesc cu merinde tradiționale: caș de oaie, slănină, ceapă și desigur cu o gură de „pălincă de prune". „Poftiț, serviț” ne îmbie Saveta... și în scurt timp încep să ni se dezlege limbile, de parcă ne-am cunoaște de-o vecie. Poate de la pălincă, poate de la ambient... Liniștea se transformă în comunicare. Ne impartășim gândurile, sentimentele. Povestim fiecare despre locurile unde ne ducem viața, noi despre tumultul orașului, ei despre liniștea munților. Interesant, simțim că cei doi nu ar schimba cu
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
depășea visurile cele mai înalte ale lui Nicky. Să nu trebuiască să se trezească dimineața la serviciu, să aibe firma lui, unde să se ducă când vrea și în plus să stea printre mașini, preferatele sale... așa ceva îl lega pe vecie de Ana. Va putea face afaceri, cu mulți bani. Căci firma bătrânului, deși mică era profitabilă. Mama lui Nicky, o visătoare iremediabilă, dorea ca nurori pentru fii săi doctorițe, foarte bogate. De aceea, împețea pe toate cunoscutele sale, pentru fii
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
noapte blândă! Explozie de bombe în Orient, în Vest Furtuni și inundații, cutremure, în rest Războaie, foamete, copii morți fără vină Desfrâu și-ncăierare, viața făr-de lumină. Minciuni și arderi vane în clocot de mânie Exasperări apasă pe mulți pentru vecie Eu vreau să vin spre Tine cu inima-nainte Rostind o rugăciune, Prea blândule P a rinte! Dar mă lovesc de ignoranți, care nu cred Fură, ucid, sunt grosolani, n-aud, nu văd Nu simt că ei cu împărații lumii
ZIUA DE AZI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353014_a_354343]
-
sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
în această nație, și într-o adevărată urâre de mare sărbătoare, rostea: “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânăra mireasă, mama cu amor Fii tăi trăiască numai în frăție Că a nopții stele, că ai zilei zori Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fala și mândrie, Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!” Confluente Privește cu ochiul acela nevăzut (îmi spuse el) Privește însuși nevăzutul Nu simți că este ceva Ca un zvon dintr-
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TIMP VINOVAT Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Bate a frig și a vecie peste timpul vinovat; peste viața câinoșie, vânt și ploi acuma bat- haos veșted, anarhie. Zbor de pasăre înceată, aburii crispează ape; ceas nomad de zi frustrată, la greața soartei să se-adape- peste tot lume șocată. Scapă orele deduse și erezii
TIMP VINOVAT de GEORGE PENA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354339_a_355668]
-
ceas nomad de zi frustrată, la greața soartei să se-adape- peste tot lume șocată. Scapă orele deduse și erezii cu miezul tare, ducă-se și ducă-se, rămân demn în dezolare- un fior în disperare. Bate a frig și a vecie, zbor de pasăre înceată, peste viața câinoșie într-o lume, azi, șocată- haos veșted, anarhie. Referință Bibliografică: Timp vinovat / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 432, Anul II, 07 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena
TIMP VINOVAT de GEORGE PENA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354339_a_355668]
-
Mișcarea vieții poetului e concentrată exclusiv în absolutul Dumnezeirii. Nu-și îngăduie altă aspirație, astfel încât poezia rămâne o însoțitoare, element conex al gravei experiențe spirituale, al itinerariului sau de foc. Nu artă e problema, ci Dumnezeu În testamentul meu pentru vecie , Un drept mai vreau , rămâne neînfrânt : Să pot trăi exclus din poezie , Dincolo de cuvinte - în Cuvânt ! Gânditorul, istoricul și filozoful Traian Vasilcau a rămas un credincios și un suflet apropiat de Dumnezeu , plin de înțelepciune și iubire de oameni. Incontestabil
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
Crișana și Maramureș să se considere „parte integrantă a Bisericii mame din România întregită”. În acest context, în data de 12/25 februarie 1920, în urma deciziei Congresului Național Bisericesc: „Mitropolia Românilor ortodocși din Transilvania și fosta Ungarie se unește pentru vecie cu Biserica vechiului Regat, cu a Basarabiei și cu a Bucovinei alcătuind o singură biserică ortodoxă română autocefală”. Odată cu unificarea bisericească națională și cu realizarea Unirii politice a Transilvaniei cu Țara Românească și Moldova, și mai exact, odată cu eliberarea ultimului
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]
-
frămînt , Cu Ceru-n gînd, Să-ntorci ceasul, Să-mi conducă pasul. Ritmul Tău Cu ritmul meu, Gîndul Tău Cu gîndul meu, Potriveste-le mereu. Cerul Tău , Cu ceasul meu, Inima-Ți bună de Tată, Pentru mine o să bată, Veșnicind vecia toată. Referință Bibliografica: DOAMNE,CÎT E CEASUL? Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355, Anul IV, 16 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lucia Tudosa Fundureanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DOAMNE,CÎT E CEASUL? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353790_a_355119]
-
omul mic și fără importanță devine “Eu” stăpân asupra lui așa cum nu este de fapt nicicând. E momentul in care clipa se dilată și devine oră, zi și chiar mai mult, e clipa care rămâne agățată în sufletul fiecăruia pentru vecie, acel ceva care ne caracterizează pe noi, fiecare în parte. “Vorbele” tale s-au adunat în mine una câte una , fără să realizezi mi-ai trimis canavaua pe care eu trebuie să țes povestea noastră, așa cum nu va fi niciodată
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]
-
zadar. Între colinele cu vii Este cătunul pentru fii. Uitat de lume, părăsit Într-o poiană s-a ivit Casa Domnească a lui Iisus, Pe dealul cel mai de sus. Lăcaș de rugăciune să ne fie De-atunci și până în vecie. Din vremea lui Mircea dăinuiește, Pe credincioși îi ocrotește. De vitregii a fost ferită, Deși din lemn e construită. Încinsă cu îngust brâu de lemn, Forma acestei funii este semn, Care ne face să fim mai demni, Evlavioși, buni credincioși
LA SCHIT, LA VALEA ORLEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353982_a_355311]
-
că „Matei Basarab este cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru”3), în Țara Românească doar Constantin Brâncoveanu călcându-i pe urme. Între toate acestea se află o ctitorie vâlceană, de care marele voievod și-a legat numele pe vecie, și anume Mănăstirea Arnota. Destinația bisericii Mănăstirii Arnota, închinată arhanghelilor Mihail și Gavril, a fost aceea de necropolă a familiei lui Matei Basarab 4). Alegerea modestei biserici - pierdută atunci în pădurea acoperind muntele Arnota - pentru îndeplinirea acestui rol se încadra
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
artist, artistul unirii! Dincolo de avânturile impure ale atâtor ovaționiști de moment, ceea ce transmite Fuego prin muzica sa e cărămida și cimentul unirii! Aceasta-i naturala înflăcărare a dragostei de țară și doar ea zidește! Cei care-au închipuit hotar pe vecie, în hotar și-au încremenit numele, pe când cântecul de unire al lui Fuego, pe aripi zboară, iar zborul e liber să aspire la eternitate! Aflat la Chișinău, spre vremea rămasului bun al iernii ce-și storcea puterile în gerurile ultimelor
FUEGO, ARTISTUL UNIRII, LA RADIO VOCEA BASARABIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353208_a_354537]