1,315 matches
-
celui Preaputernic, din tot sufletul. L‑am crescut cu trudă. La vremea cuvenită, i‑am căutat o soție și am făcut un ospăț. Dar când fiul meu a intrat în odaia de nuntă, a căzut mort” (9,43-10,1). Explicarea vedeniei întrerupe interpretarea lui Irineu: „Această femeie pe care ai văzut‑o”, spune arhanghelul Uriel, „este Sionul pe care îl vezi acum ca pe o cetatea întărită; faptul că ea ți‑a spus că a fost stearpă vreme de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înainte de a introduce textul în trama argumentării sale. În consecință, nu întâmplător între citatele de la Daniel și cele din Apocalipsă se află cuvintele lui Pavel și mai ales ale lui Isus însuși, autorități evanghelice incontestabile. Irineu subliniază caracterul cristologic al vedeniilor lui Daniel, lăsând deoparte diferențele existente între cele două texte. În Cartea lui Daniel, precum și în Apocalipsă, cele zece coarne sunt simbolul celor zece regi eshatologici. Dar, dacă în versiunea veterotestamentară ele stăpânesc peste zece regate care apar din divizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu. Așadar, actul profetic se derulează în trei etape: 1) profetul primește înțelepciunea de la Logosul divin. Aceasta înseamnă că el suferă o transformare radicală din punct de vedere spiritual, care îl face capabil să primească viziunile cerești; 2) el primește vedeniile in priuato; pe parcursul acestei etape „receptorul” acumulează mesaje divine; 3) la porunca lui Dumnezeu profeții ies în lume să anunțe mesajele. O profeție făcută cunoscută de profet fără acordul lui Dumnezeu nu are nici o valoare (avertisment pe care îl regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a sfărâmat‑o, schimbând împărățiile și dând domnia sfinților Celui de Sus (cf. Dan. 2,44; 7,27). Acesta este Cel care a devenit munte uriaș și a umplut întreg pământul (Dan. 2,35). Exegetul pornește de la analogia între vedenia statuii, din capitolul 2, și vedenia celor patru fiare, făcând din acestea „o singură povestire, arătând că ambele concordă și sunt adevărate” (cap. 20), că ele se întrepătrund și se lămuresc reciproc. Este adevărat că, dacă nu ar fi invocat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și dând domnia sfinților Celui de Sus (cf. Dan. 2,44; 7,27). Acesta este Cel care a devenit munte uriaș și a umplut întreg pământul (Dan. 2,35). Exegetul pornește de la analogia între vedenia statuii, din capitolul 2, și vedenia celor patru fiare, făcând din acestea „o singură povestire, arătând că ambele concordă și sunt adevărate” (cap. 20), că ele se întrepătrund și se lămuresc reciproc. Este adevărat că, dacă nu ar fi invocat decât prima vedenie, a statuii, Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolul 2, și vedenia celor patru fiare, făcând din acestea „o singură povestire, arătând că ambele concordă și sunt adevărate” (cap. 20), că ele se întrepătrund și se lămuresc reciproc. Este adevărat că, dacă nu ar fi invocat decât prima vedenie, a statuii, Hipolit ar fi renunțat la elementul esențial, figura Anticristului, reprezentată de „cornul cel mic” crescut între coarnele celei de‑a patra fiare. De asemenea, dacă s‑ar fi referit doar la viziunea celor patru fiare, din capitolul 7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până la cea de‑a patra fiară din a doua viziune, care corespunde elementului „fier” al statuii. Abia după această a patra etapă debutează ceea ce s‑ar putea numi „ficțiunea exegetică”. Două elemente din structura statuii rămân fără corespondent direct în vedenia celor patru fiare. Celui de‑al cincilea element, lutul, din care sunt alcătuite „picioarele” colosului, îi corespunde, în opinia lui Hipolit, un ansamblu de zece regate mici, mai curând „democrații”, care vor apărea ca urmare a împărțirii „imperiului de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mici, mai curând „democrații”, care vor apărea ca urmare a împărțirii „imperiului de fier”. Cum a fost oare posibilă această interpretare, de vreme ce Daniel vorbește despre „degetele de fier” ale statuii (Dan. 2,42) în termeni destul de inexacți? Nicăieri, în descrierea vedeniei, profetul nu precizează zece regate. Din acest motiv, presupunem că Hipolit cunoștea direct monografia irineică care insistă tocmai asupra ideii diviziunii ultimului imperiu în zece mici regate și care interpretează pentru prima dată cele „zece degete” ale statuii, ca simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și să se înțeleagă că cel care lucrează în el este un înșelător care imită neîncetat lucrările lui Dumnezeu și îl amăgește pe om în mii de feluri” (II, 27, 3). Orice putere vine de la Dumnezeu (menționăm, în acest sens, vedenia copacului și interpretarea propusă de Hipolit). Autoproclamându‑se „stăpânul lumii”, Nabucodonosor neagă transcendența și sacralitatea puterii sau, mai degrabă, propune în locul acestui principiu transcendent unul imanent și egocentric. Pedeapsa sa - nebunia urmată de pierderea tronului - constituie un avertisment foarte serios
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i‑a fost descoperit spre pedeapsă. Căci, atunci când inima lui s‑a mândrit și el s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, poruncind să se înalțe o statuie de aur și împingând întreaga lume la idolatrie, i s‑a dovedit prin vedenie că și el este în puterea lui Dumnezeu, cu toate că s‑a crezut cel mai mare rege al vremii sale [...]. Pentru că a uitat cele spuse la început, iar mai apoi a crescut în mândrie, a primit de la Dumnezeu această pedeapsă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului lumii ca și de venirea lui Cristos (în termen de un an, cu exactitate). „Acesta, relatează Hipolit, produsese în ei o frică atât de mare, o groază greu de descris, încât ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spus, să desprindă o schemă de lectură a textului, dar o schemă lipsită de orice corespondență istorică. În acest sens, lectura lui Victorin prefigurează abordarea lui Augustin. Secțiunea anticristologică M. Dulaey prezintă structura comentariului în felul următor: 1) cap. 1-3: vedenia Fiului omului; unitatea Bisericii; Duhul septiform; 2) cap. 3-4: vedenia tronului; cele două Testamente; 3) cap. 6-9: cele șapte coroane și cele șapte trâmbițe: simbolul persecuțiilor; 4) cap. 10-11: îngerul cu cartea în mâini; Isus deschide cartea; 5) cap. 11-19
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o schemă lipsită de orice corespondență istorică. În acest sens, lectura lui Victorin prefigurează abordarea lui Augustin. Secțiunea anticristologică M. Dulaey prezintă structura comentariului în felul următor: 1) cap. 1-3: vedenia Fiului omului; unitatea Bisericii; Duhul septiform; 2) cap. 3-4: vedenia tronului; cele două Testamente; 3) cap. 6-9: cele șapte coroane și cele șapte trâmbițe: simbolul persecuțiilor; 4) cap. 10-11: îngerul cu cartea în mâini; Isus deschide cartea; 5) cap. 11-19: secvența eshatologică; Anticristul‑Nero; 6) cap. 20-22: cele două învieri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos. Ieronim explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată cum tâlcuiesc ai noștri ultimul fragment al acestei vedenii despre Anticrist. În timp ce se va lupta cu egiptenii, libienii și etiopienii, distrugând aceste trei coarne din cele zece, el va afla că se ridică împotriva lui război dinspre Orient; va alerga cu oștiri nenumărate pentru a spulbera și a ucide
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epistolele lui Pavel consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni (PG 82, coll. 661C‑668B) și sinteza din Haereticarum fabularum compendium (cap. 29) (PG 83, coll. 525B‑532B). In Danielis VII (PG 81, 1417D‑1437B) „Apoi, spune textul, am privit în vedenia mea de noapte și iată o a patra fiară înspăimântătoare și nespus de înfricoșătoare; avea dinți mari de fier și gheare de aramă; mânca și sfâșia, iar resturile le călca în picioare; ea se deosebea cu mult de toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rânduit un anumit timp pentru a stăpâni lumea. Aceasta s‑a petrecut întocmai. Și, așa cum celelalte imperii s‑au sfârșit, tot astfel și oamenii celui de‑al patrulea imperiu vor merita să fie aruncați în focul pedepsei. „Am privit în vedenia de noapte și iată cu norii cerului venea cineva ca un Fiu al Omului și a înaintat până la Cel vechi de zile și a fost dus în fața Lui. Și Lui I s‑a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Stăpânirea Lui va fi veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată”. Astfel, după ce a așezat pe hârtie cele descoperite lui, a adăugat: „Eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul în trupul meu și vedeniile din cugetul meu m‑au înspăimântat”. Vedenia, spune el, era înfricoșătoare, iar duhul meu, necunoscând taina, era chinuit, pradă nedumeririi” (Dan. 7,15). [...] „El mi‑a spus: aceste fiare uriașe, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată”. Astfel, după ce a așezat pe hârtie cele descoperite lui, a adăugat: „Eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul în trupul meu și vedeniile din cugetul meu m‑au înspăimântat”. Vedenia, spune el, era înfricoșătoare, iar duhul meu, necunoscând taina, era chinuit, pradă nedumeririi” (Dan. 7,15). [...] „El mi‑a spus: aceste fiare uriașe, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ, și sfinții Celui Preaînalt vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
18) Se cuvine să remarcăm că aici, ca și în viziunea statuii, el vorbește de patru imperii; să nu credem, așadar, că imperiul de lut va fi diferit de cel de fier. Căci, pentru care pricină spune apostolul în prima vedenie: „la sfârșit imperiul de fier va fi slab”, iar aici: „trei dintre cele zece coarne au fost smulse”, dacă nu pentru aceea că ele erau de bună seamă mai slabe. Așadar aceste imperii, spune el, vor dispărea de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totul (Dan. 7,7‑19). Degetele „ca niște coase” amintesc de „ghearele de aramă” (ibidem); în fine, talpa picioarelor este și ea uriașă, căci fiara de la Dan. mânca „și sfărâma, iar resturile le călca în picioare” (Dan. 7,19). 4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus mai devreme, în această scriere se afirmă limpede că misiunea rânduită Anticristului de Dumnezeu este de a‑i pune la încercare pe sfinți: „Nu după multă vreme, Anticristul va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel este cumva special, redactat în ebraică (cap. 1 și 8-12) și în aramaică (cap. 2,4b-7,28) și alcătuit din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Daniel 7”, pp. 5‑13. . Apud M. Delcor, Le Livre..., p. 145. . În legătură cu această identificare, vezi Or. sib. III, vv. 388‑400. . Imaginea celor zece coarne apare de asemenea în Or. sib. III, vv. 381‑400. . Este vorba de vedenia berbecului (mezii și perșii: 8,20) și a țapului (grecii: 8,21). Confruntarea dintre cele două imperii este descrisă în felul următor: „Și pe când stăteam nemișcat încercând să înțeleg [acestea], iată un țap care venea dinspre apus și miazăzi pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra facultăților mentale. . Dan. 4. . III, 4: „Când inima lui s‑a mândrit și el s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, poruncind să se înalțe o statuie de aur și împingând întreaga lume la idolatrie, i s‑a dovedit prin vedenie că și el este în puterea lui Dumnezeu”. . Cf. De Christo et Antichristo 49, 5. . Vezi de asemenea, IV, 42. Cf. 2Mac. 9,9.11. . Întregul scenariu se află în Com. Dan. IV 48‑55. . Pentru a convinge auditorii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de dincolo 506. O astfel de plasare subterană era sugerată categoric de literatura creștină răsăriteană (nu doar apocrifă). în Limonariu sau livada duhovnicească se află mai multe „viziuni” despre tărâmul suferinței, aflat sub pământ. Dacă pustnicul care spune, povestindu-și „vedenia”, „am văzut pământul deschis și pe mine cufundat în adâncimea lui. Și am văzut trupuri moarte, zăcând putrede și îmbucătățite, pline de un miros fără seamă de urât”, a „excavat” superficial, oprindu-se într-un strat sepulcral, istorisirea celui de pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cei vii și pe cei morți/ și-și înseamnă a lor sorți” - și „fântânii uitării”, din care adăpându-se, sufletul uită lumea. Relații despre „lumea de dincolo” îi ofereau cititorului din Veacul de Mijloc o sumedenie de compuneri: „călătoriile” (descendente), „vedeniile” și „visele” (gen bine dezvoltat în mediul călugărilor). Aceste texte apocrife - unele de veche tradiție: voiajurile extramundane - preluate de literatura creștină, având o antichitate considerabilă, îi furnizau cititorului informații și-i satisfăceau nevoia de narație 513 (neîncetând să moralizeze, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]