999 matches
-
masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului ― al altora, e adevărat! ― sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sînt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sânt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă mă vor aresta. E ceva grav ? întreabă Tarrou. \ DEPINDE CE ÎNȚELEGEȚI PRIN GRAV. ÎN ORICE CAZ, NU E UN OMOR. ― Închisoare sau muncă silnică ? Cottard părea foarte abătut. \ Închisoare, dacă am noroc... Dar peste o clipă a reluat cu vehemență : \ Este o eroare. Oricine face erori. Și nu pot suporta ideea de a fi ridicat pentru asta, de a fi despărțit de casa mea, de obiceiurile mele, de toți cei pe care îi cunosc. A! exclamă Tarrou, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în uriașe gulaguri apocaliptice”, și concluzionează lapidar: „Terorismul de astăzi e floare la ureche față de ceea ce am trăit noi în două milenii de istorie, aici la Porțile Orientului”. în Țara în pradă autorul nu ezită să acuze direct, cu maximă vehemență, situația dezastruoasă în care se află România de astăzi după douăzeci de ani de tranziție, afirmând indignat: „Țara a fost dată în pradă. În fruntea și în sânul unor partide politice sunt numeroși tâlhari notorii, între magistrați și avocați sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu respectarea adevărului de unele voci autorizate ale comunității evreiești din România, precum și cele expuse în emisiunea din 5 noiembrie 2010, toate vin în sprijinul susținerii adevărului, în această problemă, în opoziție cu aceea a Comisiei W. care susține cu vehemență contrarul. Disecând și mai amănunțit această problemă, nu e greu să ne convingem că, interesat și partizan se măsluiește adevărul, incriminând nejustificat Țara și poporul român. Sper că, noi discuții și mai ales mărturii dezbrăcate de ură și interes abil
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mică în privința curățeniei lor, se ling tot timpul. Inspectorul acela are probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
persiflarea virtuților familiale În filmul francez? Ce-ar gîndi Franz Weyergraf despre acest lucru, el, care disprețuise Întotdeauna cărțile care Îi făceau pe cititori să se bălăcească În noroi, după cum scrisese și mi-o spusese Într-o zi cu o vehemență de-a dreptul biblică? De doi ani, ne scriam des, mai mult decît o făcuserăm vreodată pînă atunci. Ne vedeam atît de puțin! Îi povesteam pe larg proiectele mele de filme, decepțiile legate de producători (nu menționam și alte pocinoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
două întrebări în prisma descoperirii unor probe noi. ă Porbe noi? Mâna Annei Alexandrovna tremură în timp ce așeză paharul jos. ă Îl cunoașteți pe un oarecare Constantin Chirilovici Govorov? Ușurarea spori frumusețea Annei Alexandrovna, alungându-i încruntarea. Scutură din cap cu vehemență. Este liniștită fiindcă acum poate să răspundă cu onestitate, gândi Porfiri. ă Este vorba de un tovarăș de-al lui Stepan Sergheievici, explică Porfiri. Care este mort acum. Omorât. Otrăvit, cred, prin adminitrarea acelelași substanțe care l-a omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
infirmiera, Marta era ocupată cu măscăriciul, dar nici unul nu se simțea mulțumit de rezultatele încercărilor repetate, poate pentru că a copia este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptor, rămășiță arhaică a unei vieți artizanale care nici măcar ca ruină de muzeu în aer liber nu merită conservată. Să ne lăsăm de nostalgii care nu fac decât rău și ne țin pe loc, spusese Cipriano Algor cu o neobișnuită vehemență, progresul merge înainte, de nestăvilit, trebuie să ne hotărâm să-l urmăm, vai de cei care, de teama posibilelor neliniști viitoare, rămân așezați pe marginea drumului, plângând un trecut care nici măcar n-a fost mai bun decât prezentul. Rotundă, perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să scape de curiozitatea ei insistentă, dar și amărât pentru că discuția nu fusese, din partea lui, un recomandabil model de loialitate, Am fost loial, da, domnule, protestă în sinea lui, am anunțat-o imediat că e vorba de un secret. În ciuda vehemenței și îndreptățirii protestului lui, Marçal nu reuși să se convingă. Când, după mai bine de o oră, Cipriano Algor, care de abia își revenise din spaimele trenului fantomă, se întoarse acasă, Marta îl întrebă, Ți-ai văzut ginerele, Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului - al altora, e adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curentul numit Simbolism, inițiat de un grup de tineri ce se adunau în anii ’80 ai secolului XIX în Cartierul Latin din Paris și unde se întâlneau noaptea, iar în urma consumării abuzive de alcool și alte substanțe psihoactive, criticau cu vehemență lucrările artistice ale ilustrilor predecesori, îi defăimau în scopul de a-și pune în valoare propriile talente și creații. Acești tineri se autointitulau ”hidropați” ceea e ar însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
așa ceva pentru ea. Dezvăluirea faptului că nu era mama lui adevărată părea să-i fi spulberat încrederea în ea și, odată cu asta, și dragostea. — Oare ai putea vreodată să mă iubești și pe mine așa? Cu tot atâta patimă și vehemență? Era o întrebare la care îi era aproape peste puteri să răspundă. În schimb, își lipi obrazul de mâna lui. Bănuiesc că mă crezi un nemernic egoist pentru că nu vreau ca tatăl tău să stea cu noi. Știa că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai „rafinată” -, pe Octavian Goga și alți poeți, nenumiți (cu o excepție nesemnificativă), considerați a fi mult inferiori impopularilor Arghezi și Adrian Maniu. Complexul de superioritate estetică a Munteniei (provincie inferioară civilizațional Ardealului) în raport cu elitele de peste munți este afirmat cu vehemență: „E o confuzie între instrucțiune și cultură, între civilizație și rafinament. Și între grefa dificilă a sufletului germanic și altoiul natural al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Buletinul medico-terapeutic, o revistă pseudomedicală editată de farmacistul Iteanu (...) Autorii lui se lăudau că prin asemenea „denunțuri” împiedică „procesul de dizolvare a societății contimporane” și dau „directive de viață spirituală, normală și sănătoasă”. Liderul avangardist își nuanțează totuși, retrospectiv, vehemența: „În aprilie al acelui an, (Emilian) tipărise o carte intitulată Anarhismul poetic despre care, la rubrica «Represalii», îmi mărturisisem convingerea că «e o carte de ramolisment precoce a cărei prezentare de lux disimulează, sub o armură falsă, conținutul rînced» (unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului și expresionismului, „influența dominantă exercitată n-a mai fost cea muzicală, ci cea plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de umorile pamfletare - autorul încearcă să mențină o anumită „medie” între opiniile criticii lovinesciene și ale celei dragomiresciene. Altfel spus - el se înscrie, prudent, în sensul canonului critic al epocii... Lui Ilarie Voronca îi sînt recunoscute „curajul atitudinii” și „vehemența expresiunii”, bogăția creativă superioară „celorlalți tovarăși”, manifestată prin prezența în paginile „tuturor revistelor înaintate” („S’ar deduce că colaborarea d-lui Voronca e prețuită și căutată - ca a oricărui maestru de altfel”). Superioritatea față de „ceilalți extremiști” stă mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
situat în tradiția folclorului urban: „Urmuz a folosit locurile comune și expresiile gata făcute ale lumii și limbajului urban, tot așa cum autorii baladelor populare folosesc clișeele (...) dintr-o tradiție moștenită, orală”. Ideea unor posibile „rădăcini folclorice” rurale este respinsă cu vehemență polemică: „Un amăgit comparatist ar adăuga că numărul mare de nonsensuri și absurdități din literatura populară l-ar fi putut influența. Ar fi, fără îndoială, nu prima și nici ultima enormitate demnă de deriziunea lui Urmuz — căci este probabilă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România anilor ’20 a fost întoarsă pe toate fețele: aproape tot ce era de spus s-a spus, și s-a spus bine. Cu excepția subcapitolului dedicat lui Jacques G. Costin, pe nedrept ignorat (considerat, probabil, „minor” și prea „cuminte” în raport cu vehemența militant-demolatoare a avangardismului), nu am avut a propune noi revalorizări critice. Lucrarea de față nu e, de altfel, una de critică aplicată, după cum nu e una de analiză retorico-stilistică, de poetică sau de hermeneutică literară. Este, înainte de orice, o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte bună cu tine. — Ai Înnebunit? Doar pentru că Încearcă să-mi acapareze complet viața, spun eu cu vehemență, ridicînd tonul pe măsură ce mă uit la Fran cu o mirare crescîndă. — Sună Îngrozitor, dar ea n-o să dispară, vine răspunsul prietenei mele. Ascultă, Dumnezeu mi-e martor că știu prin ce treci, dar Linda e soacra ta și atîta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe care l-ai admirat și te-a dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai fost altfel decât noi și că de aici pleacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o: - Cum te cheamă? PORC CU ALUNE E vorba despre discuția ce începe de la întârziere, apoi trece la dimensiunile burții lui Vasile, alunecând agale spre defectele sale morale. Susținând cu vehemență caracterul josnic al acestuia, nedemn de o primire respectuoasă și de tratamentul, după părerea mea, prea luxos (serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ești, ăăă, așa de fericită. Nu e vorba decât de faptul că anumite lucruri ne fac - ei bine - să ne punem întrebări. Știi, tu erai o femeie de carieră - erai puternică, fericită... —Nu eram fericită, a contrazis-o Alice cu vehemență. Atunci când l-am întâlnit pe Jake eram mai nefericită decât fusesem vreodată în toată viața mea. El m-a salvat de la o existență fără sens. Doamna Duffield a ridicat o sprânceană. —Dar atunci - îți purtai singură de grijă. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sunt rotunde. Stelele sunt rotunde pentru că forța de gravitație atrage gazele spre centru În timp ce presiunea Împinge gazele În afară cu aceeași intensitate. PĂmântul este rotund - gravitația atrage materia spre centru, În timp ce materia cu electronii săi ostili Împinge Înapoi cu aceeași vehemență. Picăturile de ploaie Își Încep existența ca globuri lichide, agregate de molecule de apă strânse În jurul unor particule de sare sau praf, care Își pierd simetria doar datorită frecării cu aerul, În cădere. ouăle păsĂrilor sunt rotunde, numai trecerea prin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]