614 matches
-
părea. Toți se uitau pe fereastră și doctorul, care era un foarte bun doctor, le arăta unde sunt fazanii și În același timp trăgea patul spre fereastră, și apoi, ca Într-o secvență comică, domnul Frazer fu făcut knockout de veioza care-i căzu În cap cu baza În care intra cablul. Părea antiteza vindecării sau a tot ce mai reprezintă un spital și tuturor li s-a părut ceva foarte haios, dacă o luai ca pe o glumă făcută atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi mouse-ul, trăiesc timpuri noi, cu Charlie Chaplin, cu ecran, unde-mi văd avatarurile mici și dese prin care trec ca porumbelul păcii. Dublu clic, săgeată, pun nori pe fundal și-o muzică simfonică de deschidere exuberantă a programului, Requiemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi, dacă asta Își dorește. — SÎnt gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În Canada. — O s-ajungem și pe-acolo, spuse tata. Ne-am dus În bucătĂrie. Obloanele erau Închise și pe masă era aprinsă o veioză. În mijlocul camerei erau o valiză, un sac de pînză și două rucsacuri. — Așază-te la masă, spuse tata. Luă o tigaie și ibricul cu cafea de pe plită și le aduse la masă. S-a așezat lîngă mine, am mîncat ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu roșul aprins al multlăudatului meu perete din cărămidă aparentă. Elegant și lejer și, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am Încercat cu bandă adezivă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Viața i-a fost o ispășire, dar nu și moartea.“ „De ce n-a făcut toate astea mai demult ?“ „Nu cred că vrei să afli răspunsul...“ Bătrânul făcu semn cu mâna. Luat de gânduri, Filip nu-și dăduse seama că mutase veioza și cercul ei de lumină prindea genunchii bătrânului înveliți în pătură. — Există ceva mai rău decât moartea, spuse bătrânul, după ce rămase câteva clipe nemișcat, cu ochii fixați pe perete, până când zidul începu să se miște și să se desfacă. Mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ciudat, mai spuse Cosmina, nedezlipindu-și ochii de la fereastră. De ce nu mă mir că l-am găsit aici pe Penderecki ? De ce am, de la o vreme, sentimentul că moartea urcă treptele, gata să bată la ușă ? Întunericul se despică dintr-un fulger. Veioza se răsuci și cercul se strânse în locul unde sprâncenele se adunau la rădăcina nasului. Bătrânul tresări, fără să știe din care tărâm venea coșmarul. Rămase cu ochii măriți și cercul de lumină i se lipi de față ca o mască
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pierduse. — Pentru cei ca tine moartea nu vine niciodată când o chemi, mai auzi bătrânul, înainte ca piciorul să pășească în gol și trupul să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se făcuse întuneric. Simți cum bărbatul duce încet mâna la buzunarul de la piept, desface
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrei să mă ajuți, dar mie nu cred că îmi face bine discuția asta. De fapt, ce vrei să-mi spui ? Bunicul tău adormea totdeauna pe lumină, nu-i așa ? Iar tu, când ai deschis ușa și l-ai găsit, veioza era aprinsă... — Da, ca de obicei... Nu era ca de obicei. Cu vreo oră și ceva înainte, lumina s-a stins și s-a reaprins. Dar era altfel, cum de nu ți-ai dat seama ? Nu știu, cum puteam să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
priveam de departe, când ai intrat în casă, prin crăpătura ușii a ieșit o dâră de lumină. Ar fi fost simplu pentru cineva care voia să coboare scările să aprindă lumina din hol. De ce ar fi trebuit să îndrepte lumina veiozei spre trepte ? Mai ales după ce, minute în șir, o stinsese. — Ce vrei să spui ? Nu putea fi nimeni altcineva în casă, ușa era încuiată când am venit. — Dragonul e orb. Nimeni nu poate vedea în locul tău. Bărbatul care te-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Poți sta aici cât vrei. Eu am apartamentul de la parter, n-o să te deranjeze nimeni. Doar că trebuie să aducem un pat, n-o să poți dormi în fotoliu. Și becurile candelabrului trebuie puse la loc, n-o să-ți ajungă numai veioza. Nu trebuie să faci asta, poți închiria cuiva. N-am bani să-ți plătesc... — Nu-i mare lucru. Și, pe urmă, n-aș suporta ideea ca un străin să locuiască printre lucrurile lui. Poate că, dacă îi răsfoiești cărțile și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sprânceana dreaptă până la tâmplă. Atingerea îl durea puțin, dar răcoarea îi făcea bine. Camera era cufundată în întuneric. De atâtea nopți, de când bătuse drumul până la fereastră și înapoi, ochii i se obișnuiseră cu întunericul. Știa că, dacă ar fi aprins veioza, imediat cineva ar fi deschis ușa și l-ar fi poftit să se urce în pat. Întunericul îl apăra, de acum înainte noaptea avea să fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou liniște și maestrul mergea strângând între degete cheutorile jachetei lui ponosite. Se apropie de casa de vizavi abia după ce luminile se stinseră, chiar și la etaj, unde locatarul cel nou nu avea încă nevoie de cercul de lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri în dreptul porții. Scoase de la piept un ghemotoc alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimic în afară care să-mi provoace teamă. Răul a rămas înfipt în mine, ca un cârlig pe care peștele îl înghite.“ — Ai dreptate, spuse Rada. Sângele nu se vede. În zilele Revoluției, stătuseră cu draperiile trase, aprindeau doar lumina veiozei, de frica blindatelor Securității despre care se zvonea că vin de la Ploiești asupra Capitalei. Și nu beau decât apă fiartă, cică teroriștii au otrăvit apa și, mai ales noaptea, trag la întâmplare prin ferestre cu pușca cu lunetă. Berti râsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oară, pe vremea când taică-său trăia. Maică-sa intra, din când în când, să deretice, după zgomotul lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui deasupra, în întuneric. Încercase uneori să se uite pe urmele maică-sii, dar ea îl privea cu asprime și închidea repede ușa. Astfel că prezența tatălui era și nu era, se temea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în pat, ghemuiți sau sprijiniți în diverse poziții pe pernă. Trebuie să stăm la o masă, la un birou sau pe un scaun care să ne țină spatele drept. Camera trebuie să fie bine luminată și aerisită. Dacă folosim o veioză, ea nu trebuie să ne orbească ci lumina ei trebuie să cadă uniform pe birou. De asemenea, ordinea în care sunt așezate lucrurile pe birou este importantă; înainte de a începe să citim trebuie să strângem toate lucrurile care nu ne
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2916]
-
păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru ani să alerge spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să-i acuze de acest lucru, arătînd cine ar fi vinovatul. LaFrenière (1988:251) a structurat cîteva principii de clasificare a comportamentului înșelător al preșcolarilor bazate în parte pe observații, făcute probabil în Quebec
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dicționar, biserică, parașutism, atletism; * gelaterie, fotoliu, canapea, bibliotecă, facultate, biciclist, universitate, student, rutină, vocalize; * terasament, alveolă, rutier, aisberg, stalactite, peșteră, speologie, apicultură, fagure, minune; * steag, călătorie, distractiv, antrenant, dicție, oportunitate, alveolă, boltă, înlocuitor; * cercei, bijuterie, galerie, automatism, ciocolată, înveli, calorifer, veioză, mașină, munții; * mărturie, bomboane, mărțișor, mercerie, exactitate, bisturiu, arc, politicos, sport; * computer, teletext, garnitură, stindard, flamură, adiere, peșteră, excursie, biserică; * sărbători, felicitare, mecanism, chirurg, revistă, computer, galaxie, echipament, ax; * aur, instructor, examen, exercițiu, constelație, fotografie, secret, antrenant, extra; * punctual, funcție
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]