2,332 matches
-
Ion Pillat, Adrian Maniu, Ion Barbu, Ion Vinea, F. Aderca, George Nichita, Alexandru Vasiliu, V. Demetrius, Haig Acterian, Emil Gulian. Colaborează cu proză Mircea Eliade, care publică în numărul 5-6/1927 Iubirea prietenului meu, iar în numărul 10-11/1927 Toamnă venețiană, alături de Aureliu Cornea, N. N. Tonitza, Lascăr Sebastian, N. Davidescu. Camil Petrescu publică un fragment din ultimul act al piesei Mioara (1/1927) și scenele finale ale tabloului I din actul I al dramei Danton, pe care le însoțește de câteva
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
în tensiunile destinelor de prim-plan, într-un „teatru de cunoaștere”, ferit de riscul uscăciunii disertative. Când este cazul se replică unei opinii critice nedrept ironice (apropierea, încercată de G. Călinescu, între Patima roșie, piesa lui Mihail Sorbul, și Act venețian). Exegetul crede că romancierul Camil Petrescu, pus sub semnul unor afinități și convergențe, parțiale, cu Stendhal și Proust, face din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, „romanul unei clarificări interioare”, în durata a două mari experiențe complementare, marcate
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
protagonistei din piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1927) și se afirmă cu roluri ca Amalia (Hoții de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Năpasta de I. L. Caragiale), Tofana (Patima roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu). Prezență fascinantă a generației ’30, este eroina unor povești de iubire cu Mihai Codreanu, Sorin Pavel, Mircea Eliade și Emil Cioran, trezește admirația lui E. Lovinescu (participă la ședințele cenaclului Sburătorul), Nae Ionescu, Ion Vinea, Adrian Maniu
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
Legea apei în deșert (1998), Vindecarea prin cuvânt (2003) ș.a., proză scurtă - Cine trece primul pe pod (1982), Dacă privim în ochi privighetoarea (1989), Războiul îndrăgostiților (1999), roman - Preavizul (1984), Dansul iederii (1987), Cartea secretelor (1995), Darul nebunilor (1996), Îngerul venețian (2000), Moștenitorii blestemului (2002) ș.a., cât și notele de călătorie Salut, Basarabia! (1991). Versurile afișează un modernism de marcă interbelică, dar superficial (lipsă de punctuație, uneori titluri șocante: Scris despre un dicționar al melancoliei, Scris despre alte naufragii ale surâsului
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
1990; Salut, Basarabia!, București, 1991; Cartea secretelor, București, 1995; Darul nebunilor, București, 1996; Cui îi vine rândul, București, 1997; Iubiri interzise, București, 1998; Legea apei în deșert, București, 1998; Războiul îndrăgostiților, București, 1999; Sărutând leoaica pe gură, București,1999; Îngerul venețian, postfață H. Zalis, București, 2000; Dragii mei păcătoși, pref. Geo Vasile, București, 2001; Moștenitorii blestemului, București, 2002; Vindecarea prin cuvânt, București, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Ulise, alte întâmplări”, ST, 1977, 5; Al. Cistelecan, „Ulise, alte întâmplări”, F, 1977, 7
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
literară este susținută de Perpessicius, la rubrica „În tinda unei registraturi”, și de F. Aderca, iar eseistica de B. Fundoianu, F. Aderca, Perpessicius, în timp ce cronicile muzicale sunt semnate de Marcel Gheorghiu. Aici Camil Petrescu dă un fragment din piesa Act venețian. Se fac transpuneri din Giovanni Pascoli (traducător: G. Cifarelli), Giosuè Carducci, Théodore de Banville, Gabriele D’Annunzio și se prezintă scrieri de Ernest Renan, John Ruskin, Théodore de Banville, Walt Whitman. Unele note de la „Clepsidra cu venin” sunt scrise de
SPRE ZIUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289839_a_291168]
-
raporturile dintre idee și semnul plastic sunt interpretate într-un sistem de relații multiple, aflându-se în atenție atât arta contemporană artistului discutat, cât și istoria formelor. Aproape în același mod e construită și monografia Guardi (1981), unde contribuția pictorului venețian la crearea peisajului e pusă în evidență prin raportarea la marile concepții privitoare la natură ce prindeau contur în secolul al XVIII-lea și aveau să dea întreaga măsură a semnificației lor în pictura engleză către sfârșitul secolului. Din păcate
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
Nu este verosimil ca Andrei Pietraru să-și anuleze, la numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit proveditor al flotei din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși, se produc grație intervenției, suprarealiste avant la lettre, a unui deus ex machina de extracție fenomenologică, provocând ceea ce
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Patul lui Procust, „dislocări de conștiință”: este cazul schimbării abrupte de atitudine, într-o singură scenă, a Ioanei Boiu - explicată de Perpessicius, în termeni psihanalitici, ca o formă de manifestare a isteriei sexuale - sau al prefacerii lui Cellino, din Act venețian, dintr-un personaj ușuratic și cinic, seducător cu sistem, într-un alt Nicola, supus credincios și plin de umilință, pregătit de orice sacrificiu pentru un stăpân a cărui autoritate copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
După ce debutase la sfârșitul anului 1918 în „Vieața nouă” cu versuri, mai colaborează cu poezie și proză la „Orizonturi noi”, „Sburătorul”, „Năzuința”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața literară” ș.a., textele fiind adunate mai târziu în volumele Evocări venețiene (1928) și Ispite și biruinți (1930). Colaborarea lui N. la „Vieața nouă” și la „Sburătorul” nu vine probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în proza din Evocări venețiene. În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în Peregrinări voiajul continuă în lumea artelor plastice și a muzicii, la aceasta contribuind din plin și memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la melancolie, în timp ce Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin alăturarea unui eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și biruinți
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și biruinți, București, 1930; Patru mari educatori, București, 1933; Istoria pedagogiei, I, Cernăuți, 1935; Texte pedagogice, îngr. și pref. Viorel Nicolescu, București, 1980. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, „Educație și ideal”, ADV, 1927, 13
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
I, Cernăuți, 1935; Texte pedagogice, îngr. și pref. Viorel Nicolescu, București, 1980. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, „Educație și ideal”, ADV, 1927, 13 335; G. Călinescu, „Educație și ideal”, „Sinteza”, 1927, 3-4; Perpessicius, Opere, III, 163, XII, 363-364; Radu Boureanu, „Evocări venețiene”, VRA, 1928, 23; V. Horea, „Tolstoi educator”, VR, 1929, 9-10; I.M.R.[I.M. Rașcu], „Ispite și biruinți”, „Îndreptar”, 1930, 3; Gabriel Drăgan, „Ispite și biruinți”, CL, 1930, 5; Lovinescu, Scrieri, V, 524; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 256, 293; G.
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
traducători. Relația cu cartea lui Martini există, dar M. l-a citit pe iezuitul italian în selecția făcută de J. Nieuhoff, autor care și-a adunat știrile din tot ce însemna atunci sinologia europeană, începând cu Marco Polo („Marcu Pavel venețianul”, îl numește solul). Martinius Martini e folosit și prin intermediul compunerilor primite de la Krijanici și, probabil, de la Verbiest. Lângă secvențele împrumutate din cărți sunt așezate - într-o „țesătură” căreia trebuie să i se recunoască originalitatea - știri care proveneau din surse orale
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Penelopa, București, 1978; Scrisorile imperiale, București, 1979; Omul coborât din turn, București, 1980; Diavolul de duminică , București, 1981; Limita de vârstă, București, 1982; Tentația, I-II, București, 1983-1984; Rezerva specială, București, 1984; Ultima tentație, București, 1985; Portretul, București, 1986; Scrisori venețiene, București, 1987; Bănuitele primejdii, București, 1988; Victoria lui Manoliu, București, 1989; Pașaport pentru Australia, București, 1991; Avocatul diavolului, București, 1993; Condotierul, București, 1994; Omul de la Interpol, București, 1994; Muza Clio, București, 1996; Cartea morții, București, 1999. Traduceri: Yasushi Inoue, Pușca
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
și manuscrise contrafăcute. Obiectul predilect este viața și opera lui Mihai Eminescu, pe seama căruia tipărește câteva cărticele conținând elemente senzaționale, cele mai multe născocite, de genul Cum a iubit Eminescu. Pagini intime (1911), precum și un roman despre Eminescu și Veronica Micle - Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri (1936), biografie romanțată, în fapt un monument de prost gust, scris pe bază de așa-zise „documente postume: scrisori, manuscrise și memorii”, evident dubioase. A avut ambiții de editor: Vasile Conta, Opere complete (1914), Teatru inedit
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
lui Christ, București, 1914; Veronica Micle, muza lui Eminescu, București, 1914; Quo vadis, București, 1915; Delavrancea apărând pe Caragiale, București, [1923]; Critica literară în secolul al XIX-lea, București, [1929]; Molière povestind copiilor, București, 1930; George Coșbuc, București, 1933; Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri: Eminescu - Veronica Micle, București, 1936; Eminescu. Aspecte din viața și opera poetului, București, f.a.; Patriotismul lui Eminescu (Geneza), București, f.a. Ediții: Cum a iubit Eminescu. Pagini intime, Iași, [1911]; Vasile Conta, Opere complete, București, [1914]; Veronica
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își înfig coasele în otava jilavă a unor pajiști mlăștinoase, acești monștri înotau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascuțit, ca și cum ar avea o coamă, în vreme ce laturile boltite și pufoase ne oferă aceste uimitoare lamele de os în forma de iatagane - cîte trei sute pe fiecare latură - care, atîrnînd de partea superioară a capului sau a osului „coroanei“, alcătuiesc storurile venețiene de care am pomenit, în treacăt, mai înainte. Marginile acestor oase au niște fibre păroase prin care „balene normală“ filtrează apa și în al căror ciur sînt prinși peștișorii, cînd balena străbate, cu botul deschis, mările de „brit“, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spus, cașalotul este mai puțin expus decît celelalte specii acestui accident. La douăzeci de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale acesteia cîntăresc cîteodată peste o tonă, pe cînd cașalotul nu e apăsat de o asemenea povară. în unele cazuri, însă, balena scufundată se ridică din nou la suprafață, după multe ore sau chiar după zile, plutind mai ușoară decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reprezintă o prioritate. Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima din vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să aducă mutații notabile, s-a născut în Italia, respectiv la Padova, acolo unde filosoful grec urmase cursurile universitare și acolo unde se dezvoltase climatul materialist al „talasocrației” greco-italiene. În general, reformele din Sud-Est datorează mult universității padovane și tiparnițelor venețiene, prin urmare este îndreptățită afirmația potrivit căreia „Veneția a fost poarta de intrare a Reformei în Peninsula Balcanică”. Activitatea didactică a lui Theofil Corydaleu, influența exercitată asupra elevilor săi, în marea lor majoritate preoți, episcopi, patriarhi, profesori, face posibilă răspândirea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
consecință a îngrădirii drepturilor. În general, resentimentul față de activitatea economico-financiară a evreilor se traduce prin exagerarea implicării lor în aceste domenii. La Veneția sau la Ragusa lucrurile nu stau altfel între secolele al XV-lea și al XVII-lea. Statul venețian, de exemplu, exercita un atent control asupra acestor activități, impunând evreilor taxe colective. Numai că, la Veneția, la București sau la Alba-Iulia, ca în orice țară (și timp al restricțiilor) e permanent și divorțul între legislația în vigoare și atitudinea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]