873 matches
-
în zona Banatului În anul 1936, „Societatea hipică bănățeană“ a ocupat locul I la „Lupta regimentelor“ și a scris pagini de istorie în echitația țării Calul, unul dintre animalele cu un coeficient ridicat de inteligență, a constituit de milenii obiectul venerației popoarelor, al inspirației în artă, literatură și muzică. Legendele vorbesc despre făptura plină de frumusețe, grație, forță și credință față de stăpân. Cărturarii antici i-au închinat poeme, vechii greci i-au dăruit locul cuvenit la Jocurile Olimpice. Atunci au început cursele
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
și însoțită de atestarea faptului că este chiar din sectorul unde, dincolo de orice dubiu, George Pomuț își doarme somnul cel de veci. Ajunsă la Timișoara, urna este așezată pe steagul american, lângă bustul eroului legendar, adăugându-se celorlalte semne de venerație a personalității lui George Pomuț.
Agenda2003-40-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281549_a_282878]
-
care unchiul Heintz (Ignaz Kirchner) rămas în Germania Occidentală le transportă ilicit. Comerțul viu cu Vestul se traduce de fapt printr-o prosperă contrabandă pe sub nasul poliției, orice vine de dincolo este tratat cu deosebit respect, dacă nu chiar cu venerație. Tinerii trăiesc cu vestimentația și muzica timpului lor care nu ține cont de granițele ideologice, întocmai precum adolescenții nesiguri ai lui Mircea Cărtărescu din Nostalgia sau cei ai lui Mircea Nedelciu pentru că aceea este epoca, anii '80. O întreagă generație
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
de un răstimp (1848-1938) pe care nu-l vor trăi niciodată. Volumul Spendoarea decadenței este o contrafacere în sens bun. Îmbucarea cîtorva pietricele istorice în chenarul unui medalion cu tentă nostalgică, care reface din detalii mici amintirea unui sentiment mare: venerația față de unul din cele mai frumoase orașe din istoria Europei. Informația volumului impune prin seriozitate, ca și arta autorilor de-a o îmbrăca într-o haină epică plăcută ochiului. Rezultatul este lipitura cîtorva cioburi din stema imperială a capitalei lui
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
e celebrată ca un punct de cotitură întro existență parcă desprinsă din cărțile lui Maxim Gorki sau din fragmentele gotice ale lui Dickens. Ca unul care, timp de aproape opt ani, am stat umăr la umăr cu Tania Radu (obiectul venerației lui Dan C.), colegi fiind la ICR, confirm pe de-a-ntregul - din cu totul alt unghi, firește - calitățile umane și intelectuale ale acestei minunate și discrete ființe. Pot, așadar, să-mi imaginez cât îi datorează Dan C. în materie de
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
o bărdacă de pălincă: - Fratele mieu, îmi zice cu o grimasă de viitor sinucigaș, mulți ani am trăit în mare păcătoșenie, cu convingerea că Agatha Christie, Ray Bradbury, Isaac Asimov, Ion Hobana ș.a. au fixat pentru totdeauna în sufletu-mi venerația față de opera lor. Am greșit neiertabil, fiindcă adevăratele și genialele opere SF și polițiste n-au fost create de către acești insignifianți autori, ci de suplimentele tv publicate cam de toată presa scrisă, centrală și locală. De aceea, în serile când
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
jucate. Străbunicul devine apusean. E trucul pe care, de această dată mărturisit deschis în spovedania către Povestitor, tot ca să păcălească o soartă potrivnică, îl joacă alt crai care își schimbă numele: Pantazi. Și totuși Pașadia păstrează portretul acesta balcanic cu venerație, singură amintire pe care nu vrea să o ardă în foc. Gesturi simultane, profund contradictorii. E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
nu se mai poate uita la televizor. Emisiunile de știri de la televiziunea națională (TVR1) au început să invite astroloage de ocazie care fac previziuni elucubrante cu aerul că sunt atotștiutoare sau, mai recent, ajung să citeze, tot la știri, cu venerație și umilință din Marx, în locul lui Nostradamus. Încă un pic și o să ne dea în bobi, o să ne ghicească în cafea și o să-l redescopere pe "tovarășu'" ca geniu al Carpaților. Posturile culturale au mari probleme de (in)cultură, emisiunile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
de obicei nevoiași, umili și umiliți, oameni fără nume pe care se sprijină lumea ca să nu cadă în pierzanie, oameni drepți în strîmbătate și îndărătnici sub bici, în întunericul vremilor. Și nu trebuie să ne gîndim la ei decît cu venerație, cu recunoștință și cu dragoste, fără vreo încrîncenare pentru soarta lor: prezența lor în omenire este, spre binele ei, adîncă, cum adînc este și răul, dar este și ușoară, ca un zîmbet ascuns în lumină, mereu". Petru Creția și-a
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
vede de la o poștă că sunt falsuri ordinare, nici nu trebuie să te pricepi ca să-ți dai seama! Unde te înșeli e aici, la restul de zece (ținea mănunchiul de fotografii în mână, fixându-l cu o privire plină de venerație de parcă ar fi deținut un tezaur); sunt de o calitate excepțională; incontestabil, avem de-a face cu opere autentice de Andreescu!" Am parcurs cele zece fotografii și am recunoscut imediat tablourile pictate de Ialomițeanu. Scăpasem cu totul din vedere că
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale artistului. Trei figuri la baza unui crucifix (1945) expune deja multe dintre elementele caracteristice ale creației mature a lui Francis Bacon. Figurile fantastice, deformate, amestecând trăsături de om și animal stau mărturie pentru venerația artistului pentru arta lui Picasso... Lamentație pentru vii și pentru morți, pictura are toată încărcătura traumatică ce caracterizează nu numai arta lui Bacon, ci cea a unei întregi generații de artiști postbelici - Giacometti, Beckmann, De Kooning... În fine, Trei figuri
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
o muchie între șansă și neșansă. Neșansele: este femeie într-o Japonie ce se zvârcolește să iasă din izolare, are un talent îngăduit doar bărbaților ca exprimare, trebuie să se mărite și să se supună convențiilor familiei, își iubește până la venerație tatăl, muncește cu el și pentru el, când este bolnav ca să asigure familiei traiul. Șansele: are privilegiul să vadă și să înțeleagă un mare maestru, tatăl ei, își face ucenicia de artist în atelierul lui și-i descoperă metamorfozele, căci
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
comunitate siciliano-americană în care tânăra și energica Serafina, rămasă văduvă, este paralizată de durere și își trăiește doliul într-o totală uitare de sine. Când îi sunt însă distruse iluziile romantice legate de soțul pe care l-a iubit până la venerație, Serafina își redescoperă adevărata natură, demnitatea și pofta de viață, într-o sărbătoare a iubirii și a sexualității. „Povestea zbuciumată, poetică, trupească și amuzantă a pierderii suferite de o femeie și a redeșteptării simțurilor sale.” (Sunday Times) Scena 5 (fragment
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În anul 1842, Munteanu ne surprinsese cu publicarea Suferințelor lui Werther traduse după Goethe. Numai așa ceva nu așteptam noi de la seriosul nostru Munteanu. Căci și Bariț avea un soi de venerație cvasi-filială față de Schiller, pe care a și mărturisit-o fără reticență. Trebuie să spuiu - a povestit chiar el - am către Schiller o foarte mare plecare, nu știu cum, de multe ori îmi vine să-i dau acea iubire și cinste ce i-
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de interes decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine, din toate aceste motive, Sensuri ale perfecțiunii este - din principiu chiar - o carte binevenită. Că va fi totodată și bine citită
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
în Nașterea tragediei (1872), dar mai ales în cea de-a patra Unzeitgemäße Betrachtung (Considerație inactuală), al cărei titlu e lămuritor: Richard Wagner in Bayreuth. Ce s-a petrecut apoi în sufletul lui Nietzsche ține de încîlceala ițelor sale psihice. Venerația i s-a preschimbat în vrăjmășie contestatară, infidelitatea spirituală a filozofului dînd naștere celor două cărți de tăgăduire totală a maestrului. Și chiar dacă Cazul Wagner (1888) și Nietzsche contra Wagner (1895) au apărut într-un moment cînd Wagner plecase deja
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o "actualitate" de gradul unu, "pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o "actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită pe "strategiile lor mai generale de lectură", pe doctrina lor intelectuală, pe maniera raportării
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
noastră. ,Pe de o parte există angajamentele ei profunde față de sporirea libertăților civile și menținerea unor instituții democratice puternice, precum și fantastica dezvoltare a științei și tehnologiei care au contribuit atît de mult la bunăstarea noastră; pe de altă parte, există venerația oarbă pentru creșterea perpetuă a dezvoltării economice și a consumismului, impactul lor destructiv asupra mediului ambiant (...) și felul în care, cu ajutorul televiziunii și publicității se promovează uniformitatea și banalitatea în locul respectului față de unicitatea ființei umane". Importantă în aceste condiții pentru
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
și reprezentarea lor în mintea fiecăruia, faptele și visele, lumea care ne înconjoară și lumea imaginată de scriitori, pictori, muzicieni, balerini. Tot ceea ce conține pictura (inclusiv cea a lui Magritte) este realitate, așa cum reiese din poemul dedicat ,Maestrului Magritte, cu venerație" : ,Realitate desenată lin de aripa/ vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc/ de laba leului culcat pe plaja însorită/ lângă femeia cu sexul deschis/ spre săgeata zenitului// realitatea pusă într-o ramă de flăcări// realitate care jignește ignoranța" (Realitate
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
de păsări, a căror formă este în raport cu subiectul conversației lor; de aici vine faptul că păsările în Cuvîntul Sfînt reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de perle în ocean) se aruncă în valuri, într-o nouă încercare de a-și schimba destinul nefast și de a aduce la lumină mult-dorita scoică prețioasă, depozitară a „perlei lumii”/the pearl of the world, cum o numesc, cu venerație, localnicii. Interesant, sub presiunea fatalității, Kino chiar revine la suprafață cu această nestemată, stîrnind uimirea și invidia întregii colonii de scufundători. Protagonistul vrea să o vîndă și să dispună astfel de bani imediat, dar cumpărătorii din regiune se înțeleg, conspirativ
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
afirmat în străinătate; printre participanți se numărau, desigur și tinere cadre didactice care se bucurau de un renume timpuriu, cum ar fi Solomon Marcus sau Mihai Nasta. Interesant este că în această olimpică întrunire se pomeneau uneori cu anume sfioasă venerație numele lui Matila Ghyka și a lui Pius Servien (Coculescu), ca antemergători ai domeniului frecventat de noi, profesori sau ucenici. Prea multe nu știam (cel puțin eu unul) decît că era vorba de "oameni de primă mînă", respectați și în
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
diverselor congrese la care participă, Șolohov nu mai dă literaturii nimic important. Moare, asistat de tovarășa sa de viață, în 1984. Acesta ar fi în linii mari traseul vieții și operei lui Mihail Șolohov, citit, predat, învățat și reprodus cu venerație de generații întregi de elevi, profesori, scriitori, critici, cititori... Există oare vreo fisură în acest bust de bronz?, se întreabă Aleksandr Korabliov. Unii, în linia partidului, susțin că nu, alții, mai cu intuiții, mai cu argumente, vin să infirme mitul
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
milenarist cu accente voluntariste: omul poate orice, numai să vrea, și dacă nu vrea este fiindcă n-a înțeles încă necesitatea căreia trebuie să i se supună. Astăzi, nuanțele acestea par ridicole, dar au fost generații întregi care psalmodiau cu venerație pe seama „libertății ca necesitate înțeleasă“, ca să ne amintim de o formulă la modă, prin care propaganda, preluînd oximoronul hegelian conținut în ideea că orice lucru este el însuși și contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]