1,391 matches
-
zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
raporturile dintre diferiții exponenți ai unor formațiuni spirituale care se manifestă la un moment dat În comunitate. Printre acești exponenți se află, pe de o parte, intelectualitatea, iar, pe de altă parte, clerul creștin, ce are În spate o instituție venerabilă: Biserica. Din punct de vedere instituțional, intelectualitatea este dispersată, unii membri reprezentând anumite instituții, alții nefiind deloc „instituționalizați”, reprezentându-se pe ei Înșiși sau făcând parte din categorii mai laxe, de ordin profesional, cultural, comportamental etc. Așa cum este firesc, Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
marelui poet. 13.4. Bârnova - un spațiu bucolic și o regăsire nesperată Primul contact cu această așezare a avut loc acum mai bine de opt ani, când eu și mai mulți colegi am fost invitați la aniversarea unui distins și venerabil profesor. Tocmai Își amenajase locuința de la țară, prin transformarea unei case obișnuite Într-un sălaș primitor și cu gust. Pe atunci nu realizam că voi avea (cu toate că nădăjduiam) și eu așa ceva, chiar În Bârnova, lângă colegul invocat. Anii au trecut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
multe cuvinte pentru a desemna această căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult decât atât, aproape jumătate dintre regimurile existente apar ca ilegitime și, în consecință, nu sunt acoperite de această venerabilă tipologie, care a ajuns azi anacronică. Adeseori avem tendința de a îmbrățișa o gândire dihotomică: legitimitate versus ilegitimitate. Realitatea este însă mult mai bogată, iar legitimitatea e graduală. O analiză comparată a regimurilor politice le plasează pe acestea pe o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
pare să fie, comparativ, sănătoasă în ciuda faptului că, sau poate în mod paradoxal, datorită unui stat slab. Comparând aceste două țări pe perioada a patru decenii (1945-1985) ne confruntăm cu tendințe surprinzătoare. Pe de o parte, vedem un sistem politic venerabil și solid, chiar dacă supus unor critici serioase, și care se bucură, pe scena internațională de un înalt prestigiu printr-o creștere economică (din mai multe motive care au fost analizate și interpretate de către zeci de cercetători britanici din toate disciplinele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
anumite domenii, cel puțin cu rol consultativ, fără putere decizională, încurajând participarea largă a straturilor sociale la marile dezbateri politice. Din moment ce există prea multe disfuncționalități în multe dintre democrațiile avansate (și chiar mai multe în alte tipuri de regimuri), parlamentarismul venerabil este chemat să lărgească forumul politic. Comentarii finale Tipologia weberiană clasică a legitimității care distinge trei tipuri: legitimitate tradițională, legitimitate carismatică și legitimitate rațional-legală, nu mai este potrivită pentru că doar puține țări astăzi au cu adevărat autoritate tradițională, în timp ce fenomenul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
Valahia să pornească o răscoală împotriva împăratului Asan al II-lea, care îi persecuta pe catolici. Regele Bela al IV-lea a trimis o scrisoare regelui Konrad al Germaniei, în care a descris nenorocirile înfăptuite de către tătari (în 1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani și tătari. Cu alte
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și-au dedicat energia și priceperea nobilei cauze), cât și studenții au reușit totuși ca, într-o perioadă de mai puțin de un deceniu, să întemeieze la Iași o școală medicală universitară care, înfruntând nenumărate obstacole, să dăinuie până la vârsta venerabilă de 125 ani, cât va împlini în curând. Majoritatea profesorilor acestei prime generații erau formați, ca medici, la Paris. Este, de asemenea, interesant să observăm că atât în corpul didactic, cât și printre studenți nu erau ca profesori, și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru Samuel Butler - În orice caz, acel Butler care, În Și tu vei fi ț)rân), povestește cum trei surori au recurs la un joc de c)rți pentru a decide care dintre ele se va c)s)tori cu venerabilul abate Pontifex. Poate c) Jung avea dreptate s) spun) c) psihicul fiec)ruia dintre noi are r)d)cini Într-o perioad) anterioar). M) gândesc uneori c) propriul simt al umorului este mai aproape de anul 1776 decât de 1976. Iat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Primarul era În criz) de timp și nu și-a mai cerut scuze. Kollek știe s) fie extrem de politicos, dar poate fi și ursuz. Totuși, puțini primari din lumea aceasta sunt atat de atenți fâț) de nevoile aleg)torilor lor. Venerabilul domn Freudenthal, proprietarul papet)riei Graphos, mi-a spus c) a avut nepl)ceri din cauz) c) municipalitatea, fiind obligat) s) Îngusteze trotuarul, i-a blocat intrarea În pr)v)lie, instalând un semafor atât de aproape de ușă să, Încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sonore. Când spune „Preasfinția Voastr)”, fata lui mare se lumineaz) de pl)cere. Reminiscențe ale Imperiului Austro-Ungar, probabil - o Înclinație spre tradiție și respectarea ierarhiei. Orice ar fi, lui Kollek Îi place. Îi face pl)cere s)-l salute pe venerabilul patriarh grec. Trebuie s) spun c) și mie Îmi face mare pl)cere. Patriarhul este În vârst), are o barb) mare, pan) sub ochi; se clatin) puțin când se Îndreapt) spre noi. Îl pup) pe Kollek pe obraji, cu c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sau nu. Prin urmare, sunt întru totul de partea acelora care au deschis continuu ferestrele și s-au lăsat purtați de val, punând curiozitatea înaintea suspiciunii. "Să folosim Internetul în favoarea literaturii!", scrie Elvira Sorohan (cunosc mulți critici și istorici literari venerabili, care nu știu să deschidă un computer...), și tot ea ne îndeamnă să-l citim pe Amos Oz cu zâmbetul pe buze: "Prin ceea ce scrie, dar și prin ceea ce spune, Amos Oz repre-zintă, individualizat, ceea ce marele psiholog danez Höffding numea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să făurească ceva ce n-a mai fost, tocmai în asemenea epoci de criză revoluționară oamenii invocă temători ajutorul spiritelor trecutului, își însușesc numele, lozincile de luptă, costumele lor, pentru a juca noua piesă a istoriei universale în această travestire venerabilă și cu acest limbaj împrumutat. Astfel, Luther s-a travestit în apostolul Pavel, revoluția din 1789-1814 s-a deghizat, rând pe rând, în republică romană și în imperiu roman, iar revoluția de la 1848 nu a găsit nimic mai bun de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lectură”; Const. Berariu - „Francul și coroana”; D. Marmeliuc - „Țărănimea”; Sextil Pușcariu în numărul 495 /3/16 ianuarie semna editorialul „Un poet: Lucian Blaga” și „se felicita că poate număra între colaboratorii săi literari chiar de la început un talent atât de venerabil” și prezenta și dovada, publicându-i întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost un ziarist în cea mai înaltă accepțiune, intelectuală și etică a cuvântului.“36 Cel din urmă dispărut dintre frații Bacalbașa (fost director al Teatrului Național, Ion C. Bacalbașa murise în timpul ocupației Bucureștilor, în 1918) își în cheia existența la venerabila vârstă de aproape 79 de ani, înscriindu-și numele pentru totdeauna în istoria - încă nescrisă - a presei românești moderne, de certă ținută europeană. Cuvintele pe care Nicolae Titulescu, în anii aceia ministru de Externe al României, le-a transmis redacției
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
potrivit termen, capabil să descrie și să evalueze În mod sintetic și adecvat starea istoriografiei noastre contemporane, este acela de criză. O asemenea manieră de etichetare poate părea multora excesivă și radicală. Dar ea vine, de fapt, În prelungirea unei venerabile tradiții intelectuale autohtone, predispusă dintotdeauna la „medicalizarea” aprecierilor dedicate culturii, societății sau economiei românești. În acest fel, evaluările respective se transformă În fișe de diagnostic, aplicate (adeseori de-a dreptul cu oroare) unor fenomene patologice. Pe de altă parte, știm
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puțin din epoca pozitivismului istoriografic, dacă nu chiar de pe timpul lui Tucidide. Din această perspectivă, istoria deconstructivistă care se practică astăzi, sub zodia epistemologică a relativismului postmodern, ar putea fi considerată și o prelungire - mai rafinată și mai prudentă - a venerabilei tradiții de interpretare critică a izvoarelor, specifică istoriografiei de oriunde și de oricând. Aceasta ar fi, expusă pe scurt, esența disputei teoretice care desparte istoriografia românească de astăzi În cele două curente concurente: curentul modernist și curentul tradiționalist. De ce Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
altceva decât să apere cu tot atâta pasiune interesele naționale românești și noul stat național al României Mari. Oprindu-ne, În continuare, asupra originilor vieții universitare clujene, putem să remarcăm cu ușurință faptul că aceasta are În spate o istorie venerabilă, aptă să genereze tradiții legitimante pentru generațiile de azi. Dar aceste tradiții pot fi utilizate În modalitățile cele mai diferite. Ne putem mândri cu ele În ceasurile festive, dar, de asemenea, ne putem camufla În spatele lor neîmplinirile prezentului, În momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
altădată caleștile luxoase ale magnaților. Ori splendidul palat Bánffy, cea mai frumoasă clădire din oraș, astăzi sediu al Muzeului de Artă, unde pot fi admirate pânze de Luchian, Tonitza sau Petrașcu, din colecțiile aceleiași Universități clujene. Și, fără Îndoială, lista venerabilelor edificii care adăpostesc Clujul universitar și care constituie osatura istoriei acestui loc se poate prelungi la nesfârșit, În cazul unui oraș ale cărui catedrale Își măsoară vârsta cu secolele. Întorcându-ne la problema „apartenenței naționale” a edificiilor universitare ridicate În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vieții. În mod concret, observăm că atunci când românii sau maghiarii de azi se referă la 1848, rezultatul acestei priviri aruncate spre trecut se materializează, de obicei, printr-o dispută, printr-o neînțelegere, adeseori printr-un scandal, care ar provoca râsul venerabilelor statui, dacă acestea ar avea neșansa să mai audă și să mai Înțeleagă. Decât o asemenea receptare nefastă și falsificată a istoriei, mai bine uitarea! Dar ar fi o naivitate să credem că mecanismele tenace ale memoriei colective vor Înceta
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe hârtie sunt capabile să provoace asemenea reacții În mințile unor oameni pe care nici nu Îi cunosc, cu care nu am nimic de Împărțit și dintre care unii sunt demni de tot respectul. Cum aș putea să Îi răspund venerabilului părinte, altfel decât Întorcând și celălalt obraz și rugându-l să mă ierte pentru faptul că l-am mâhnit? Mai mult nu pot să fac pentru a-l mulțumi, oricât m-aș strădui, În afară de a mă lăsa de această profesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și asupra celor mai oropsiți dintre supușii săi. Cu tot procesul de erodare continuă care se manifestă pe parcursul secolului al XIX-lea (mai ales la nivelul elitelor), această așteptare și speranță Își va prelungi totuși ecourile până la destrămarea definitivă a venerabilei monarhii. Pentru a surprinde această treptată Îndepărtare a Împăraților austrieci din inimile româncelor din Ardeal, ne poate fi de ajutor o analiză comparată a contactelor dintre cele două părți, În veacul al XVIII-lea și În cel următor, așa cum le
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai diverse ne călăuzesc cercetarea, Învățându-ne cum să căutăm cele o mie de fețe ale adevărului. Poate că această plajă prea largă de opțiuni ascunde anumite capcane și, fără Îndoială, are darul să-i neliniștească pe istoricii deprinși cu venerabilele lor certitudini, atât de comode. Dar este dinclo de orice Îndoială faptul că pluralismul și relativismul metodologic oferă cel puțin o satisfacție majoră: aceea a libertății neîngrădite, a plăcerii de a experimenta și de a naviga fără opreliști, pe mările
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Bariț" și Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , a lui Cipariu XE "Cipariu" și Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , a ilustrelor generații ale Școlii Ardelene. O școală care s-a succedat, de fapt, până la tine și pe ale cărei urme venerabile pășești, În aceleași biblioteci, arhive și scriptorii. Prețuirea acestei moșteniri, precum și a sentimentului de a fi plasat, pe un loc oricât de modest, În continuarea unei serii onorante, conștiința de a fi unul dintre acești „intelectuali ardeleni” și dragostea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]