608 matches
-
om cu un orgoliu nemăsurat din care se răspîndea o forță neobișnuită și o încredere nezdruncinată într-o epocă atît de săracă în personalități de excepție. Să evidențiem aici unul dintre corolarele ipotezei privind uciderea tatălui: primul conducător este un "venetic" care a ales mulțimea, cel de-al doilea un "băștinaș" ieșit din rîndul acesteia. Gîndurile și simțămintele ei au trecut prin el de-a lungul întregii sale vieți. În atmosfera respirată de aceasta, el recunoaște ceea ce-l preocupă, îl atinge
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în suflet o Biserică a Enei, hristică și voievodală, vie și nemuritoare, până ce o vom vedea ridicată și aievea, pe locul ei mărturie strașnică a credinței noastre creștine și a afirmării noastre naționale! Fără biserici, fără mănăstiri, suntem [ca niște] venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuși argumentul dăinuirii noastre materiale și spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai ești singur. Ești în Biserica lui Hristos". 1 Constantin Noica, "Prefață" la volumul Ștefan Lupașcu, Logica dinamică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și demonică totodată, decupată din albumul sublim al marii literaturi ruse de sfîrșit de secol XIX. Familia Ferenczi, locuitoare a Pensiunii Esterhazy, este tarată un neam de sincigași, după cum se povestea printre copiii din vremea copilăriei naratorului: neam de nobili, venetici dintr-o lume groaznică și fascinantă, cu țigani și tancuri comuniste, cu oameni pentru care fiecare clipă a existenței este trăită ultimativ. Vera se va sinucide, medicul de țară Claude (naratorul mis en abyme) se va reîntoarce În sînul familei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă pe scara profitului imediat și substanțial. Anița, femeie de condiție modestă ajunsă în postura de favorită a domnitorului, este un personaj de excepție, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
culcat găinile, și voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră, căci era om hursuz și pâclișit popa Oșlobanu [...] - Măi, al dracului venetic și ceapcân de popă! zicem noi, după ce ne adunăm toți la un loc, înghețați de frig și speriați. Cât pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită, vedea-l-am dus pe năsălie la biserica Sfântului Dumitru de sub
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Papp, ci a foștilor soldați, a văduvelor de război și a săracilor din satul Lunca”. În cele din urmă moții, care scoseseră, cu mișcări încete, cuțitele, se liniștesc. În schimb, vestea că vor fi nevoiți să împartă moșia cu niște „venetici” îi scoate din fire pe luncani. Aceștia încep să strige, să agite furcile. O încăierare sângeroasă pare inevitabilă. Din mulțime izbucnește însă o voce mustrătoare, a lui Mitru Moț, care potolește spiritele. Cea de-a treia mișcare a mulțimii devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (b) "Boierule, acest prăpădit de om, venetic în satul nostru, n-ar mai avea parte de el! după ce ți-ai făcut pomană de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lângă mine și-a ales să-și facă bordei! Una la mână. Bagă de seamă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conducătorului Abimelec să se așeze în țară pentru o vreme și face un legămînt de credință cu el. ,,21,34 Avraam a locuit multă vreme ca străin în țara filistenilor...” Dar și peste acest ținut s-a abătut seceta iar veneticul Avraam a plecat în Egipt pentru a-și salva viața și turmele de animale. După zece ani se întoarce din Egipt și moare fiind înmormîntat pe un pămînt cum-părat de la un băștinaș hitit. Urmașii lui trăiesc în pace tot împreună cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ci ți-am făcut numai bi-ne și te-am lăsat să pleci în pace”. Trebuie reținut acest aspect al relațiilor între filisteni, singurii amintiți în Tora și Talmud timp de peste 600 de ani ca băștinași ai Canaanului/Palestinei, și ivriții venetici care nu se rușinau să-i păcălească și să le aducă pe cap numai rele și belele. Să continui cu Geneza la ,,38,1 În vremea aceea Iuda(fratele lui Iosif pe care-l vîndu-se madianiților iar aceștia l-au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
oamenii din țara aceas-ta, care au fost înaintea voastră în ea și astfel țara a fost pîngărită... 25,23 Pămîntul să nu se vîndă de veci căci țara este a mea iar voi sînteți la mine ca niște străini și venetici”. În acest text Iahwe spune un adevăr devastator pentru mozaici, ei sînt pe teritoriul Palestinei străini și venetici și așa au rămas pînă în anul 1947 cînd tătucul Satalin îndeplinid testamentul Marelui Monstru Bolșevic - Lenin - le-a făcut un cuib
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
23 Pămîntul să nu se vîndă de veci căci țara este a mea iar voi sînteți la mine ca niște străini și venetici”. În acest text Iahwe spune un adevăr devastator pentru mozaici, ei sînt pe teritoriul Palestinei străini și venetici și așa au rămas pînă în anul 1947 cînd tătucul Satalin îndeplinid testamentul Marelui Monstru Bolșevic - Lenin - le-a făcut un cuib satanist cu speranța că șărpăria bolșevică a cazarilor mozaici pe care o stipendia, va răspîndi otrava comunismului în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cuib satanist cu speranța că șărpăria bolșevică a cazarilor mozaici pe care o stipendia, va răspîndi otrava comunismului în tot Orientul Apropiat. Oricît s-ar pupa ei în bot cu întunecatul Iahwe, în fața lui ivriții sînt ,,ca niște străini și venetici”. Uite că și Iahwiță mai scapă cîte un adevăr despre cei pe care i-a ales să-i scarpine între coarne și să-i pună la bir de protecție și pază. În Numeri îi găsim chiar precizați pe conducătorii filistenilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în ura lor străveche»”. Textul ne amin-tește că înaintea cuceririi Iudeei de către Nabucodonosor în anul 597 î.e.n. filistenii erau ținuți sub apăsare ivrită, dar odată apărut invadatorul caldeean, băștinașii și-au dat drumul vechilor umilințe și rău le-au spîrcuit veneticilor ivriți fudulia și fudulii- le. ,,25,16 Așa vorbește Elohim: «Iată îmi întind mîna asupra filistenilor, nimicesc cu desăvîrșire pe cheretiți și prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării... 47,21 Țara aceasta o veți împărți între voi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
informațiilor statistice, se pune în evidență o depopulare masivă a regiunii și pentru vistieria imperiului, o pierdere de venituri. Dar în vremurile în care ivriții și-au pus în plan alungarea tuturor netăiaților împrejur din Iu-deea - ,,străinilor” cum spunea lepra venetică Neemia - cel care își pierdea pro-prietatea datorită cămătarilor, de cele mai multe ori ajungea și sclav, fiind vîndut ca o vită și astfel pierderea identității era totală. A treia metodă prin care ivriții au reușit să-i facă pe filisteni dispăruți din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
un antibonjurist integral, luîndîn deriziune totul, instituțiile regulamentare, profesorii de la Colegiul național, ideea de progres însăși (uneori în maniera șansonieră a lui Béranger): Azi ucigașul e dregător, Furul de frunte judecător, Azi criminalul e virtuos, Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar. Vizionarii sunt diplomați Și ceaslovarii mari literați: Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori; Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți. COL. GR. LĂCUSTEANU Un amuzant reacționar este col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șansonieră a lui Béranger): Azi ucigașul e dregător, Furul de frunte judecător, Azi criminalul e virtuos, Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar. Vizionarii sunt diplomați Și ceaslovarii mari literați: Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori; Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți. COL. GR. LĂCUSTEANU Un amuzant reacționar este col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însemnări din manuscrise, se ajunge la interpretări ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
era mare păcat să zgârii, să tai, să rănești Mama noastră, a tuturor. Ei bine, această ,,devoțiune mistică - față de Mama telurică" (Mircea Eliade) o regăsește peste timp un personaj din romanul lui Aurel Brumă. Este vorba de Iacov, un olar venetic din Bucovina. Acesta fură repetat lutul Dealului. Îi smulge lacom o halcă de glod, basculând-o vrednic din coșarcă într-o umilă troacă. Însă Dealul - o ființă vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
coexistat în timp cu boierimea, Eminescu are simpatie și pentru această clasă veche. Din cauza urii sale împo 1 Culegere..., p. 121, 117, 225, 232, 107. ă Articolele Polemica cu "Ro-mînul", " Timpul", 27 august 1880, Efectele demagogiei, ibid., 24-25 august 1880. Veneticii, ibid., 5 august 1880. Paginile 225 și 232 sunt greșit citate de Ibrăileanu, deoarece volumul nu are decât 131 p.î 2 Fiindcă a venit vorba de antisemitismul lui Eminescu, trebuie să spunem că acest antisemitism e și civilizat, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât absolvent al facultății de drept, cum au fost și, vai, sunt și azi destui. În anul 1959, se transferă la Ministerul Afacerilor Externe. Era o perioadă în care începea, cu prudență, încet dar sigur, înlocuirea cu elementul autohton, a veneticilor aduși la București de Rusia sovietică din cele patru vânturi să promoveze diplomația lui Titulescu. Elementul românesc în diplomație este potențat de înființarea în anii '60, a Cursului postuniversitar de relații internaționale, cu durata de doi ani, cu examene dure
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de mîndră capitală a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl firitisiseră pe răzgîiatul frescar, și bunii cîrcotași ai scrisului diurn, drăguții de ei, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cantacuzinesc sau a lui Ion-vodă la Cahul, în letopisețul lui Ureche), imaginarul a fixat și o altă tipologie domnească, aflată sub incidența anti-modelelor creștine, situate așadar în relație cu imaginarul păcatului și al implicitei puniții divine: voievodul necredincios, ucigașul păgân, veneticul, ambițiosul supus Porții, vicleanul, uneltitorul, imoralul etc. Principiul etic funcționează atât în cazul "intransigenților" cărturari moldoveni, cât și în subiectivele cronici de familie ale muntenilor. Credința și datoria față de domn, la rându-i "supus țării și lui Dumnezeu", dau criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
le (și să îl) înțeleagă, fie el însuși, bine încropit, cu "carne" pe tot scheletul său armonic articulat, autonom, așadar, față de tulburările suportate oricând de om, a fost așezat în altare deja confecționate de "nevoile primare" ale omului, asemenea unui venetic cosmic pus pe vatra unui sanctuar arhaic. Cu toate acestea, originea sa "naturală", înrădăcinarea sa în nevoie, nu a putut fi ascunsă cu totul privirilor indiscrete ale unora: de fapt, dotați cu instrumente ascuțite, am mai putea vedea și astăzi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metisaj universal... Subiectul îl pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar cultura lui era europeană, când de partea noilor huni. „Nu, puteți să spuneți tot ce vreți, totuși, sunt prea mulți venetici!” își încheia el discursul, uitând că, un minut mai devreme, lor le încredința salvarea bătrânului continent... Plimbările noastre, în visele mele, ocoleau cartierul acesta și ghiveciul intelectual rezultat din realitatea lui. Nu pentru că locuitorii lui ar fi putut răni sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]