604 matches
-
locuitorii permanenți vor fi eligibili pentru cetățenie. Cetățenia universală pentru toți rezidenții nu a fost însă adoptată imediat. Cetățenia a fost acordată la început doar celor ce fuseseră cetățeni letoni la data pierderii independenței în 1940 și urmașilor lor, în timp ce veneticii veniți în timpul ocupației și urmașii lor fără legături de familie cu vechea populație au căpătat statut de imigranți. Ca urmare, majoritatea celor ce nu erau etnici letoni nu au primit cetățenie, întrucât nici ei și nici părinții lor nu fuseseră
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
un număr de cca 500 prezentări ale marilor scriitori români, publicând apoi Calendarul scriitorilor români, vol. I, II, și III, cca 1900 pagini ed. TipoMoldova, 2014. Rămășagul, roman, ed. Cartea românească 1979, Capcana de piatră, roman 1987, ed. Cartea românească, Veneticii, 2002, ed. Vinea, roman despre refugiul basarabenilor, Scene din viața literară; Ruptura; Odiseea Plăcilor Memoriale este jurnalul proiectului inițiat de Ion Lazu și a acțiunii luate pe cont propriu de a fixa în București plăci memoriale pentru cca 230 scriitori
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
colaborare cu Gh. Istrate și I. Murgeanu, 78 pagini - "Ofranda Mării", album de artă fotografică, 60 pagini - "Oameni pe care i-am întâlnit", album de artă fotografică, 60 pagini. - "Vestea" (Premiul I, 1970) - "Câinele galben" - "Casa de sub pădure" - "Zapisul obenilor" - "Veneticii" Inițiator al Proiectului cultural "Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți" (au fost fixate cca 200 plăci memoriale în București, în anii 2007-2009); Inițiator și responsabil al Proiectului "Scriitori încarcerați sub regimul comunist", 2008, proiect oprit în faza de finalizare. (Inițiator
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
dar și o experiență extraordinară în domeniul romanescului.(... ) este un roman prin excelență contemporan și, dacă vreți, un roman emblematic pentru secolul XX, căci figura refugiatului este ea însăși emblematică pentru acest secol.. ( Cred că cele mai bune pagini din Veneticii pot concura cu pagini memorabile din Donul liniștit, pentru că bântuie peste tot acel suflu de mare proză realistă. (...) I.L. a reușit un roman atât de bine scris încât va fi destul de greu să fie egalat și multă vreme va reuși
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
și modernist totodată, I.L. se înfățișează ca un scriitor reprezentativ pentru întreaga literatură care se scrie de la război încoace.” ; Radu Voinescu, interviu în Timpul: pot să vă spun numele unui roman care ar trebui sa intre imediat în manualele de literatură: Veneticii de Ion Lazu; - Diana Iepure: Invazia Veneticilor, Jurnalul de Chișinău, anul VI, nr. 355/ 11 februarie 2005 2005, pag, 13; - Florentin Popescu: Literatura ținuturilor pierdute, Sud, p. 5; Nicolae Oprea: Romanul familial, Ziua literară, 29 sept. 2003, p. II; Marcel
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
un scriitor reprezentativ pentru întreaga literatură care se scrie de la război încoace.” ; Radu Voinescu, interviu în Timpul: pot să vă spun numele unui roman care ar trebui sa intre imediat în manualele de literatură: Veneticii de Ion Lazu; - Diana Iepure: Invazia Veneticilor, Jurnalul de Chișinău, anul VI, nr. 355/ 11 februarie 2005 2005, pag, 13; - Florentin Popescu: Literatura ținuturilor pierdute, Sud, p. 5; Nicolae Oprea: Romanul familial, Ziua literară, 29 sept. 2003, p. II; Marcel Duță: De la realitate la ficțiune, R.R. Cultural
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
2003, pag. 233-236; - Marian Drăghici: Cronica cenaclului Euridice, Ziua literară, 22.06.2004; Interviu în Ziua literară; interviu la televiziunea Alfa. - Petre Cichiordan: Paralele cu punct comun, Infoplus, anul VI, nr.142/ 7 oct. 2003, pag.5; - Victor Rusu: Un venetic la Slatina, Oltpress, pag. 2/ 3 iunie 2003. - Stefan Dimitriu: "...Ion Lazu scrie pagini măiastre, când profund evocatoare ale vieții din timpul și de dinaintea războiului, când de o actualitate imediată și adeseori bulversantă a României de după revoluție. În acest fel
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
București, ca și-n căsuța din satul oltenesc de adopțiune) și tatăl Grigore (care, la peste 80 de ani, înjunghie singur porcul de-o sută de kilograme) - sunt analizați și psihanalizați până-n cele din urmă clipe ale vieții lor de venetici, ce-și dorm acum somnul de veci în pământ străin. Atât prin subiectul său, de un dramatism incontestabil, cât și prin frumusețea, profunzimea și autenticitatea scriiturii, romanul lui Ion Lazu se dovedește a fi o carte de pus pe raftul
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
în pământ străin. Atât prin subiectul său, de un dramatism incontestabil, cât și prin frumusețea, profunzimea și autenticitatea scriiturii, romanul lui Ion Lazu se dovedește a fi o carte de pus pe raftul întâi al oricărei biblioteci." - Constantin Stan despre Veneticii de Ion Lazu. Prezentare la Clubul de proză al ASB, 30 martie 2010): „Nu-mi place să folosesc cuvinte mari, dar pentru mine Ion Lazu cu acest roman Veneticii a reprezentat realmente o mare surpriză: este o carte admirabilă, excepțională
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
de pus pe raftul întâi al oricărei biblioteci." - Constantin Stan despre Veneticii de Ion Lazu. Prezentare la Clubul de proză al ASB, 30 martie 2010): „Nu-mi place să folosesc cuvinte mari, dar pentru mine Ion Lazu cu acest roman Veneticii a reprezentat realmente o mare surpriză: este o carte admirabilă, excepțională din toate punctele de vedere. Știm de-acum că nu subiectele mari fac literatura mare. A spus-o Fernando Pessoa, la primirea Premiului Nobel (...) Această poveste a unei familii
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
istoriei - este o dominantă teribilă a cărții dlui Lazu. În totul avem de-a face cu o carte admirabilă. Nu vreau să fac polemică, dar acum se vorbește foarte insistent despre Cartea șoaptelor* a lui Varujan Vosganian. Eu cred că Veneticii lui Lazu este, din toate punctele de vedere, cu mult, cu mult deasupra Cărții șoaptelor a lui Vosganian, dacă vreți să vă dau un reper.” - Remus Valeriu Giorgioni: ... "O scriitură doctă, pricepută, lucrată (se vede că e vorba de ediția
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
am , ca alți exegeți, curajul să plasez romanul lui I. Lazu într-o ierarhie temporală sau axiologică (când cunosc atâția alți prozatori de primă mână/mărime), voi îndrăzni să afirm totuși -și nu doar în ordinea de idei sentimentală! - că Veneticii sunt un roman bun, o lectură obligatorie pentru toți românii, și mai ales pentru un tineret debusolat, dezabuzat care nu găsește nici un motiv a se apropia de durerea indescriptibilă, sufletul scindat al unui neam cu trupul în două „țări vecine
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
oboiului sau fagotului (Grigore), ca să fie re-expusă și dezvoltată amplu, pe fondul celorlalte instrumente de acompaniament, în tonul suav de „la” al primo-clarinetului, dominant pe final (Andrei). Fără a-mi fi teamă că greșesc, voi semnala cititorului în remarcabilul roman Veneticii al lui Ion Lazu o temă de autor pentru prima dată tratată în literatura noastră și anume refugiul istoric al românilor basarabeni din 1944 și odiseea supraviețuirii lor. Curgător ca un fluviu mare și leneș, scris cu maximă atenție, și
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
anume refugiul istoric al românilor basarabeni din 1944 și odiseea supraviețuirii lor. Curgător ca un fluviu mare și leneș, scris cu maximă atenție, și controlat sever la nivelul ideii, cumva situat la limita acurateței stilistice a unui duct vag simbolic, Veneticii este unul dintre primele 10 romane scrise la noi în ultimii douăzeci de ani.” - Ileana Costea: Refugiul este o sfâșiere a eului profund. Iar pentru noi “veneticii” din Statele Unite romanul are un alt mesaj universal: este saga celui smuls din
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
nivelul ideii, cumva situat la limita acurateței stilistice a unui duct vag simbolic, Veneticii este unul dintre primele 10 romane scrise la noi în ultimii douăzeci de ani.” - Ileana Costea: Refugiul este o sfâșiere a eului profund. Iar pentru noi “veneticii” din Statele Unite romanul are un alt mesaj universal: este saga celui smuls din rădăcini și aruncat departe de pământul strămoșesc, exilatul care supraviețuiește vicisitudinile desprinderii, ale traiului printre străini și reușește să-și folosească răbdarea și ințelepciunea ca să se adapteze
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
desprinderii, ale traiului printre străini și reușește să-și folosească răbdarea și ințelepciunea ca să se adapteze conviețuirii cu alte etnii, într-un mediu cu alte obiceiuri, tradiții și exigente. Și personajele basarabene din cartea lui Ion Lazu simt aidoma oricărui “venetic”: “Mereu cu regretul în suflet. Îți faci socoteala: cum să nu mă doară sufletul după acele vremi fericite? Le cauți în adâncuri, te duci înapoi sa le afli și prea putin găsești, câteva licăriri doar.” Elisabeta Isanos: Istorie trăită la
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
sufletul după acele vremi fericite? Le cauți în adâncuri, te duci înapoi sa le afli și prea putin găsești, câteva licăriri doar.” Elisabeta Isanos: Istorie trăită la sânge, Actualitatea literară; Petru Ursache. Tonul major, Acolada, 2013. Tudor Cicu: Refugiul din Veneticii - Alex Ștefănescu: Cărți noi: Ruptura. Rom. Literară, 2005; Horia Gârbea, Ruptura, în Ziua literară; Ion Murgeanu: Autopsie pe nervul iubirii, Luceafărul, pag. 23/ nr. 44/ 1 decembrie 2004 și Meridianul românesc 25 iunie 2005, p. 20: ”Între scriitorii cu activitate
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
al sincerității lui totale. El dă la o parte orice conveniență și se repovestește. Ion Lazu va fi descoperit acest lucru de-a lungul unei bogate cariere de scriitor, subsumată, cu toate titlurile sale de glorie, dar și de obidă: Veneticii, Sălbaticul, Ruptura, chiar și cele mai „clasice”: Ningea în ochii ei albaștri, Rămășagul, Blana de viezure, Curtea interioară, Capcana de piatră, - unui fără de sfârșit jurnal intim. O mare bucurie trăim, recitindu-l pe „Lazu tot” din aceste „Scene din viața
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Basarabia și să formeze un comitet pentru școlile romanești. Congresul a avut loc la 10 aprilie 1917, la acesta participând și Pantelimon Halippa și Teodor Herta. Pantelimon Halippa declara cu această ocazie, „că țara aceasta este sătulă să hrănească diferiți venetici, arhierei, directori de învățământ și învățători ruși”. Datorită obstrucționării lucrărilor congresului învățământului din 10 aprilie 1917, de către învățătorii ruși, în data de 28 mai 1917 s-au deschis din nou lucrările congresului învățământului din Basarabia, unde au participat doar învățătorii
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
să vă fie acesta an de slobozenie (iub-il) - ca să se întoarci pe fiecare la moșia sa; fiecare să se întoarcă la familia sa." "Pământul să nu-l vindeți de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteți musafiri și venetici înaintea Mea." "Țarina aceea, când se va întoarce în anul jubil, va fi afierosire Domnului, ca țarină hărăzită Lui, și va trece în proprietatea preotului (cohenimei)"[deținut de preoțime]. Deoarece anul 49 a fost deja un an sabatic, pământul deja
Jubileu (biblic) () [Corola-website/Science/323360_a_324689]
-
următorul comentariu: "„Hoinărind prin Vestul sălbatic, masivul Couborn se pricopsește cu un copil lăsat moștenire de un avocat muribund căruia îi e îndatorat. Lucrurile se complică când Sonny, patronul unui bordel ambulant, vrea să spele onoarea surorii sale pe care veneticul a sedus-o și a abandonat-o. Bizarerii în Vestul sălbatic. Un excentric care cumpără, pe bani grei, găletușe cu pământ pe care le mestecă lacom, un reverend-șerif, o mireasă smerită care se transformă, imediat după ceremonia nupțială, într-o
Se rezolvă... amigo () [Corola-website/Science/326885_a_328214]
-
Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
le-a îngrădit cu garduri tari” și construiește o nouă biserică din piatră. Construirea de prăvălii la stradă, chiar și de biserici sau mănăstiri, era o practică frecventă, ea permițând obținerea de venituri importante prin închirierea dughenelor negustorilor pământeni sau venetici. Vechea biserică de lemn, mutată în mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, a fost sfințită cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, „ca să fie iarăși pomană vechilor ctitori”. Este de remarcat că Sfântul Ioan Botezătorul este și patronul mănăstirii Secu
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
unei clici de acționari și de reacționari” și ar fi fost în realitate un „club în care se practicau jocurile de noroc și se făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
este menționat că „fost mitropolit”. Fostul mitropolit Anastasie și fostul episcop Grigorie al Românului trimit la 15 iunie 1589 o scrisoare către Papă de la Romă în care se plâng de robia turcească, de amenințarea ungureasca, de slăbiciunea domnului „străin și venetic” și stăruie pentru acordarea domniei unui oarecare Ștefan, fiul lui Alexandru Lăpușneanu. Mitropolitul Anastasie este menționat în românul "Nicoară Potcoava" (1952) al lui Mihail Sadoveanu. Scriitorul îl descrie astfel: „bătrân încă în putere, cu plete negre, sprâncenat și cu dinți
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]