2,765 matches
-
Am mai vorbit despre cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul Dumitru Furdui (mort la Paris, În Împrejurări neclare). Cartea lui se citește cu plăcere, avînd o triplă calitate : informează, reamintește, meditează. Popularul actor dă și verdicte : juste, ori nu. Subiectivismele histrionului sunt de Înțeles : obiec tivitatea rar devine caracteristică actorilor. Dar cred că de multe ori autorul cărții este nedrept cu oameni care nu se mai pot apăra : Toma Caragiu, Niki Atanasiu, Iulian Vișa, Lazăr Vrabie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau Mărăscu, ies și 15 % absolvenți care nu reușesc ulte rior, În teatru, noi ar trebui să clamăm „Catălina Buzoianu a fost compromisă de studenta ei X și de studentul ei Y !”?... La fel, găsesc Într-o carte importantă un verdict care mă descumpănește :” Viziunile lui Artaud sunt impo sibil de realizat”. E clar că e o confuzie : a vrut să se sugereze că sunt greu de realizat. Fiindcă marele estetician al teatrului mondial trebuie să-și găsească un alt Artaud
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În cele trei decenii de activitate. Nu excelează prin figuri de stil, prin talent literar, scrisul scenografului ; nu seduce, nu acroșează, ci mai mult diagnostichează. Scrie limpede, sec, la obiect. Arată hibele și propune remedieri. Este mereu documentat și dă verdictul În cunoștință de cauză. Nu polemizează, nu insultă, dar nici nu menajează. Spre exemplu, atacă definițiile eronate sau incomplete ale termenului scenograf/ scenografie , din mari și mici dicționare ; face un util istoric al apariției acestei nobile componente spectaculare, subliniind completarea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Capitala Franței. Autorul nu iubește nuanțele : Între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă : uneori, stimabilă ; alteori, deplasată. Dă verdicte, Într-una : uneori, juste . CÎteodată, pătimașe. Crochiuri obiective - Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
direct de autor!) ; analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor ,chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd În verdicte nedrepte : dau doar cîteva exemple - Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin Însă, un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care „conține mai multe cărți” (cum remarcă În postfață, și Victor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
voie să glu mească... Într-o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu e frumoasă, cine spune contrariul Înseamnă că s-a născut beat și miliardar!”. Îl compătimesc pe jurnalist : e tare trist ca pînă la 30 de ani să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte: condamnăm eroi dramatici, scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei Șerban, Marin Moraru, Ștefan Iordache, Vali Seciu, Olga Tudorache, Cătălina Buzoianu, Dorel Vișan ș.a., care au ghinionul de-a fi depășit 60 de ani și care n-au bunul-simț de-a trage oblonul?... Alt verdict dat de juna comentatoare :” În momentul de față, teatrul din România plictisește!”. Aoleu! Chiar tot? Chiar și cel al protejaților cronicarei ? Chiar și al celor care nu trebuie să... tragă oblonul? Teribilă veste!... În fine, vorbind despre un spectacol contestat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trebuie să fii văzut re prezentația : cronica lui Țion o readuce În fața ochilor, o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o montare studențească, Începe astfel :” La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de gît, caută
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îmbătător al arderii scenice. Iluzia are o altă accepție. Efortul interpretului sau gîndul regizorului , coroborate cu propunerea drama turgului, sunt privite, de privilegiata cercetătoare, „din 189 năutru”(cum se spune În lumea noastră). Comentariul nu e frigid sau anapoda partizan, verdictul nu e dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sa, precum și Woland, care a făcut luminile, cu siguranță, da”... Excelent și jurnalul lui Virgil Mihaiu (cel pîrÎt de colegele de expediție că-și petrecea cam mult timp cu jazzmanii!) : el abundă-n subtile interpretări social-politice, vechi și noi. Un verdict al său mi se pare demn de reținut :”...Bulgakov persevera În a rîmăne cel mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o dată cu decesul absurd al personajului negativ central. În sfârșit! Eram bărbat și puteam suporta cu stoicism (cuvântul provine de la unu, Stoica, un tip super-beton sau super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în față. Totuși, am scos un binevoitor: "Așa...". Nu mă inspiră deloc", a luat el brusc taurul de coarne. "E cam greu să pornești de la un subiect pe care Kafka..." "Ce Kafka? Care Kafka? Ce treabă are Kafka cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
minunată realizare și de aici încolo lucrurile vor fi altfel pentru mine. Simt că s-a produs o transformare extraordinară la nivelul meu psiho-fizic. Mă bucur că nu am acceptat pensionarea pe caz de boală, care mi-ar fi dat verdictul final, bolnav pe viață. Mulți s-au bucurat pentru câțiva bănuți pe care statul ți-i dă ca să ți trăiești neputința. Singurul beneficiu din acest fapt, este că ești absolvit de toate responsabilitățile și obligațiile aferente vieții. Ești bolnav cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de jos nu mai auzeau Însă nimic. Cele câteva secunde de zăpăceală pe care le traversaseră În momentul dispariției fuseseră Înlocuite de-o hărmălaie cumplită, produsă de miliarde de voci vorbind În sute de limbi, Întrebând, răspunzând, rățoindu-se, dând verdicte, milogindu-se, exprimând temeri. Doi brokeri, pe care sfârșitul Îi găsise În exercițiul funcțiunii, tranzacționau Încă pachete de acțiuni ale unor companii care Între timp Încetaseră și ele să existe. Câțiva tineri Încinseseră un meci de fotbal. Mai spre vest
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În straturile cele mai adânci ale ființei noastre, instalându-se acolo cu autoritate pentru a acționa, asemenea unui manipulant de macara, comenzi despre existența cărora habar nu aveam, mutând astfel blocuri de piatră În subconștientul nostru sau Înălțând ziduri trainice. Verdictul, În aceeași măsură inatacabil, al unui judecător și al unei ghicitoare, numele bolii cu care medicul ne diagnostichează, un „Te iubesc“ rostit de persoana de la care speri să auzi aceste cuvinte, toate acestea ne Împart viețile În două, stabilesc un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să ajungă pînă În dreptul cifrei corecte, iar culoarea uleiului de pe jojă să nu fie prea Întunecată, ducând mașina imediat la service În cazul apariției unor simptome, cum ar fi aprinderea martorului pe bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărți-document, individuale și nițel jucate, inteligente și cât se poate de cursive. "Mi se pare foarte mult pentru un început", conchide, în prefață, Andrei Bodiu. Îi dau dreptate, nu însă fără o ușoară scădere de ton. Ca și calculele matematice, verdictele se pot rotunji prin lipsă. Ceea ce nu le împuținează cu nimic onestitatea.
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Augustin Buzura monologul interior ia o "turnură literaturizantă", în timp ce la Mircea Horia Simionescu se poate vorbi despre o "potemkinadă biblioteconomică". Se observă numaidecât concizia și expresivitatea acestor formule, care sintetizează fericit o manieră prozastică și exprimă, în deplină transparență, un verdict critic, un diagnostic. Cornel Regman nu fuge niciodată de răspunderea calificării și evaluării; dimpotrivă, încearcă să le implanteze (cuvânt preferat) în cuprinsul textului său și în acela, mai larg, al exegezei. și nu aruncă aceste calificative din vârful buzelor. Argumentația
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
În tot acest timp visa la o femeie ireală, femeia care-ar fi putut pune stăpânire pe el. Mai puternică decât el, mai teribilă. Dar n-o întâlnea niciodată" (p. 99). În romanul său Pământ pustiu, Irina Egli nu sugerează verdicte morale și nu încearcă, didacticist, ca atâția alții, să își conducă cititorii spre teze preconcepute. Ea nu își judecă personajele și cea mai mare greșeală pe care o poate face cititorul este să caute explicații de natură morală sau clinică
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
Încă nu-l mulțumeau. Pe alocuri spuneau prea mult, alteori nu spuneau mai nimic. De fapt, demisia, cele cîteva foi simple de hîrtie pe care o scrisese, ar fi trebuit să constituie nu doar un veritabil testament profesional, ci și verdictul său definitiv la adresa trecutului. De la viitor nu mai pretindea nimic, căci, după prea mulți ani de așteptare sterilă, viitorul său intrase În criză de timp. Dar față de trecut avea de plătit unele polițe, simțea nevoia unei revanșe, fără să știe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
răspunsul cel mai potrivit, totuși simți răspîndindu-i-se În Întreg corpul o căldură plăcută și moale, asemănătoare Întrucîtva leșinului. Preț de cîteva secunde, trăi o bucurie intensă, comparabilă cu un singur lucru: bucuria răzbunării. Știa ce are de făcut, dar amînă verdictul, tocmai pentru a-și savura pe Îndelete bucuria aceea, altminteri de nedescris. Apoi Își puse problema dacă nu cumva colonelul Într adevăr mințise. Putea oricînd să-și retragă cuvintele cu o formulă de bășcălie, ceva În genul „hai, mă, că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pisicii, cît și pe al celui care trebuia să deschidă incinta. Nu mai rămînea decît să fie lăsat cîteva ore singur În casă. Dacă era agentul unei puteri ostile Statelor Unite și, În lipsa maiorului, Încerca să deschidă seiful, Își dădea singur verdictul. — Uite ce e, propuse maiorul, hai să terminăm partida și, dacă mă Învingi, plec să-ți caut o șalupă. Era numai o stratagemă, căci oricum avea de gînd să piardă. Însă Pablo, sau poate că numai Întîmplarea, Îl lipsi de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului. O să pufnească în rîs, o să-ți spună că visezi, că e timpul să te trezești și tu, să faci ochi la ce e în jurul tău. Cum altfel îi putea face să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văzu femeia cea subțire, În blănurile ei, și fu prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii ei calmi și luminoși. Ești mai drăguță, spuse el deschis și nesincer, Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]