752 matches
-
apariții În liga produselor fără probleme de etică sunt bijuteriile, de care consumatorii au devenit și mai conștienți de la apariția filmului Blood Diamond cu Leonardo di Caprio. Există o piață În creștere a bijuteriilor morale. „Clienții nu știu că o verighetă cântărește zece grame, dar este responsabilă pentru trei tone de deșeuri toxice“, declara pentru Reuters unul dintre antreprenorii care au decis să investească În piața aurului verde. Clienții săi cumpără nu doar o bijuterie, ci contribuie la bunăstarea unei comunități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a fost Înțeleasă. - Ia las-o, bre! Devușka: nuntă la tine -iesti ori nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un maldăr de haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un maldăr de haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
haine. O fi crezând că o-ntrebi unde i-i verigheta... - Da chiar asta o și-ntreb, doamnă! - Și, dacă-i nemăritată, ce să-ți răspundă? - Că-i nemăritată - semplu!, zice Moș Iacob. - Dac-o fi știind ce-i aceea verighetă..., face Mătușa Domnica. - Devușka!, nu se lasă Moș Iacob. Iesti la tine, asta, om? Iesti la tine ciolovec, bre? - și-și agită mâinile sub ochii Rusoaicei. - Cielaviek?, face devușca, apoi, după ce se gândește, Începe să arate, pe degete. - N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o poștă bancnotele, monedele, lănțișoarele, broșele, brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți. N-are nici un rost să interacționezi cu ei din puerila plăcere de a avea în buzunar portofelul ticsit sau de a-ți arăta, printr-o verighetă, iubirea conjugală. Nu chiar ținuta adamică trebuie s-o ai, dar una, așa, mizând pe simplitate, austeritate, sărăcie estivală. O pereche de șlapi, una de pantaloni scurți și un tricou de unu, maximum doi dolari americani. În fond, ce-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
arată un vag interes pentru cum merge construcția casei lui Derek, ceea ce e minunat pentru că nu mă mai stresează pe mine. Mă întreb unde locuiește Mike și dacă are casă și prietenă. Nu e căsătorit. Sau, cel puțin, nu poartă verighetă. Oricum, de ce mă gândesc eu la Mike? Îmi cer scuze și mă duc până la baie. Când mă spăl pe mâini, mă uit în oglindă și nu îmi place persoana care îmi întoarce privirea. Am ochii injectați, pielea aproape gri, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai trăiesc, se rezuma la concret, își pornea atacul asupra inginerului electronist Marcu, găsea că posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut împotriva confortului sau mic burghez de acasă, verigheta lui lată i se părea pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul tipic. Incredibil de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi obligat să mă viziteze. Nu dădea un ban pe mine. La Început, am crezut că e genul căruia Îi place să provoace. Unii fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l vei vedea din orice poziție vei încerca să privești. Românii e deștepți Creativitate pentru primate (I) Am auzit recent o știre despre o mică invenție, un gadget al cărui rost în ordinea lumii nu l-am descoperit nici acum: verigheta fierbinte. E una din cele mai proaspete realizări ale inteligenței creative a umanității. Sper că nu s-a gândit nimeni la prostii. Verigheta fierbinte e un inel pentru soții uituci. Ea are inserată un microcip cu o baterie și e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o mică invenție, un gadget al cărui rost în ordinea lumii nu l-am descoperit nici acum: verigheta fierbinte. E una din cele mai proaspete realizări ale inteligenței creative a umanității. Sper că nu s-a gândit nimeni la prostii. Verigheta fierbinte e un inel pentru soții uituci. Ea are inserată un microcip cu o baterie și e menită să-i amintească bărbatului prea ocupat că se apropie ziua nevestei. Cu o zi înainte de data setată în memoria ei, verigheta începe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
prostii. Verigheta fierbinte e un inel pentru soții uituci. Ea are inserată un microcip cu o baterie și e menită să-i amintească bărbatului prea ocupat că se apropie ziua nevestei. Cu o zi înainte de data setată în memoria ei, verigheta începe să se încălzească până la vreo 50 de grade - nu atât de mult cât să provoace arsuri, dar suficient ca să te facă să-ți amintească de ce ai vrut să ții pe deget un cerc de metal fierbinte: mâine e ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
magazin, fuga după cadouri! Și, din câte se pare, inelul de foc nu va costa decât vreo șapte sute de dolari. Invenția sus-amintită mi-a provocat câteva nedumeriri. Mai întâi mi s-ar fi părut mai corect ca metalul nobil al verighetei să devină cu adevărat fierbinte, adică să treacă de temperatura de 100 de grade Celsius. Dacă un bărbat acordă atât de puțin timp vieții personale și uită de ziua soției, nu-i strică să se frigă un pic. Oare am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nici o fărâmă pentru lucrurile într-adevăr importante? Pe de altă parte, mi se pare incorect și cu totul în afara spiritului egalitarist al epocii moderne să creezi prăjitoare de degete doar pentru bărbați - cum se specifică în textele de promovare ale verighetei. Drept compensație, s-ar putea crea ceva echivalent și pentru soții. De dragul varietății, eu aș propune cerceii fierbinți, care să-ți frigă urechile cu o zi înainte de aniversarea soțului sau iubitului. Sau, ca variantă, piercingurile fierbinți. Dacă e plasat într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe linie politică, profesională, administrativă, obștească...” “Cele mai mari responsabilități ce mi-au fost încredințate sunt: prim-solicitant al corului sindicatului învățământ și..., și..., profesor de servici...” În sală a izbucnit un puternic hohot de râs. Tovarășa Udrea bate cu verigheta în sticla cu Borsec aflată pe masa prezidiului. Spiritele se mai calmează. “Tovarășe Lambru, vă rog să fiți serios și vă atrag atenția că nu e nici locul, nici momentul să ne dăm în spectacol, nu trebuie s-o facem
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
citată vizita recentă. Ne-am încălzit și parcă ne cunoaștem de când lumea. Îi face plăcere să discute cu mine. Îmi povestește despre Irlanda, jobul lui, călătoriile lui, copiii lui. Nimic despre vreo consoartă. Nu întreb, dar văd că nu poartă verighetă. Vorbim și despre țara mea, fiica mea, câinii mei, pisicile mele. Ne simțim bine. Gândurile îmi zboară în toate părțile, se agită frenetic. Sunt atâția ani de când mă mint că nu am nevoie să ocup locul lăsat vacant de o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-a dat o pereche de adidași originali. Din Germania. Primii mei adidași originali. Îi am și azi. M-am dus și atunci, și peste o săptămână, și acum o lună. Mă duc și mâine. Fute incredibil. El poartă încă verighetă. Eu am douăzeci și șase de ani. L-am părăsit chiar acum trei zile pentru a mia oară. Ne-am împăcat. A plâns. Mi-a zis că o să rezolve tot. Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
celor doi deținuți britanici care bocăniră prin tunel. — E o instalație aici, reflectă el. Mama și tatăl tău sînt pe-aici? Se pare că v-ar fi de folos cîțiva saci de orez. Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat războiul? Ochii eurasiaticului se lăsară În jos, eclipsați de o umbră trecătoare. Își reveni și zîmbi. — E sigur. În orice moment, Întreaga marină americană o să acosteze la Bund. Cum Jim nu părea convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere, demonstrându-mi fenomenul cu o logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici, ca să mai încapă vreodată în degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toții niște incompetenți și că vrem să-i punem În spate clientului lui toate crimele că habar n-avem. Spune că se repetă povestea cu Judith Corbert. Logan mormăi nemulțumit. Tot ce găsiseră fusese degetul inelar de la mâna stângă, cu tot cu verigheta de aur și domnul Sandy Moir-Farquharson făcuse praf rechizitoriul procurorilor. Soțul fusese achitat, deși toată lumea știa că el o făcuse; Sandy Alunecosul se alesese cu un cec gras, cu trei apariții la talk-show-uri și una la BBC Crime Special; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]