5,522 matches
-
zona Călimănești - Căciulata, pe ambele sensuri, toate autovehiculele fiind dirijate în zilele și în perioada menționată pe drumul de centură al stațiunii Călimănești. Restricția rămâne valabilă până la data de 15 iulie 2005, când se vor finaliza lucrările de consolidare a versanților. ( O. N.) Concert Joi, 7 iulie, de la ora 20, Marta Teglas (vioară) și Mihaela Dolniceanu (harpă) - ambele de la Filarmonica „Banatul“ din Timișoara - vor susține un concert în salonul Romantique din municipiul Lugoj. În programul concertului (organizat de filiala Lugoj a
Agenda2005-27-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283906_a_285235]
-
un singur sens de circulație, pe o distanță de zece kilometri, între localitățile Vețel și Săcămaș. Pe aceeași arteră, sute de mașini fuseseră blocate timp de câteva ore, între localitățile Leșnic și Vețel, cauza reprezentâd-o bolovanii și aluviunile scurse de pe versanți în urma unor ploi puternice. ( M. H.) Închiriere casete Amatorii de filme artistice pot apela la serviciile firmei „Abatt Media“ (str. Gh. Lazăr nr. 16), care are program nonstop și oferă spre închiriere casete video și DVD-uri cu filme pentru
Agenda2005-21-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283729_a_285058]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Cugetari > ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un colț de țară nu deosebit de altele. Poate podișul muntos să schimbe puțin peisajele. Dar și versanții de sud sau est al Carpați-lor au priveliști asemănătoare. Ardelenii nu au însă bărăganul, marele generator de grâu, pâinea țării. De aceea mănâncă preponderent cartofi care schimbă omul. Dar de când generalizarea comerțului le-a adus franzela pe masă parcă Ardeleanul
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
fermecătorul, interminabilul lanț al munților, cu vegetația lor abundentă, alcătuită dintr-o mare varietate de specii, păduri de foioase - ulmi, plopi, arțari, stejari, tei, paltin și frasin - care îmbracă poalele munților și pădurile de rășinoase - brad, pin - care urcă pe versanții munților. După acest drum lung parcurs, am ajuns în Statul Kentucky, conform originalului din engleză „Commonwealth of Kentucky”, cu capitala Frankfort. Este unul din cele 4 Commonwealth-uri ale Statelor Unite ale Americii, situat în sudul acestora, deși câteodată este geografic inclus în zona
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
apele capătă amplitudine, iar fluviul coboară domol printre dealuri de piatră. La Cazane găsim specii de plante rare, precum laleaua de Cazane, Stânjenelul de Stâncă, clopoțeii Cazanelor etc. Dunărea este întâmpinată de la înălțime de orașul Orșova, crescut pe terasele și versantul drept al Cernei. Cale de mulți kilometri apele străbat Porțile de Fier, ultimul obstacol întâlnit în trecerea lor prin Carpați. În acest punct trebuie amintită și insula Ada-Kaleh, fortăreața scufundată pentru construirea hidrocentralei. Căutată pentru prețurile scăzute, aceasta era vestită
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
iar băieții păreau veritabili „trubaduri„ , afară pe o bancă sau de ce nu ? chiar la masă. Nora, cineva scotea o ghitară și efectiv magia începea... Mâncam în aer liber, mesele lungi, întinse sub prelate înalte. Oana , din balansoarul ei, trecuse pe versantul mai liniștit al celui care ascultă povestea. Iar mie îmi plac modulațiile lui Helen orientate spre ceea ce este sacru și delicat, în tablouri simple, dar colorate și înmiresmate. -În acel spațiu, continuă ea într-un elan contemplativ, căci retrăia din
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
uriașe costuri post-exploatare - rămâi cu întreținerea pentru 120 de ani a unui imens lac cu cianuri - și cu mari probleme de mediu, pentru că bazinul de decantare nu va putea fi protejat. Există falsurile despre care vă vorbeam, există fisuri în versantul drept, unde avem gresii poroase și friabile ce vor suporta presiunea unei coloane uriașe de șlam cianurat din spatele unui baraj cianurat de 185 de metri. Există toate premisele producerii unui dezastru la Roșia Montană. Chiar dacă fac șapte baraje de retenție
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg. Nu exista noțiunea de fericire ca felie a tortului, ci ca o lumânare înveselind capodopera culinară. Trebuiau să se înfrupte toți, cu aceeași poftă și veselie din tort! Ajunși pe versantul mai animat al muntelui, gândurile Mirei se înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un tobogan de gheață, pe care se practica săniușul pe colac. Ideea
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
slobozind pasul. — Cu-atâta m-a luminat și pe mine Domnul - zise Metodiu - că altfel... Episodul 42 SPLEEN în vreme ce Metodiu și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul celălalt, coborâtor, din actualul episod, la umbra unui stejar despre a cărui vârstă este o impietate a pomeni, stăteau prăvăliți doi oameni calmi. Dacă nu s-ar fi observat, în răstimpuri, o ușoară mișcare pe orizontală a fălcilor, urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și, coborându-și privirea descoperi două șine ruginite așezate pe traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea deranjat, nu se vedea nici o urmă de târâre sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un asasinat? Atunci, atacatorul l-ar fi putut târî pe băiat oriunde pe munte. Ipoteza aceasta i se părea tot mai atractivă lui Cristi și se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut șoferul să intre în pădure. Fiindcă nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-a făcut drumul prin pădure. Însă nici ei nu mai fac tăieri în zonă. S-au dus mai departe pe celălalt munte. Folosesc drumul numai pentru că e prea scump să facă altul, dar nu se aventurează mai sus, pe versant. La poale nu-i periculos sau, mă rog, nu-i atât de periculos și, spun asta numai după ce am aflat de la tine ce s-a petrecut în ultima vreme. În schimb, nu-i bine să urci mai sus. Acolo, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a scăpăta spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea din poiană, Cristian Toma voise să meargă cu mașina, dar Moș Calistrat se opusese vehement: Băiete, dacă vrei să devii păzitor, trebui să știi munții ăștia pe de rost. Ca pe buzunarele tale trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zeii ne vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că nici pe el nu-l încânta să se aventureze în întunericul din măruntaiele munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai degrabă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]