1,179 matches
-
Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa aceea, nu se uita nimeni la el. Sărind înapoia unui perete stâncos, începu să alerge, cu pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și-l intitulase Raza făcătoare de minuni. S-a bucurat că le poate povesti despre subiectul lui preferat, știința. Într-o zi de noiembrie, acum exact doi ani, sfiosul cercetător a văzut, în laboratorul lui mai degrabă întunecos, o lumină verzuie care părea că vine dintr-un carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rasa. — Iar ăsta-i Parizianu, i-am zis așa fiindcă are lornion, după cum vezi... Uite, am și unul Nicu, i-am pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase și băiatul, din prima clipă, avea ca niște solzi verzui la gât, o minune, și, nu se știe de ce, pesemne se prinsese în vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
corcoduș care nu mi-a spus nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr mai mare și mai verzui și, la fel de repede, l-am înhățat și pe ăsta. Abia când m-am trezit m-am gândit la Eva. Alexandru și Eva. Să nțeleg de aici că-i vina mea că l-am ispitit pe Adam? Dar de ce vină? Poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e mai bine..." ― Dacă se întîmplă ceva, șuieră Valerica Scurtu, țipă! Clintește! Sparge borcanele! Matei rînji: ― O să am grijă să-i astup gura. În locul dumitale nu m-aș duce. Femeia își mușcă buzele. Chipul obosit, încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi erau prinși. Rieux se gândea. Funcționarul n-avea familie. La ce bun să-l transporte ? O să fie singur, cu Tarrou, să-l îngrijească ... Grand își înfundase în pernă capul, cu obrazul verzui și cu privirea stinsă. Se uita nemișcat la focul slab pe care Tarrou îl aprindea în cămin cu ce mai rămăsese dintr-o ladă. Merge rău , spune el. Și din adâncul plămânilor săi în flăcări un ciudat hârâit însoțea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și, în fine, o murenă scoase capul dintr-o gaură. Pe pielea lui verzuie scria marks & spencer. — Gândiți-vă la posibilități, zise Koss. Publicul era șocat, așa cum se așteptase. Continuă să argumenteze. Pe ecran apăru acum o scenă din deșert, cu vârfuri ascuțite de piatră roșie înălțându-se pe fondul unui cer albastru, presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și a trecut și vremea desertului, după care a urmat cafeaua cu lapte, moment În care Dan a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar tenul căpăta o tentă ușor verzuie. — Te simți bine? O, Doamne. E din cauza mîncării? Ce-i cu tine, Dan? Vorbește. Dan Își drese glasul și, cînd se Întinse peste masă și-mi luă mîna, am știut. Jur pe ce-am mai sfînt că, imediat ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie, ca aceea ce se vede când înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată în mozaic reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uluire intrarea lui Zogru în sângele lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa dacă să se apropie de corpul căzut în mijlocul drumului ori dacă să aștepte până ce chipul moale și umed s-ar fi evaporat. Nu-i fusese cu adevărat frică până ce limba transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui, și-l chema în Împărăția Cerurilor. Își aduce aminte cuvintele și simte încordarea lui Ioniță Zugravu, îi vede ochii înrourați și-aude încă întrebările: - Ce culoare avea duhul ăsta? - Nu ți-am spus? Era așa, ca apa, ca apa verzuie, de baltă. - Și Pampu ce făcea? - Ce să facă, săracul, nu mai zicea nimic. Era căzut în pulberea drumului. - Ei, păi, deja l-am făcut în picioare, cu ochii ridicați spre cer. - E mai bine, mult mai bine așa, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cu cretă colorată, Szabi a mâncat una verde, iar eu una roșie, dar degeaba am tot așteptat o oră și ceva, pe sub podul de lângă școală, n-a avut nici un efect, doar că am făcut pipi colorat, eu, roșiatic, Szabi, verzui, trucul cu termometrul n-am mai îndrăznit să-l facem, ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi, cred că trebuie să mă duc acum. Mai vorbim. Ies de la toaletă și tocmai mă întorc în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai devreme decât ar fi dorit Moru. Am dat de o Întindere de apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]