1,213 matches
-
4.1.10.) 11.6. Bolile trandafirului Viroze 11.6.1. Mozaicul galben al trandafirului Cherry necrotic ringspot virus virusul pătării inelare necrotice a cireșului (vezi 9.6.1.). Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete și inele de decolorare verzui, galbene sau albe. În cazul infecțiilor grave, la soiurile sensibile, apar benzi clorotice în lungul nervurilor, iar foliolele se deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltați, iar florile sunt decolorate (fig. 205). Transmitere-răspândire. Virusul se transmite prin altoire și activează la
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Asemenea mărgele au apărut la mormintele 2,7,9,26,90,105 (Pl. 15/6; 16/4; 17/6; 25/5; 27/10; 29/2,7; 44/6; 49/2,6). Tip 3 - Mărgele bitronconice, din sticlă de culoare albă, verzuie sau roșie, descoperite doar la un singur mormânt - M. 42 (Pl. 18/13; 31/ 3). Tip 4 - Mărgele tubulare, lobate, din sticlă, descoperite la două morminte de înhumație, M. 42 și 91 (Pl. 18/13; 31/3; 25/7; 45
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
165/1). În afară de cele 9 vase s-au mai descoperit și două mărgele din sticlă: una rotundă, ușor aplatizată, neagră, cu o linie ondulată roșcată pe corp. D = 1,8 cm; Gr. = 1 cm; cea de-a doua este tronconică, verzuie, având ca decor trei rânduri de ghirlande în relief, despărțită de câte o nervură verticală. L = 1,8 cm; Gr = 1 cm; g = 0,8 cm (Pl. 114/8,9; 165/3,4). Mormântul nr. 12. Înhumat. Descoperit în zona
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la fîntînă. De jur împrejur erau lanuri secerate, iar unde au fost bordeiul și stîna lui Dumitru erau două ridicături ca două păreri, puțin mai verzui decît împrejurimile lor. Am băut apa rece, fără să o simt. S-a scurs viața lui Dumitru. Ca și viața lui, se apropie de sfîrșit și viața mea. Cu o deosebire însă: aici, la acest izvor, locul de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care le-a început a trăi. Ancuța, s-a dus iulie. M-am și îngrășat puțin, vezi? Da, tăticule, doctorii nu-s decît niște oameni și ei. Un prieten a venit cu o sticluță în care era un lichid verzui. Un bătrîn din Probota, un unchi de-al meu, spune acesta, avea tot așa un cancer. Doctorul i-a dat o lună de trăit. A băut moare de varză și... trăiește și acum. Prostii, spune Victor. Nu, am analizat eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tocmai fusesem admis, despre care știam unele lucruri nu numai din auzite, dar și din citite. Păstrez și azi un volum al său parcurs încă din liceu, Masca timpului, o cărțulie care acum abia se mai ține în coperțile ei verzui, editată în 1926 de Librăria Diecezană din Arad, perfect asemănătoare, ca format, cărților apărute în „Biblioteca pentru toți“ antebelică, numai că acelea aveau coperțile de culoare portocalie. Intrând în aula bibliotecii, cum fuseserăm îndrumați, am observat că alți „boboci“ se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a dorinței de a schimba fie chiar și binele, numai de a schimba cu orice preț, undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și mă ascundeam printre tufe, la poalele muntelui Morrone, așteptând încordat să văd dacă mă urmărește cineva. Mi-era teamă, dar senzația aceea, de a percepe pe cineva nevăzut în preajmă, îmi plăcea; se petrecea la fel când zăream vipere verzui pe lângă altarul lui Hercule Curinul. Mă întrebam cum este când te mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându-se complet de spaimele caducității lui. Mă simt umilit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eminescologilor de ocazie:" Se cheamă eminescolog un publicist care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici se frecară cu zăpadă unul pe altul cu ultimile lor puteri pentru a-și reveni în simțiri și a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă ca o floare acum arăta verzuie. Pe măsură ce noaptea se afunda tot mai mult, lacrimile ei sclipeau pe obraji. Se gândi din nou la el. „De ce tocmai astă seară?“ Nu venise să mă întrebe de Victoria, să discutăm, să spunem lucrurilor pe nume, să vorbim despre un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi el, „o scot din pământ
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
odihnea acum, cu masca de oxigen pe față și cu penisul la locul lui. O minune a chirurgiei moderne. Aparatele piuiau încurajator : „Piu ! Piu ! Piu !“. Punctul luminos de pe ecran plutea zglobiu, executa mici piruete și lăsa în urmă o dîră verzuie. Rezerva de spital în care stătea era bine luminată și aerisită. Oricum, dimineața aceea frumoasă de martie făcea ca toate lucrurile să capete un aer de prospețime. Peste numai un an, John Wayne Bobbitt, după ce va cîștiga unul dintre cele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
copac»./ Mă revedeam copil cum înțărcam vițeii/ punându-le pe frunte coronițe de spini/ sau scânduri din care creștea o pajiște de cuie [...]/ Cât de inexplicabili și monstruoși/ sunt totuși în dragoste multiplii lui unu./ Din corpul meu vid și verzui/ sub razele Roentgen/ O priveam fără glas/ unduitor și transparent ca un vierme marin” (Jocul de șah). În Piramida împădurită (1989), carte cu un vers mai epurat de manierismul imagist-ermetic, mai coerent, inclusiv la nivel formal, M. cultivă o lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți funcționari cel mai scurt vreme prezenteze cu registratura pentru carnetele de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un potpuriu. Lumea se plimbă. Privind lumea aceasta necunoscută, la care nu văd decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hipocloros și acid clorhidric. Acid hipocloros Clorul se combină cu multe substanțe organice, el fiind astfel utilizat în cantități mari în industria chimică organică. Valorificând cunoștințele din lecția de laborator, rezolvați exercițiile următoare: 1. Clorul este: a)un gaz galben verzui; b)un gaz care arde; c) un lichid incolor. 2. Clorul este unul dintre elementele constituiente ale substanței: a)soda caustică; b) sare de bucătărie; c) piatra vânătă. 3. Explicați procesele sugerate de imaginea alăturată. Scrieți ecuațiile reacțiilor corespunzătoare. ............................................. ........ .. ............................................. ...... 4
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
3 este un precipitat alb, solubil în exces de NaOH. G. Identificarea Cr 3 * : Observație: Cr(OH)3 este un precipitat verde. H. Identificarea Fe 2+ : Observație: FeS este un precipitat negru. Observație: Fe(OH)2 este un precipitat alb verzui, care la aer se oxidează I. Identificarea Observație: Fe2S3 este un precipitat negru. Observație: Fe(OH)3 este un precipitat brun roșcat. J. Identificarea Cu 2+ : Observație: Cu(OH)2 este un precipitat albastru gelatinos. Observație: Cu(OH)2 se
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
extraordinară putere de evocare are vestea morții cuiva! Adineaori mi-a telefonat Lucica, să-mi spună că a murit nașă-mea. Dintr-odată, din amintiri, s-a închegat chipul ei: fața zbîrcită, dar cu pielea încă albă, fină, îngrijită, ochii verzui, mici, iscoditori. Avea o judecată necruțătoare asupra oamenilor și o mare îndrăzneală în formulări. În ultima vreme, mergea greu pe drum, fiind nevoită să se oprească din zece în zece metri. Oamenii treceau, la deal sau la vale, salutînd-o. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simplitate. Doamna de Coislin locuia în palatul ei, într-o cameră care dădea sub colonada care corespunde colonadei de la Garde-Meuble. Două marine de Vernet, pe care Ludovic cel Mult-Iubit le dăruise nobilei doamne, atârnau pe o veche tapiserie de satin verzui. Doamna de Coislin rămâ nea în pat până la ora două după-amiază, într-un pat mare cu perdele din mătase de asemenea verde, în care ședea susținută de perne; un soi de bonetă de noapte pusă cam într-o parte lăsa
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la locul lui, veneau pe punte șovăind, până la amiază, când piereau, și atunci, câtăva vreme părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fără să caute să intre în amănunte, dispuse să fiu imediat ajutat să-mi construiesc bordeiul meu și posibilitatea de a mă încălzi. În majoritate, dacă nu chiar toți, erau îmbrăcați aproape la fel, un veston destul de gros, de culoare verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
toți, erau îmbrăcați aproape la fel, un veston destul de gros, de culoare verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]