1,234 matches
-
venit. Nu ești special. Ești ca toți ceilalți. Te plictisești repede. Nu vreau să mai te văd. Și acum și-a aplecat capul. Plângea. Pălăria îi căzuse de pe cap și atârna doar de bentiță. În adâncul pieptului meu, asemeni unei veverițe înnebunite care a fost prinsă într-un horn, în vălătucii tremurători și mătăsoși de fum, sălășluia o senzație înfiorătoare. Am încercat să mă apropii de ea, iar ea s-a îndreptat, s-a uitat în ochii mei și a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
volum pe care vi- l ofer pentru lectură și bibliotecă. Recunosc că n-a fost ușor ca să pun păpușile să vorbească între ele, să vorbească cu actorii, într-o limbă pe care doar voi o înțelegeți: cum vorbește papagalul cu veverița, cum se ceartă pisica Miki cu cățelul Piki. Cu toate acestea sunt mulți ,,vinovați” pentru un spectacol de 40-50 de minute: autorul textului, regizorul, scenograful, ACTORII și PĂPUȘILE. Dar mai sunt și alți ,,vinovați” pe care nu-i vedem: cei
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
distribuția spectacolului: Raluca, Gigel, Ana II, bunica, mama, ofițerul. Sfârșit Ion Bălan Brăila,25 iunie 2002 MIKI, PIKI ȘI COCO... - 2011 Loc de joc, sufrageria unui apartament de bloc Locatari: Gigel; Pisica Miki, siameză; Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte: Cu-cu, cu- cu, cu-cu... Apare Piki lătrând strident la cuc. Intră Miki cu mers
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de Gigel. Coco se așează pe umărul lui Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și mai ales ciocolată... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Prieteni, hai la masă. Mi-a lăsat mama
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și mai ales ciocolată... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Prieteni, hai la masă. Mi-a lăsat mama meniul pentru fiecare. (ia o hârtie și o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a așezat la picioarele lui Gigel și a pus capul pe genunchii lui, iar Coco s-a așezat pe umărul lui Gigel, și-l ,,mângâie’’ cu ciocul.) Gigel: Familia! Cucu: Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! (se aude ,,vorbărie’’, apoi veverițele:?? Coco: Hoațele! Hoațele! (veverițele fug) Miki: Moțatu’ a speriat veverițele, prietenele mele... Dar lasă că ți-o coacem noi (Coco o ,,pocnește’’ cu ciocul în cap; Miki reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu fi supărată
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui Gigel și a pus capul pe genunchii lui, iar Coco s-a așezat pe umărul lui Gigel, și-l ,,mângâie’’ cu ciocul.) Gigel: Familia! Cucu: Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! (se aude ,,vorbărie’’, apoi veverițele:?? Coco: Hoațele! Hoațele! (veverițele fug) Miki: Moțatu’ a speriat veverițele, prietenele mele... Dar lasă că ți-o coacem noi (Coco o ,,pocnește’’ cu ciocul în cap; Miki reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu fi supărată, nu da tu noblețea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe genunchii lui, iar Coco s-a așezat pe umărul lui Gigel, și-l ,,mângâie’’ cu ciocul.) Gigel: Familia! Cucu: Cu-cu! Cu-cu! Cu-cu! (se aude ,,vorbărie’’, apoi veverițele:?? Coco: Hoațele! Hoațele! (veverițele fug) Miki: Moțatu’ a speriat veverițele, prietenele mele... Dar lasă că ți-o coacem noi (Coco o ,,pocnește’’ cu ciocul în cap; Miki reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu fi supărată, nu da tu noblețea ta siameză pe toată Africa lui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
tine...(și se întinde pe canapea și „citește” o revistă; Piki își pune căștile și ascultă muzică; Coco se dă uța în leagăm și repetă: șase, trei, doi...șase, trei, doi...și??? Fără zgomot, în casă se strecoară cele două veverițe, Uța și Codița, și încep să scotocească cu mare atenție să nu fie auzite sau văzute. Se aude un zgomot; Coco se trezește și vede veverițele. Dă alarma). Coco: Hoațele! Hoațele! Hoațele! Miki (aruncă revista): Ce-i moțatule, a luat
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
trei, doi...șase, trei, doi...și??? Fără zgomot, în casă se strecoară cele două veverițe, Uța și Codița, și încep să scotocească cu mare atenție să nu fie auzite sau văzute. Se aude un zgomot; Coco se trezește și vede veverițele. Dă alarma). Coco: Hoațele! Hoațele! Hoațele! Miki (aruncă revista): Ce-i moțatule, a luat foc? Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: A, Uța și Codița...Fură și ele ce găsesc și pleacă... Codița: Coco, noi suntem musafiri... Uța: Când vin Miki și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
trăia intens ce asculta; în două labe, dirija cu mișcări largi) Hoațele!Hoațele! Piki (deranjat): Și ce muzică...Cum ai zis? Hoațele!Uța și Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi sunteți?Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit) Ați văzut? Cum m-am repezit la ele, au fugit... Miki: Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
luat o ciocolată. Au rupt punga cu alune...N-am mai fost de mult în parc să le duc alune și să le văd țopăind, învârtindu-și cozile. Un spectacol... Coco: Hoațele! Gigel: Dacă ar fi cu toți hoți ca veverițele!... Cucu: Cu-cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Cucu le cunoaște bine pe Uța și Codița. Ele vin la noi înainte de a vă naște voi. Cucu este cel mai vechi locatar, l- am moștenit de la bunica. Cucu: Cu-cu!Cu-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cel mai vechi locatar, l- am moștenit de la bunica. Cucu: Cu-cu!Cu-cu!Cu- cu! Gigel: Vedeți, știe că vorbim despre el... Scena 4 Intră Miki Miki: M-am plimbat puțin prin parc, am mai schimbat o vorbă cu veverițele și cu un motan... (intră Piki) Piki (vădit obosit): Of, ce plimbare am făcut cu Gigel. Vine și el. Am întâlnit un anturaj de fete care mi-au făcut atâtea complimente... Miki: Am văzut cum ai sărit în brațelelui Gigel
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cheamă ? Coco. Unde stai ? Telefon Gigel. Telefon ? Coco: șase, patru, doi, unu, trei, șase...Vorbesc pe mobil, mă aflu în parc ». Vă rog retineți-l pe Coco, vin imediat, locuim chiar lângă parc. Alo !Alo !Pe Coco l-au luat niște veverițe și au plecat ? Acum ce fac copii ? (brusc apar veverițele, și în urma lor Coco care se așează pe brațul lui Gigel) Coco: Gigel supărat ? Gigel: Nu îmi vine să cânt, dar mai întâi să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
doi, unu, trei, șase...Vorbesc pe mobil, mă aflu în parc ». Vă rog retineți-l pe Coco, vin imediat, locuim chiar lângă parc. Alo !Alo !Pe Coco l-au luat niște veverițe și au plecat ? Acum ce fac copii ? (brusc apar veverițele, și în urma lor Coco care se așează pe brațul lui Gigel) Coco: Gigel supărat ? Gigel: Nu îmi vine să cânt, dar mai întâi să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel. Uța cu Codița. Gigel: Uța, Codița ? (scoate două pungi cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui Gigel) Coco: Gigel supărat ? Gigel: Nu îmi vine să cânt, dar mai întâi să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel. Uța cu Codița. Gigel: Uța, Codița ? (scoate două pungi cu alune) Luați câte o pungă cu alune. Le meritați...(veverițele au luat alunele, dar nu plecau) A, ciocolată...(le dă și câte o ciocolată ) Uța: Coco, când vrei să te plimbi, vii în parc, ne cauți și dăm un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze luam !... Codita: Alune, ciocolată... Coco: Dacă dăm un spectacol, vin... Miki: Uite artistu’...”dacă dăm spectacol, vin...” N-a mers cu parcu’. Dar mă gândesc eu la altceva...(veverițele ies cu”zgomot”) Gigel: La revedere ! Și mulțumesc. (îl mângâie pe Coco pe cap) Coco, dacă mai pleci o dată...Copii, ce să-i fac ? Da, îl jumulesc de penele astea frumoase. (îl mângâie ; Coco se lasă mângâiat, răsfățat) Sau
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
așa, la pieptul lui, fără să spună un cuvânt... și era cald și bine, mirosea a grâu, a flori, a ploaie, a soare, a munte și mare, a ape repezi și pajiști întinse, a miei și câini și cai și veverițe și cocori... a stat așa până când nu s-a mai temut. Și atunci Bătrânul i-a spus: Știu, vii din valea uimirii, acolo unde lucrurile sunt și nu sunt, nu e nici zi, nici noapte, copacii nu cresc, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
țigan și rob al familiei Alecsandri, tovarăș de aventuri și fapte ștrengărești. La bătrânețe, poetul și-a amintit cu nostalgie timpul dispărut: „Poamele din grădină nu apucau niciodată a se coace din cauza noastră căci amândoi știam a ne acăța ca veverițele pe vârfurile cele mai nalte ale copacilor roditori. Evrei nu mai Îndrăzneau a trece pe strada casei noastre din cauza sburăturilor de pietre cu care Îi Împroșcam”. Pietrele cu care Alecsandri și prietenul său țigan le-au aruncat asupra evreilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ei capcană ortopedici murdăreau toată cuvertura albă a patului cu apă, și Brandy zise: — Am aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile naturii care trec pe lângă noi ca-n ceață, iepuri, veverițe, cascade învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie crezând că sunt ciocolățele Almond Roca? Apropo de perioadele tale de semiconștiență când ai fost declarată moartă la sosire. În brazi cresc conuri de brad. Veverițele și mamiferele de ambe sexe, cât e ziua de lungă, încearcă să și-o tragă. Sau să nască în direct. Sau să-și mănânce puii. Brandy zice: — Seth, dulceață? — Da, mamă. Ceea ce pare a fi bulimie e felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
foarte unsuroasă, și Evie începe să-mi vorbească despre o idee pe care o are pentru un remake al Cenușăresei, numai că păsărelele și animăluțele, în loc să-i facă o rochie, îi fac o operație estetică. Muscarii îi fac lifting facial. Veverițele îi fac implanturi cu silicon. Șerpii, liposucție. În plus, Cenușăreasa începe prin a fi un băiețel singuratic. La câtă atenție i s-a acordat, i-am zis lui Evie, pun pariu că fratele meu a pus el însuși tubul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el, pentru un băiat de pe la Circulație, că poate o omenește pe maică-sa... Bun, duminica era ca-n tîrg... plin de lume... Dar În restul zilelor? În restul zilelor era liniște, pe aleile parcului te Întîlneai doar cu ciori și veverițe și cîteva bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de sârmă de pe măciulia microfonului - „zici că e adevărată, ce să mai...” i se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]