436,616 matches
-
doilea rînd, cartea nu poate fi socotită nici o monografie pentru că pictorița este foarte puțin prezentă în datele ei umane și istorice, chiar dacă epura bio-bibliografică, de altminteri foarte consistentă, și anumite trimiteri din studiul introductiv compun cu multă exactitate itinerariul unei vieți și istoria unei opere. Nici despre un catalog de etapă sau despre unul exhaustiv nu poate fi vorba, pentru că dimensiunea de inventar și aceea a descripției muzeografice lipsesc cu desăvîrșire. însă în pofida acestor aparente dificultăți de așezare a cărții într-
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
loc clasificabil în istoriile literare. Obesesia ierarhiilor, a clasificărilor, l-a înnebunit mai mult pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție, generație etc. încă din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist a fost tocmai această manie/agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte mulți autori au avut marea bătaie de cap de a-și găsi un loc
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din toate părțile ca o vînătoare de vulpi, sau ca o ploaie a memoriei plurale, anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai norocoase?". Tocmai aici intervine voluptatea literaturii pentru că poți înscena sau pur și simplu interpreta o astfel de filmare dintr-un singur unghi. Si, dacă în arta cinematografică o astfel de încercare ar fi clasificată imediat drept excentrică, în literatură
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
care nu știe să trăiască și altfel decît în centrul atenției. Bărbatul-macho, bărbatul puternic din romanele brebaniene este ridiculizat. Iustin Raețchi încearcă tot felul de tratamente pentru a se vindeca de dragostea pentru tînăra care-i complică și mai mult viața. încearcă rețete verificate: de exemplu, își pune prietenul cel mai bun să-i violeze iubita - ceva asemănător se întîmpla și în Bunavestire. Numai că aici nu merge, Raețchi nu scapă de obsesie. El nu este decît un bărbat slab, mereu
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
ortografice. Așa cum am declarat în cîteva ocazii, noi am fi vrut să punem capăt unei dispute fără sens, care amenință să devină stupida, cum este aceea a scrierii cu a din a, că aproape unică revendicare a promotorilor reformei ortografice. Viața, asa-zicind, ne obligă să revenim. Este important acum, pentru multe motive, si nu în ultimul rînd cel al unității naționale, să avem grijă de unitatea limbii române", a declarat, recent, într-o dezbatere a Comisiei de Cultură a Senatului pe
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română i (să scriem fôntina?). Dacă, așa cum dl Simion o spune, si e corect
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
Mircea Mihăieș Blocul de locuințe a devenit, spun sociologii și antropologii, o marcă a vieții moderne. Așa o fi. Dar înainte de a fi "marcă", "însemn", "trăsătură distinctivă", blocul e o fatalitate. Indiferent că e plasat în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându-i la același numitor. Viața la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la casă", în ultimii douăzeci și opt de
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin ghemul de fierăraie ruginită ce se ițește obraznic printre crăpăturile betonului botezat cu exageratul nume de "pavaj", dacă fostele răsaduri cu flori n-ar fi o
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
pentru a ajunge în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
că, de atunci încoace, absolut nimeni nu mi-a reproșat că nu mi-am ținut cuvântul. în schimb, banca a rămas la loc. Atât că au dispărut leațurile vopsite în roșu. Prietenii mă întreabă, câteodată, de unde-mi iau informațiile despre viața politică și cum de "nimeresc" pronosticurile privind evoluția înaltei politichii naționale. Ce surse de informații am? Nici una! Cum nu prea citesc ziarele și nici nu mă prea uit la televizor, îmi petrec câteva minute pe zi discutând cu vecinii. Adevărul
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
cum de "nimeresc" pronosticurile privind evoluția înaltei politichii naționale. Ce surse de informații am? Nici una! Cum nu prea citesc ziarele și nici nu mă prea uit la televizor, îmi petrec câteva minute pe zi discutând cu vecinii. Adevărul este că viața la bloc valorează cât studiul unei enciclopedii. Mai ales a unui bloc românesc, unde omogenizarea forțată a adus împreună tot spectrul social și, mai nou, politic: au trăit și continuă să trăiască laolaltă profesori universitari și muncitori, doctori și precupețe
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
partid de grad inferior și ingineri, turnători și foști deținuți politic, curve și popi, peremiști și liberali, țărăniști și pesediști, artiști și, mai ales, "simpli spectatori" . În mod normal, acest articol ar fi putut fi un elogiu amuzat, autoironic, al vieții la bloc. Dar nu e. Măcar pentru că, din cauza restanțierilor, a rău-platnicilor, a neplatinicilor și a administratorilor necinstiți (admirați, vă rog, spectrul infracțional!), de vreo două luni și jumătate ni s-a tăiat apa caldă. Peste o săptămână suntem amenințați să
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
ia naștere. Ce înseamnă, îndefinitiv, societate civilă? Foarte simplu spus, ea este o solidaritate și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării. De regulă, la noi, cel puțin de la o anumită dată încoace, statul a luat ființă prin împrumut. Și în 1921, și în 1948, și după Unire iar apoi în epoca lui Carol I, și
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
de multe trupuri, voci, chiote... Și, totuși, nu era nimic, nimeni." Sau, altundeva, asaltat de mulțimea premiilor câștigate la diferite concursuri pentru consumatori, unul dintre personaje se plânge: "...nu mai am nici unde să le pun. Debaraua e plină... Dar viața mea e cam goală." Explicația, banală, se ivește, prin vocea domnului Niculescu: "Trăim într-o societate de consum care ne oferă mai ales produse de consum. Dar ceea ce este esențial pentru spirit, nu se află în galantare." Venirea în America
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
prin vocea domnului Niculescu: "Trăim într-o societate de consum care ne oferă mai ales produse de consum. Dar ceea ce este esențial pentru spirit, nu se află în galantare." Venirea în America, așadar, nu a schimbat decât coordonatele exterioare ale vieții personajelor, interiorul rămânând la fel de pustiu ca înaintea plecării. Fuga din țară se dovedește a fi fost doar o expresie spațială a bovarismului acestora, i.e. dorința de evadare din sine.
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
lui Pericle. John Locke în "Două tratate de guvernare " și Montesquieu în "Spiritul legilor " definesc guvernarea și stabilesc principiile unui cadru democratic: 1. Guvernarea este un contract între conducător și cel condus. 2. Omul are drepturi naturale: a) dreptul la viață; b) dreptul la libertate; c) dreptul la proprietate. 3. Guvernarea este responsabilă de garantarea acestor drepturi, altfel contractul este încălcat, iar cel condus are dreptul să se revolte. 4. Guvernarea asigură libertatea omului prin separarea puterilor în stat : a) Legislativul
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
ce oribil !) care și-a rezolvat toate problemele de la ea de acasă, și acum ne învață pe noi (care creștem copii de peste 2000 de ani) ce și cum să facem cu copiii . Un ministru "glumește" cu ziariștii amintindu-le că viața lor e scurtă (ironie, zice el) declanșând un scandal în presa internă și internațională. Mai recent (09.08.2002), prim-minis-trul, referindu-se la semnarea tratatului bilateral cu SUA de acordare a imunității soldaților americani, inițiativă altfel lăudabilă, din punct de
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cartea democrației și-a bunului simț. Ce-a căutat, de pildă, la OTV, dl. Emil Constantinescu? După ce s-a bucurat (și, ulterior, și-a bătut joc) de sprijinul elitei românești, de ce-o fi vrut ex-presedintele să se întoarcă în viața publică străbătând noroaiele pestilențiale ale otevismului? O fi și dl. Constantinescu amnezic, așa cum sunt mai toți politicienii români? Oare nu acel canal dejectional i-a înscenat unul din cele mai urâte atacuri din întregul său mandat? Oare acel Dan Diaconescu
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
doar în mintea înfierbântata a "politologilor" stângiști. Luni de zile, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran au fost terfeliți în fel și chip. Când am îndrăznit să-i atrag atentia unuia dintre maeștrii de ceremonii ai acelui rușinos episod al vieții intelectuale din România că inventând antisemiți nu face decât să-i cauționeze pe adevărații antisemiți am fost făcut, firește, "huligan" și "vândut extremei drepte". în ce mă privește, m-am descurcat trimitându-l pe ipochimen la origini, dar nu știu cum se va
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
sărbătorirea baletului românesc și a stelelor sale plecate peste hotare. - Cum era și normal, am venit în vacanță să-mi revăd în tihna familia. Dumnezeu mi-a dat, la frumoasă mea vârstă, cateva bucurii. Am trăit un moment important în viața mea artistică, cu ocazia unui gest excepțional al unui șef de stat, Presedintele României, care a decorat pe 8 iunie anul acesta, pe câteva dintre personalitățile baletului românesc din patru generații, din țară și de peste hotare, cu una dintre cele
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
pe doamna Ines Jimenez, ministru al Culturii, pe criticul de artă și compozitorul Guillermo Garcia Alcalde, pe muzicologul Lothar Siemens, pe cineastul Teo-doro Rios, care intenționează să ecranizeze această biografie, manifestându-si interesul pentru un scenariu legat de întreaga mea viață, din copilărie și până astăzi. Au vorbit emoționant despre activitatea mea. De asemenea, au luat cuvântul și primul balerin Miguel Montanez și, bineînțeles, autorul cărții Pita Cardenes. Acest eveniment a fost menționat și în Portugalia, la stage-ul internațional de balet
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
domnul Marius Martinescu, primarul orașului meu natal Lugoj, al cărui cetățean de onoare sunt, la hramul Sf. Mării, sărbătoarea orașului. La Lugoj am fost onorat și omagiat cu ocazia medalierii mele, dar și pentru aniversarea celor șaptezeci de ani de viață. - Mi-este imposibil, draga Gelu, să cred că tu ai această vârstă. Vitalitatea și tinerețea ta sufletească sînt incredibile. Ce te menține pe tine în această formă excepțională? - Contactul meu permanent cu elevii, atât de la scoala, cât și de la companie
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]