3,591 matches
-
simetrii logice: ca să aplauzi ai nevoie de două palme și una singură respinge noțiunea de aplaudare. Dar japonezul nu e preocupat de logica perechii, ci de sunetul care poate să iasă dintr-o singură palmă, care, asemenea unui greier, poate vibra într-o tresărire sonoră. Pentru japonez, în natură nu există zgomote, ci numai sunete, iar palma singură, dacă ascultă de o rațiune a lumii, emite o melodie. Căci subiectul lumii nu e omul, ci stihiile pe care le întîlnim în
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
antologie de texte critice (tradusă și ea) nu poate decât să ajute. Nu vă descurajați dacă primul agent căruia v-ați adresat nu se va arăta entuziasmat. Încercați cu al doilea, cu al treilea, până veți descoperi omul capabil să vibreze la creația dumneavoastră. Nu are niciun rost să vă considerați jignit, înjosit, terfelit pentru că ați fost refuzat. Motivele pot fi cu totul altele decât cele imaginate de dumneavoastră: poate că agentul e suprasolicitat, poate că specializarea lui e mai îngustă
Cum se traduce o carte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3526_a_4851]
-
ca mine va ști să le ducă dorul și să le dezmierde amintirea, așa cum le știu eu astăzi când trăiesc din amintiri."10 Într-o altă profesiune de credință ("Crezul meu") Panait Istrati a scris un autentic poem în care vibrează sentimentul nostalgiei și al iubirii pentru orașul în care s-a născut și pentru contemporanii săi. Concluzia este decisivă. "Lumea întreagă e demnă de iubit, dar tot mai cu drag mă plec spre cutare față de prieten care mă citește la
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
de „amintiri de la Casa Monteoru”. Acum, când Casa tocmai s-a întors la moștenitorii fostului proprietar, e un moment nimerit să citim ce scrie excepționalul dramaturg: „La 20 de ani, sosit la București pentru a cuceri lumea, poetul din mine vibra ori de câte ori mă apropiam de Casa Monteoru. Ea reprezenta pentru mine locul secret unde se derula partea cea mai intensă a vieții literare bucureștene. Acolo, în restaurantul de la Casa Scriitorilor, puteau fi văzuți, în carne și oase, scriitori pe care-i
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
Elenă Badea Un număr impresionant de trupe din 21 de țări din America și Europa vor transforma, în perioada 17-24 mai, Bucureștiul într-o capitala a jazz-ului mondial, acordurile lor vibrând pe scena EUROPAfest - Bucharest Internațional Jazz Competition, organizat sub sloganul "100% jazz and more". Evenimentul va oferi concerte de excepție, jam sessions și workshopuri, proiecte îndrăznețe, "crème de la crème" ale noii generații de jazz mondiale, concepte bine definite, toate prezentate
EUROPAfest: București, capitala jazz-ului mondial by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37565_a_38890]
-
metri de capul convoiului, iar elicele elicopterelor murmură undeva peste dealuri. Se aude altă grenadă, mai aproape, undeva în fața noastră la vale, și pământul îmi zguduie corpul. Bucăți metalice zăngănesc pe camionul din urma mea, pe dreapta, în timp ce tot dealul vibrează de la undele de șoc. Gloanțele străpung aerul pe deasupra căștii mele Kevlar, așa că mă lipesc și mai tare de pământ, strângând cu degetele mâinii stângi patul carabinei M16, în timp ce dreapta o înfig în pietriș, iarbă și praf, târându-mă astfel centimetru
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii clipei, scriitorul respectînd un protocol academic: evocarea unui artist cu acele mijloace retorice pe care le cere un panegiric cult, de aici diapazonul reglat la înălțime patetică, care vibrează impropriu în gura romancierului, exces pe care și-l va netezi pe parcurs, pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului capătă asprime critică, tonul e de
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
G. Bardy, op. cit., p. 111.} {\footnote 58 Bonifacio Borghini, op. cit., p. 23. } nu conține doar vorbe goale inspirate de o retorică ușoară 59. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și <<condamnat>>, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința oamenilor loiali
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
a unei mari părți din Ardeal, apoi pierderea prin ultimatum sovietic a Basarabiei și Bucovinei de Nord, se constituie, în sentimentul lui Petru de Roma, ca act de umilire a istoriei Europei. Este de observat că sentimentul său de solidaritate vibrează față de destinul evreilor români supuși atrocităților (printre care se numără și români de etnie evreiască din Brăila), ca și față de Grecia în general și în mod particular față de grecii din România, care erau persecutați, indiferent de faptul că erau cetățeni
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
se apucase să numere de câte ori mai bea câte ceva Allan în romanul Maitreyi. Maftei, în schimb, pare să-l sfătuiască pe actor ceva similar - dacă rămâi în criză de inspirație mai trage o dușcă să umplem spațiul, să facem tăcerea să vibreze. Și aici intervine al doilea mare păcat al ecranizării, totala lipsă de comprehensiune a regizorului față de ceea ce a citit, față de personajele cărții devenite niște marote manevrate mecanic, așa cum toate clișeele unei industrii a terifiantului sunt amestecate facil și expuse grosier
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
însă undeva în Pacificul de Sud. Rosteam, așadar, în gând fraza de mai sus, stăteam cu fața spre mare, aveam inima strânsă, dar tot nu reușeam să trec, nici în imaginație, dincolo de ceea ce vedeam: un golf imens, câteva bărci care vibrau schimbându-și culoarea, alb, albastru, cenușiu, un vapor încremenit exact în mijlocul peisajului pe care mi-l decupasem, alcătuindu-mi propria realitate fictivă, și, lenevind în depărtare, plutind pe apele albastru-cenușii, un cârd de pescăruși. M-a trezit din visare telefonul
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
nu se pot desprinde fragmente izolate, de sine stătătoare, ca din Visul. Și mereu te întreabă unul și altul, cu gura toată sau numai din ochi - ce-ai mai scris? Și până la urmă, natură impresionabilă cum te știu, gata să vibreze exagerat la cea mai ușoară atingere, chestia asta ar deveni pentru d[umnea]ta o adevărată obsesie, un chin. M-am înșelat? Dacă da, atunci transcrie până la sfârșit Căi lăturalnice și trimite-mi-l. Pe urmă, vom face la fel
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
viață s-a odihnit multă vreme pe fotoliul din atelierul artistului până ce a fost dăruit fratelui său Mircea. Legenda spune că, într-o bună zi, la scurt timp după dispariția artistului, strunele chitarei ar fi prins, pentru o clipă, a vibra singure. Simplă nălucire a unor ființe ce l-au iubit? Greu de spus. Oricum, o frumoasă poveste. Majoritatea pânzelor sale au rămas în cadrul familiei. "...Prindea încet-încet viață... în fața mea un tablou de o nemaipomenită sugestie. Fațada se ridica cu un
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Înseninate de istețime a povestirilor ori luminate de gândirea și cercetarea Învățatului, s-au Înmulțit cu adunarea anilor și au crescut cu mărirea numărului de făuritori ai binelui și frumosului până au ajuns comoară a Întregii națiuni. CONVORBIRILE LITERARE au vibrat de grijă pentru soarta românească În lunga și glorioasa domnie a Creatorului Independenței României, Regele Carol I, au luat parte la cea dintâi Întregire de țară din 1913, cu gând curat au slujit pe acela care, prin epopeea dintre anii
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
intuiție uimitoare: „Vocea ei e doldora de bani”. În română a fost tradus inspirat ca „doldora de bani”. Iar prietenul său, Nick Carraway, comentează inspirat pe marginea acestei revelații: „Era o voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape obsesivă care înalță un întreg castel fermecat, se topește în visul american
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
a lungul istoriei? Nu este lipsită de interes aici reluarea comentariului memorabil al lui Henri Troyat din monografia sa Ecaterina cea Mare1 în legătură cu acest aspect din viața ei: „Dezbotezată, rebotezată, dezrădăcinată, transplantată, rusificată, pare a fi alta”, pentru că ecoul lui vibrează în revelația lui Oleg Erdmann atunci cînd, la începutul anilor 1990, află că poate să-și recapete cu ușurință cetățenia germană și să se stabilească în patria strămoșilor săi: „Sugestia asta îl face să chibzuiască dureros la cît de rus
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
sentimentali, cu femei exotice și primejdioase, cu zâne concupiscente și elfi intriganți, cu agenți ai răului obligați să cedeze sub presiunea sentimentelor nobile și a aspirațiilor înalte, cu savanți deghizați în aventurieri și, mai ales, cu un aventurier în care vibrează întreaga tensiune a spiritului creator în neostenită și zbuciumată căutare de sine.
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
zilei între întunerecul nopții și cînd coriul, de osteneală, au fost închis spre somn toți ochii lui, atîta cît nici luna nu priveghiia, nici una din stelele cele mai mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez pe toate
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
și cultura neamului și poporului în care s-a născut. Mă gîndesc la cărțile pe care le-am scris de-a lungul vremii, că vor dăinui prin existența lor în rafturile unor biblioteci. Cititorii care le vor răsfoi paginile, vor vibra la aflarea gîndurilor mele înșirate pe filele lor. Existența mea nu va rămîne nereceptată în șirul anilor ce se vor scurge, atestînd participarea la cultura neamului din care mă trag. Rîndurile pe care vi le trimit înseamnă o izbîndă. Le-
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
în căutarea stîncilor cîntă-mi cu glasul pustiit de potop să ne iubim în malul frunzei acolo doar se mai aude de dincolo prin ceață o ceată de nebuni aprinde candela pustiului cînd serile sînt lungi ca rîsul prostului cînd plantele vibrează și orice gînd e contrazis de întrebări în reactoarele ecoului trupurile noastre cresc valuri pe pămînt ca două cruci siameze atlantidă migratoare imaginația mea clepsidra timpanului în roua curată cînd respirația e scurtă și ochiul pe luciul asteroizilor plînge spațiul
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
dau nopțile devin albe confesiuni tu ești purtat de raze în miezuri de aur unde se deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
Emil Brumaru Era spre seară. Mai putea Să-și ducă sufletul în spate? Picioarele slăbite-abia Lipeau pe praf tălpile late. Dar gleznele-i vibrau subțiri! I le-ngrijea roua de cînd, Printre șerpi, arbori și zefiri, Carnea și-a rupt și, surîzînd, în truda și în joaca sa, A strîns de jos razele sparte. Era spre seară. Mai putea Să-și ducă sufletul în
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15842_a_17167]
-
umbrele noastre viitorul sculptat în alge trece prin noi spre trecut ca printr-un aerodrom suspendat cînd frica vine pe ghețari lumina zilei sticloasă o remușcare oriunde aș fi e în mine întunericul acela vechi din zugrăveli albastru și roșu vibrînd între sfinți ceva nespus durere fără urlet un fluier cu albie secată și tot timpul mă duc spre rugul cu gurile căscate umbrite de aceeași voce adîncă niciodată știută lumina mînjește copacii cu gesturile noastre culori din retine trezite surle
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat litera
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]