1,930 matches
-
global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Statul și propaganda, Călin Hentea • Transilvania reîntoarsă (1940-1944), Ablonczy Balázs • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu 1 Vezi și Richard G. Lipsey, K Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999, pp. 56-58. 2 Jesús Huerta de Soto, Băncile centrale și sistemul de free-banking cu rezerve fracționare, www.mises.ro, p. 1, " Problema
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
oasele albe ale victimei, ale cărei cărnuri și le vor Împărți. Ei păstrează pentru dânșii partea pe care Zeus n-a ales-o: cea a cărnii. Stratagema lui Prometeu este una eronată, pentru că el subestimează omnisciența zeilor și, mai ales, viclenia lor: Mâncând carnea, oamenii Își semnau sentința de moarte. Stăpâniți de legea burții, ei se vor purta de atunci Înainte ca toate animalele care populează pământul, apele sau aerul. Dacă le face plăcere să devoreze carnea unui animal pe care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult pe viclenie, iar acțiunile lor sunt când nobile și pozitive (pentru om), când meschine și negative. În felul acesta, el este păcălitorul inteligent și ironic, dar și păcălitul și victima acțiunilor sale. Prin acțiunile lor, acest tip de personaje, ca și eroii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî inamicul: Sisupala atacă o cetate În chip laș; În absența adversarului său, Starktar fuge rușinos de pe câmpul de luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară prin vicleșug pe Gruia, iar Manea se preface că vrea să Închine cu vin și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
București, 1982; Teatru, București, 1989. Traduceri: Valentin Kataev, O zi de odihnă, București, 1948 (în colaborare cu Sică Alexandrescu); Lope de Vega, Cavalerul din Olmedo, București, 1949 (în colaborare cu Sică Alexandrescu); Jean-Paul Sartre, Adevărul, numai adevărul, București, 1957; Molière, Vicleniile lui Scapin, în Molière, Opere, IV, București, 1958; Ilya Ehrenburg, Pipa comunardului, București, 1965 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 292-297; Piru, Panorama, 458-460; Râpeanu, Interferențe, 197-208; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 139-145; Barbu
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
de aur, trecerea viitorului „decheneu” Kesarion Breb prin cetatea imperială îl pune la încercare prin iubire și este prilej totodată de a cunoaște, de a vedea, cu ochii mai treji ai „străinului”, amestecul de fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Poezie publică Al. Macedonski (Noapte de ianuarie), Anna Ciupagea-Mateescu, Mircea Demetriade, Ion I. Livescu, N. Țincu, Radu D. Rosetti, Carmen Sylva, Ludovic Dauș, Caton Theodorian, Smara, Bonifaciu Florescu, Constantin Râuleț, Mihail Celarianu. Pagini de proză semnează doar Vasile Alecsandrescu (romanul Viclenie socială), care colaborează și cu un text dramatic, Mihail Drăgănescu, Ricard D. Ioan. Articolele de critică aparțin aceluiași V. Alecsandrescu, precum și lui M. A. Renert, Mihail C. Bunescu, Constantin Râuleț, care fac cronică teatrală. Traducerile sunt din Paul Hervieu, Catulle
BIBLIOTECA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285729_a_287058]
-
a compoziției, limbaj popular - au integrat romanul lui Bertoldo în literatura populară românească. Parte din motivele populare incluse în roman au fost prelucrate de Anton Pann, altele au îmbogățit povestirile lui Petre Dulfu despre Păcală. O localizare a romanului, intitulată Vicleniile meșterului Perdaf, urmată de Guguleț, fiul vicleanului meșter Perdaf, s-a publicat la Galați, în 1875. Ediții: Viața lui Bertoldo și a lui Bertoldino, feciorului lui, dimpreună și a lui Cacasino, nepotului lui, Sibiu, 1799; ed. Sibiu, 1836; ed. pref.
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
vine vremea veche de nu azi, dar mâne; Ai ținut una și bună, dreaptă inimă de câne, Și-n zădarnica ta luptă te urma un ochi mereu... Un prieten care ție-ți părea dușman... [el] sunt eu. Ai murit prin viclenie și ucis de un mișel, {EminescuOpVIII 222} Tu, ce ai putut ucide șapte sute cum e el, Mai mult... fruntea ta cea moartă e mânjită de rușine, Mai mult... și dreptate-ți face... altul nu... unul ca mine. Mai mult... pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-mi frigi nasu-n cățuie, Și nu numai atâta, ci și acea friptură, În calendar, drept hulă, [tu] scoate [-o] în gravură. {EminescuOpVIII 356} CONVORBIRI LITERARE: ROMANCERO ESPANOL 2257 [Argument] Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau Vicleniile lui Scapin traduse-n spaniolește de signorul don Lopez de Poeticales Motto: Stehlen ist seliger denn nehmen [sau] Es muss auch solche Kautze geben Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt. Trecutul e viitor și viitorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și printre dinți, vorba: "Considerînd!... Acest autor de caraghiozlîcuri, moldovenește: de mascarale, s-apucă-ntr-o bună dimineață, sau într-o bună seară, sau într-una din zile (căci două nu i-or fi trebuit geniale Lopăți ) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor, în trei acte cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. ]2 [DIANA] Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune: Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine Figurând sub nume-Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cumc-a imitat-o Neci n-o [s]pune, neci n-o scrie. Ci pe mine mă silește Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pururea și pretutindene de noi și neputîndu-se făli c-un singur succes, au scăzut mult în privirea curajului ș-a încrederii și sânt mult mai moi decât înainte. Afară de aceea mai atârnă deasupra lor și blestemul lui Dumnezeu, pentru că cu viclenie au răsturnat din scaun pe Isaac Angelos, care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oraș Filipopole. Ioannițiu merse apoi în Moesia, patria sa, restabili liniștea tulburată, înfrînse pe rebeli cu munci și morți neauzite și se-ntoarse apoi, mai oțărât și c-o lăcomie setoasă de sânge, cu armele sale în contra romeilor, a căror viclenie, lipsă de credință și nestatornicie declară că nu voiește a le mai suferi. De la Philipopole cetele numeroase ale regelui român se revărsară parte spre Adrianopole, căruia-i dădură asalt, parte spre Rusion, unde i se opuse spre apărare o garnizoană
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
li se deteră solilor, să-i ia cu sine, ca să-i pedepsească papa; însă papa îi trimise îndărăt împăratului cu scrisoare de recomandație, după ce se spălaseră de vina lor, recunoscând primatul. Dar în fine se observă la Roma nesinceritatea și viclenia interesată a bizantinilor ascunsă după apucăturile lor, deci Roma o lăsă pe coarda de jos. Când se sui în scaun Martin IV la anul 1281, împăratul trimise doi episcopi să-l felicite, dar aceștia fură primiți rece, cu greu târziu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
origine și de limbă, deși, ca descendență după tată-său, Terteres cumanul, ar fi trebuit și el să treacă de cuman; câștigă în favorul său un partid puternic în țară, și când se simți îndestul de tare, merse cu cumpătată viclenie spre ținta sa de căpetenie. Pe când adecă Tzacas, încrezut cu totul în cumnatu-său, care în aparență îi era atât de favorabil, trăia de-a binele și făr-de nici un prepus, Sfentislav îi pune o cursă, îl prinde, îl pune pentru multă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o vreme o solie la Buda și alta la Avignon, regele Ludovic I încheie cu împăratul un tratat prin care acesta promitea cu jurământ ca pîn-într-un an să se convertească, iar Ludovic să-i trimită ajutor pîn-ntr-un an. Dar, în vederea vicleniei bizantine, papa crezu mai de cuviință de-a lua prețul faptei înainte de faptă. Întâi uniune ș-apoi ajutor - socoti Urban V - deci îl dezlegă pe rege de ținerea terminului juruit în care avea a da ajutor, îl sfătui să nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin deosebite măsuri dușmănoase, deși departe încă de starea de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fie frumoase și analoge cu coprinsul pieselor. Dar aceasta este cu totul dimprotivă. De multe ori se-nfățoșează pe scenă în tot ridiculul lor cele mai mari anacronisme; costume, oameni despărțiți prin veacuri întregi se întîînesc în reprezentațiile românești. Așa în Vicleniile lui Scapin s-au văzut un huzar din vremea lui Napoleon, un elegant muscadin din vremea lui Moliere, o cochetă din zilele noastre. Dd. Caragialy, Pandely și Jan singuri ne fac ceasurile reprezentației suferite. Așa cu cea mai mare plăcere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai intimă și-o interpretă acea răsuflare în farmecul ei deplin totuși însă nu va mai nimeri din terenul acesta ca, între Iulia aruncată în desperarea morții și-nviată din ea ea eroină desprețuitoare de moarte între Iulia ce-nșelă cu viclenia minței pe pețitorul Paris și-ntre Iulia cea dentîi, să mijlocească o viață deplină, încît să le unească pe amândouă nimerit și cu adevăr în unul și același caracter. Spre aceasta trebuiește dominarea absolută peste întreg ținutul mijloacelor însemnate, unită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sfârșitul scenelor, sau pentru a zugrăvi o dulceață sau însuflețire deosebită, cum în Romeo și Iulia, atunci și artistul are de-al lăsa să-i pătrunză sunetul rimei, fără însă de-a cădea într-o declamațiune cântătoare. Rienzi (unele locuri) - Viclenie și amor (unele). Misterul acesta se-ntemeiază, ca-n toată arta, pe pătrunderea antitezelor, prin care se depărtează unilaterali[tă]țile și se păstrează ce-i esențial. Prin declamațiune ritmul nu are decât să întindă dinainte-ne puterea sa plastică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul mut e proprie termometrul după care măsurăm puterea înviată a geloziei. Mai întîi ni trădează graba (Hast) nerăbdătoare a sufletului, de a ști secretul ascuns cu viclenie a cugetărei lui Iago, secret care influințează asupra lui Othello asemenea unui chip de stafie și-l aduce până la o încordare febrilă. Acesteia îi urmează încrederea triumfătoare pe un moment, care însă face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum omul, sub impulsiunea acelei dorinți, grămădește averi și le-ntrebuințează la producerea altor averi, nouă, cum, prin convenție reciprocă, declară averea sfântă, cum face legi pentru a împiedica pe indivizi de-a-și apropria averea altora cu sila sau prin viclenie, cum introduce fel de fel de invențiuni pentru a spori productivitatea muncii sale, cum, prin bună-învoială și în măsura concurenței, stabilește repartiția produsului și cum întrebuințează oarecari surogate pentru a înlesni repartiția. Toate punerile aceste la cale, deși multe din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]