1,948 matches
-
ar putea face ca un spânzurat să coboare din spânzurătoare. Odin este ajutat de cei doi corbi ai săi, Hugin și Munin, care îi povestesc tot ce se întâmplă în lume. Conform altor legende, Odin a căpătat inteligența supremă prin intermediul vicleniei sale. El a poruncit zeilor să taie capul gigantului Mimir, faimos pentru știința sa ocultă. Odin a conservat capul gigantului și se spune că pentru a afla un răspuns la întrebările sale, trebuia doar să îl consulte pe acesta. După
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
alt fel. Dar în nici unul dintre modurile amintite nu pot dracii să miște nici un fel de patimă dacă se găsesc în suflet iubirea și înfrânarea, fie că se află trupul în stare de veghe, fie în stare de somn91. Unele viclenii de-ale dracului curviei ni le descoperă Evagrie Ponticul când spune că, atunci când cineva a dobândit nepătimirea părții poftitoare și gândurile de rușine s-au răcit, atunci arată bărbați și femei jucând împreună și-l face pe pustnic să privească
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
trupești și materiale 189. Scurgerile, care se produc fără voie, sunt consecința a trei cauze: prea multa mâncare, lipsa de veghere și înșelăciunile duhului rău190, dar, totuși, ele nu rezultă de pe urma consumului excesiv de alimente sau lipsei de veghere morale, cât vicleniilor demonilor 191. Somnul mult și necontrolat, lipsa de disciplină cu privire la timpul de odihnă și refacere poate favoriza apariția ispitelor în vis. Sfântul Nicodim Aghioritul ne recomandă să chivernisim cu înțelepciune această trebuință a trupului: Să dormi măsurat, pentru că știi bine
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Aghioritul ne recomandă să chivernisim cu înțelepciune această trebuință a trupului: Să dormi măsurat, pentru că știi bine că somnul peste măsură, nu numai că slăbănogește mădularele, moleșește mintea, îngreuiază capul și dă voie zugravului celui vechi și întru totul următor vicleniei, să închipuiască în nălucire zugăvelile sale necuviincioase, întinând astfel de multe ori cu supărările de noapte; somnul cel mult pricinuiește și mare vătămare sănătății trupului după cum hotărăsc doctorii 192. În acest sens, Sfântul Ioan Scărarul ne oferă și el următorul
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de Socrate costumat în sătean moldovean care, jucînd umilitatea, se încrîncenează să răstoarne înțelepciuni milenare printr-o dialectică proprie, numai a lui. El reușește să spulbere adagiul, vechi cît lumea, care afirmă că „unde-s doi, puterea crește”, făcînd cu viclenie pe prostul și dovedind că după unirea Principatelor, propovăduită de boieri, talpa țării o va duce încă mai greu. Orgoliul inteligenței individuale conștiente de sine se dă în spectacol, își regizează teatral efectele, luînd întotdeauna în răspăr adevărurile universale, sentimentul
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
pe oamenii din țară, în loc de a fi conduse într-o albie comună spre folosul țării, au fost secate, nimicite prin mișelie, moliciune, venalitate; în care toate instinctele barbare însă nobile au făcut loc instinctelor ipercivilizate ale Bizanțului, acelui amestec de viclenie meschină, răutate meschină și nespusă fățărnicie. IV. VEACUL AL ȘAPTESPREZECELEA Bugeac în limba tătărească - zice Cantemir - va să zică unghi, un colț de pământ. Cam pe la anul 1568 se începe roirea tătarilor înspre țara Moldovei, precum ne-o spune Cantemir însuși, care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui Matei Basarab compania de esploatare? Unul, Ginea, zice istoria: era din Rumelia, om prost și neînsemnat, de meserie fierar. Venit de foarte june în țară și făcîndu-și avere, se însură la satul Brătășești, lângă Olteț, în județul Romanați. Cu viclenia sa cea iscusită, ajungând a se înainti în diregătoriile civile și apropiindu-se adesea de Domn, [î]i zicea totdeauna să-l facă pe el vistier și-i promitea că va afla mijloace să-i sporească veniturile, încît să poată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rolului său tragic; daca se dă vro comedie, publicul plânge de interpretarea, vrednică de comizerațiune a rolelor sale comice. Ei bine, Crăcănelul Parlamentului e d. Petre Grădișteanu. Pronunțând cuvinte mari și având o fizionomie nenorocită, care poartă sigiliul neșters a unei viclenii pronunțate, voind a vorbi cu sentiment și căldură și nefiind capabil de aceasta, domnia sa se umflă în mod artificial și, cu sofismele cele mai netrebnice, de cari ar râde și copiii, cu întortocheri de cuvinte, cu tertipuri si cusururi subțiri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bărbații politici n-au nevoie să se ție de cuvânt și nu le va lipsi nicicând un pretext de a îmbrobodi și înfrumuseța călcarea făgăduinței lor. Trebuie însă să fii meșter, urmează scriitorul italian, în arta de a îmbrobodi calitatea vicleniei, în meșteșugul de a o ascunde și masca. Oamenii sânt atât de mărginiți și atârnă atât de mult de presiunea momentului încît acela care voiește să-i tragă pe sfoară află totdauna oameni cari să se lase a fi înșelați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șiretlic și neadevăr o virtute, apoi o organizație întreagă bazată pe minciună că poporul e cult și bogat, pe când în realitate era incult și sărac, o generație prezumpțioasă, fără sațiu și imorală de advocați la cari mintea e înlocuită prin viclenie, a căror meserie consistă în a corumpe {EminescuOpX 409} caracterele prin amăgire, a face din negru alb, din alb negru, o lipsă totală de judecată pentru orice formă de cultură care nu corespunde c-un paragraf de lege, toate relele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-ne asupra răspunsului la adresa tronului. [14 decembrie 1879] {EminescuOpX 455} ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI.. "] Ședința de ieri a Senatului a fost fără îndoială una din cele mai semnificative și mai interesante de când se discută în Corpurile legiuitoare cestiunea cu viclenie numită a răscumpărării. Ședința era prezidată de d. Dimitrie Ghica - pe care l-am văzut jucând oarecare rol de care nu are a se felicita, când, din nenorocirea țărei, s-a dat concesiunea Strusberg - și, din când în când, se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ați fost dobitoci și nu v-ați răsculat”. Noi eram de bună credință: habar n-aveam ce ne așteaptă, o turmă neputincioasă, fără nici un fel de posibilități de a riposta acelor vremuri foarte dure și foarte milităroase. Și ca să vedeți viclenia acelora care ne-au primit acolo și ne-au cazat În niște barăci care Înainte fuseseră barăci pentru cai: ne-au pus să scriem niște cărți poștale unor cunoștințe și să-i anunțăm că am ajuns cu bine și că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fericit e ispititoare ca gândire; în realitate cât timp există viață în noi, fericirea, ca și nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am fi reușit să ne retragem și ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încît ne silesc să ieșim fără măcar să ne dăm seama că o facem. N-aș putea să spun că după dispariția Căprioarei m-aș fi hotărât să nu mă mai căsătoresc, dar îmi spuneam că acest eveniment va trebui să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are cum să recucerească aceste valori? Poate că are dreptate, fără să putem afirma că atunci când a putut să ia arma în mână n-a ezitat s-o facă, ba chiar a făcut-o bine, punând în vigoarea luptei și viclenia și toate armele unei inteligențe ascuțite, diplomația abilă, trădarea la timp a vechiului aliat și alăturarea de altul nou, mai puternic. Astfel i-am bătut pe turci, pe poloni, pe unguri, pe tătari și am fost bătuți de aceștia, însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a neant, pe măsură ce clipă de clipă celălalt încearcă să se constituie, să ia cunoștință de propria sa identitate... Ceva limitat, fragmentar, temporal... Și după victorie? Reîncep în alt spațiu epic al luptei pentru fericire, încărcați de experiență, nu mai multă viclenie, cu mai multă răbdare, și cu arme mai puțin vizibile și spectaculoase, dar mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o intimideze pe Matilda, în acea seară când sărbătorisem cu întîrziere nașterea și botezul Silviei. Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu putea concepe să acorde în sinea lui femeii un locșor cât de mic, oricâte viclenii, ură sau iubire i-ar fi asaltat din partea vreuneia cât fusese tânăr, sau din partea bunicii, după ce se însurase și îi făcuse atâtea fete. Și asta în mod firesc, natural. Ar fi trebuit de pe atunci sau poate chiar încă de mic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e, deci cu mâna asta ai scris ca să te strecori în facultate. Mâna de năpîrcă! Ia arat-o și adunării... Așa, ai curajul, mai ai și curajul... Ia răspunde-ne aici, a zis Șuta, tu te-ai gândit că prin viclenia ta ai reușit să ocupi locul altuia, element sănătos, care în trecut n-a avut acces la învățămînt datorită condițiilor grele de exploatare? Tot voi veniți acum, cei înstăriți, care ați făcut averi pe căi necinstite? - orice avere e necinstită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lipsa mea de apetit să persiste. Pe tine n-o să te deranjeze, nu-i așa, iubitul meu?!" Și îmi aruncă o privire pe sub gulerul blănii și un surâs de un farmec ucigător, în timp ce pleoapele ei mari bătură cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în clipa aceea instinctele mele alarmate încă din timpul mersului. Mă repezii cu o lipsă de vlagă simulată, să-i aflu individului forța reală, și mă angajai într-o încăierare neconvinsă. El mă plesni îndesat și mă aruncă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l învingă, și nu într-un simplu schimb de lovituri, ci într-o încleștare pe viață și pe moarte? Ce puteam să mai adaug? Că Petrini nu a folosit numai forța, care era mai mică decât a zdrahonului, ci și viclenia, în disperare, simțind că nu era de glumit, viața sa și a prietenei lui erau în primejdie? Cum să dovedești asta? Un proces în care m-am zbătut, cheltuind o energie considerabilă, să obțin amânări lungi, să aduc noi martori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la Peau noire, masques blancs 1: „Nu lumea neagră Îmi dictează comportamentul. Pielea mea neagră nu este depozitara unor valori specifice ș...ț. Nu există o misiune neagră; nu există o povară albă ș...ț. Nu vreau să fiu victima Vicleniei unei lumi negre. Viața mea nu trebuie să fie consacrată bilanțului valorilor negre” (ibidem, pp. 184-186). Și În Africa, unii intelectuali vor adopta aceeași direcție. Într-o carte intitulată semnificativ Négritude et Négrologues 2, Stanislas Adotevi denunță modul În care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
legionarii cu "căpitanii" lor, dintre care unii au supraviețuit până mai ieri, a fost înlocuită de o extremă stângă la care au aderat, înainte de 1945, foarte mulți intelectuali de prima mână, atât din Est, cât și din Vest. Nu numai "viclenia istoriei" invocată rațional de Hegel a făcut ca în România și în alte țări europene sud-estice să se instaureze "dictaturile". Au contribuit la acest destin și alte forțe laice. Ofensiva politico-militară sovietică a anesteziat o vreme democrațiile occidentale. La noi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și vorbirea frumoasă sunt înlocuite cu procurări de diplome, lucrări de mântuială, înșelătorii, limbaj obscen difuzat de sus (de "găo...arul șef") în jos (copiii). Pe un fond social răvășit moral și cu sporită entropie sistemică, puținii alegători amețiți de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de parvenire și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu lumina rațiunii. Total diferită este în schimb poziția hegeliană, care se folosește din plin de conținuturi ale Revelației: forma trinitară a Absolutului, istoria umană ca dialectică a căderii și mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor intern a fost transformat într-o structură dialectică, elaborată în limitele unui anumit imanentism metafizic. Strict vorbind, sfântul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]